Make your own free website on Tripod.com
 
 

 

PASA HASAN

Pe voda-l zareste calare trecand
Prin siruri, cu fulgeru-n mana,
In laturi s-azvarle ostirea pagana,
Caci vda o-mparte, carare facand,
Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand,
Ostirea romana.

Cu tropote roibii de spaima pe mal
Rup franele-n zbucium si salta;
Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta
Si-n cade-n mocirla, cu val dupa val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchina prin balta.

Hassan de sub poala padurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunca:
In spatele-ostirii muntene s-arunca
Urland iancerii, prin flinte si fum,
Dar pasa ramane alaturi de drum,
Departe de lunca.

Mihai il zareste si-alege vro doi,
Se-ntoarce si pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nvatre el roata
Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Si-o frange degraba si-o bate-napoi
Si-o vantura toata.

Hassan, de mirare, e negru-pamant;
Nu stie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ca bogdan e suflet de vant
Si-n fata-i puterile turcilor sant
Tariile plevei.

Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai!
Alearga navala nebuna.
Imprastie singur pe cati ii aduna,
Cutreiera campul, taind de pe cai
El vine spre pasa; e groza si vai,
Ca vine furtuna.

-"Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun,
Ca nu te-am gasit nicairea"
Dar pasa-si pierduse si capul, si firea!
Cu fraul pe coama el fuge nebun
Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun
Mai dulce-i pieirea.

Salbatecul voda e-n zale si-n fier,
Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i tunet, rasufletul ger,
Iar barda-i din stanga ajunge la cer,
Si voda-i un munte.

-"Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi."
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi,
El zboara soimeste.

Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana vestmantul,
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul,
Si lui i se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieirii batut,
Mananca pamantul.

Si-i dardaie dintii, si-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si-Alah scruteaza grozava-i carare,
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndreasa grabit
Sa-i deie scapare.

Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci voda ghiaurul in toti a bagat
O graza nebuna.