Basmul e considerat o sinteza a speciei deoarece acumuleaza majoritatea temelor, motivelor si modalitatilor narative specifice basmului.

Traseul personajului principal este ca si in “Amintiri din copilarie”, tot unul initiatic. Trecerea de la real la fantastic se face pe nesimtite.Inceputul basmului e realist, motivul aventurii este mostenirea.Ni se spune ca in vremurile acelea erau  razboaie grozave, drumuri nesigure, iar calatoriile foarte primejdioase. Momentele cheie ale basmului sunt etape ale itinerarului formativ al tanarului. Mai intai el este bleg in felul lui. Sfanta Duminica este aceea care ii dezvaluie complexitatea lumii. “ Cel de sus varsa dorul sau si peste cei neputinciosi”

Fiul craiului dovedeste de la inceput calitatile de erou fiind afectata de grija tatalui si mahnit de nereusita fratilor mai mari.

Conflictul e determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind obligat sa refaca experienta de viata a tatalui. Tanarul strabate un nr de 8 incercari ( ultima din cele 3 contine alte 4), iar ultima desavasind experienta de viata a eroului.

• In gradina ursului el isi incearca agilitatea.

• Intampplarea cu cerbul, puterea de vointa.

• Imparatul Ros – puterea de a se asocia cu finte ale raului pe care le converteste in slujba binelui.

• Ultima proba – implinirea juramantului di reintoarcerea fiului de crai la conditia de om liber (inteligenta).

In basm exista si reminescente ale miturilor europene:

• Codrul intunecos – labirintul

• Capul cerbului – medusa

• Intamplarile lui pot fi comparate cu muncile lui Hercules

Desfasurarea epica imbina atat elemente fantastice cat si cele realiste: cei 5 monstri se comporta asemenea unor tarani din humulesti, imparatul Ros se vaita de piscaturile provocate de furnici, fata imparatului Ros o cearta pe porumbita care venise mai tarziu decat calul nazdravan.

La sfarsitul basmului eroul purificat prin suferinta savarseste un act de initiere in legile vietii dobandind suprema fericire prin iubirea , vitejeste castigata.

Harap-alb devine un erou exemplar nu prin insusiri miraculoase ci prin extraordinara autenticitate umana. El este adesea stapanit de frica si slabiciune, invata prin suferinta sa fie bun si milostiv, prin bunatate si intelegere isi face ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propiilor slabiciuni il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii morale.

In opera apar diferite elemete ale raului: Harap-alb este sluga unei fiinte care nu are par, unei fiinte in slujba raului intruchipand inumanul. Dar chiar si ca fiinta diabolica el pastreaza insa aspecte realiste. Spanul e prefacut, isi schimba infatisarea , manifesta o falsa binevointa, apeleaza la vraja doar atunci cand vrea sa isi schimbe identitatea cu cea a filui de crai. Comportarea lui este ironica, ijosirea permanenta a eroului e scopul sau suprem. Spanul reprezinta tot ce este  rau in omul de zi cu zi . In final el este demascat in numele dreptatii umane.

In povestea Harap-alb Creanga a retopit structurile epice traditionale intr-un stil puternic individualiza care poarta amprenta modernitatii.