Personalitati

  OCTAVIAN FODOR
"Un cap echilibrat, activitate multa si dragoste de oameni - fara ultima,
mai ales, nu iese nimic - aceste calitati trebuie sa le aiba medicul"
Octavian Fodor
    
    S-a nascut la Medias, la 17 octombrie 1913. Studiile liceale le face la Medias si Blaj. In 1937 termina Facultatea de medicina din Cluj. Este sef de lucrari in 1949, conferentiar in 1955 si apoi profesor din 1961. In perioada 1949 - 1953 a lucrat ca medic intr-o clinica din Timisoara. In 1958 face o specializare la Paris. A condus de la infiintare Institutul de Sanatate Publica si cercetari medicale al Academiei de medicina. Cativa ani a fost si rector al Institutului medico-farmaceutic din Cluj.
      Octavian Fodor este autor sau coautor a peste 500 de lucrari stiintifice sau de popularizare. Face parte din colectivul de autori care elaboreaza principalele tratate de medicina interna aparute sub conducerea si indrumarea marelui Iuliu Hatieganu.
      Octavian Fodor este autorul a cinci studii monografice: "Hepatita cronica", "Enteropatiile cronice nespecifice", "Stomacul operat", "Boala ulceroasa", "Tratat elementar de medicina interna". Este autorul medicamentului Aspatofort - nascut in urma conceptiilor proprii si riguros sustinute despre boala ulceroasa si hepatita cronica.
      Din 1967 este membru corespondent al Academiei Romane, iar din 1974, membru titular al Academiei de stiinte medicale.
      Medicul Octavian Fodor a fost membru al organizatiei Mondiale de Gastroenterologie, al Societatii Internationale de Medicina Interna, al Uniunii Medicale Balcanice si al Uniunii terapeutice internationale. A fost si membru de onoare al Grupului de alergologi si imunologi din tarile latine si a conferentiat in centre medicale de cel mai inalt prestigiu: Paris, Boston, Leningrad, Los Angeles, Philadelphia, Uppsala, Stockholm.
      Incercarea de a deslusi cat mai bine imaginea doctorului Fodor devine posibila numai daca se poate patrunde bine in realitatea numita "Scoala medicala clujana".
      Ca medic si om de stiinta, Octavian Fodor s-a dedicat in principal problemelor de baza ale patologiei digestive: boala ulceroasa, hepatita cronica, enteropatiile si unele chestiuni de evidenta statistica a bolnavilor cu astfel de afectiuni.
      Rezultatele cercetarilor duse de Octavian Fodor au trecut rapid in practica medicala romaneasca, precum si in literatura stiintifica internationala. Cronicizarea hepatitei, mecanismele tratamentului medico-chirurgical al bolii ulceroase si tot ce tine de patologia aparatului digestiv si a imunologiei lui, fac parte nemijlocit din cercetarile medicului nascut la Medias.
      Doctorul Octavian Fodor a fost adeptul permanent al spiritului de echipa. "In medicina, lucrurile importante nu se realizeaza decat in echipa. … Vremea savantului a expirat". "Este bine ca tinerii de dupa tine sa te ajunga, sa te intreaca si sa straluceasca", spunea doctorul Fodor.
      La Octavian Fodor cercetarea si valoarea stiintifica a creatiei sale se impletesc imuabil cu umanismul si intelepciunea sa, cu sensibilitatea de care a dat dovada fata de suferintele si durerile bolnavilor sai.



  FLOREA VALER
"Parintele emailului romanesc"                             .    
- dr. ing. Cecilia Savil, Academia Romana,
filiala Timisoara

      Cercetatorul Florea Valer este fiul unui notar din satul Baita (Hunedoara). Ramane orfan la varsta de 9 ani.
      Din frageda copilarie este obligat sa intampine greutatile si realitatile vietii in toate aspectele ei. Tineretea acestui ilustru cercetator mediesan a fost incarcata de mari lipsuri materiale, de privatiuni si renunatri, dar si de o nestavilita dorinta de studiu, de cercetare.
      In 1946 absolva Universitatea din Iasi, unde isi obtine diploma de inginer chimist cu mentiunea "Magna cum laude". Pasiunea inginerului Florea Valer pentru cercetare se manifesta din tinerete, concretizarile acesteia aparand in ultimii ani de sudentie. De atunci si pana astazi, acesta si-a incununat munca sa de cercetare cu 43 de lucrari stiintifice. Dintre acestea amintim doar cateva, pe acelea care spune autorul, au marcat evolutia lui ca inginer si cercetator.
•       Determinarea proprietatilor reologice ale barbotinelor de email - 1971;
•       Sinteza pigmentilor verzi si albastri in sistemul Mg(Al2-Cr)O3 - 1982;
•       Emailuri colorate pentru interiorul vaselor, realizate din materiale indigene - 1989;
•       Emailuri pentru suport metalic tombac - 1989;
•       Sinteza studiului pigmentilor heteromorfi - 1985;
•       Tehnologie de cuprare alcalina in electroliti fara cianuri - 1989;
Arareori iti este dat sa intalnesti oameni de un asemenea calibru moral, profesional si angajati pana la ultima suflare in munca de cercetare si inovare. Dupa o analiza mai atenta a operei de cercetare a celui pe care altii l-au numit "parintele emailului romanesc", putem spune ca acesta este adevarul adevarat.
      Inginerul Florea Valer este coautor la 19 certificate si brevete de inventator unanim recunoscute si general aplicate in tara si in strainatate.
      Desi zamislit din "cetatea de piatra" a Muntilor Apuseni, Valer Florea este in primul rand al Mediasului, legat de acest oras prin mii de fire de trairi.




  ALEXANDRU VLASIN

      Se naste la Medias in ultimaluna a anului 1941. Descinde dintr-o veche familie a vlasinilor maramureseni.
    Apreciaul nostru artist Alexandru Vlasin este un ascet, iscoditor, selectiv si rece. Un pustnic bland, venind parca dintr-o alta lume, necunoscuta lui si noua. Nu este nici maramuresean de unde coboara, nici mediesan unde locuieste, nici omul locului unde expune, el este artistul din familia marilor pictori inrobiti de arta.
      Artistul dezvaluie straniul in gestica si grimasele eroilor sai. Tablourile sale creeaza o atmosfera apasatoare de neliniste si renuntare, dar si una de mantuire si resemnare. Eroii artistului au chipuri ravasite si dominate de patima pana la demonic sau daca nu, incercate de o durere atroce care transcede viziunea.
    "Am curajul sa afirm ca sunt rari pictorii care sa sugereze mai patrunzator vidul existentei cotidiene a personajelor ce isi cauta evadarea. Ne trebuie un Vlasin" afirma George Puscariu, mai ales acum in zilele acestor decenii pline de incertitudini, de difuzii si atatea cautari.
    Trasatura fundamentala a picturilor lui Al. Vlasin este viziunea demiurgica a Creatorului care priveste de sus. Peste tot in pictura artistului este un amestec de Caravggio, Rembrandt, Picasso si El Greco, insa in ciuda acestor influente, el ramane un Vlasin. Trasatura formei care frapeaza direst este o reusita perfect a jocului de culoare.
    "Dilema Vlasin", "Rembrandt-ul modern al Romaniei", "Ne trebuie un Vlasin", "Al. Vlasin un diavol al culorilor", "Drum bun Vlasin", "Cronica", "Perspectiva varticalelor" etc, sunt atatea scrieri, note, cronici, trimiteri si elogii scrise despre Vlasin in mai toate publicatiile culturale ale vremii. Vlasin este un fenomen artistic ce-si va gasi locul meritat in randul marilor artisti romani.
    Modest, sobru si retras, pictorul Vlasin nu este prea incantat de aprecierile si elogiile care, pe merit i se aduc. El isi are parerea proprie despre creatie, valoare artistica si mesaj simbolic. Nici una din cronicile ziaristice ce s-au facut nu exprima mai clar, mai direct si mai sintetic optica artistului despre arta decat autorul insusi.
    "Ca om si artist, traiesc cele mai spectaculoase cuceriri ale stiintei, care toate se desfasoara pe verticala si traiesc si miscarea verticala, fara a mai avea nimic cu perspectiva aeriana si cromatica a trecutului. Miscarea spatiala ma duce la spirala, ma obliga la cu totul alta cromatica decat cea a formelor statice. La mine formele devin aerodinamice pe masura ce ma departez in timp si spatii pe Verticala Spiritualitatii".



  AUGUSTIN VANCEA

      Intreaga sa cariera, Augustin Vancea si-a dedicat-o cercetarilor asupra depozitelor neozoice din Transilvania, in dorinta de-a elucida succesiunea etajelor stratigrafice din bazinul colinar al Tarnavelor si de a pune in valoare noi resurse gazeifere.
      Augustin Vancea a fost cea mai  stralucitoare personalitate din domeniul cercetarilor geologice, care a activat vreodata in Centrala Gazului Metan. Locul sau de munca a fost aici, la Medias, unde are la dispozitie atat materia prima de cercetare, cat si tehnologia operanta care l-a sprijinit in ceretarile efectuate.
      Augustin Vancea dovedeste o inalta tinuta stiintifica si desavarsita cunoastere a ceea ce numim geologia sedimentarului transilvan, asa cum reiasa si din lucrarile sale.
      In studiul "Cerectari geologice in regiunea Grebenis-Dobra", A. Vancea face o detaliata caracterizare geologica atat a elementelor de suprafata cat si a depozitelor de adancime, asupra domurilor gazeifere de la Grebenis si Dobra.
      Cercetarea geologului A. Vancea se extinde si asupra depozitelor de sub 790 m adancime. Partea inferioara a profilului, incepand de la 1600 m reprezinta o zona marnoasa cu mai multe intercalatii de nisipuri subtiri cu unele strate de sare macrocristaline, alba sau cenusie, ce coboara pana la 2293 m.
      O alta lucrare de mare importanta teoretica si practica in stiintele geologice este: "Limita miocen-pliocen in bazinul Transilvaniei". Cercetarile geologice efectuate in regiunea domurilor gazeifere din bazinul Transilvaniei de catre Augustin Vancea impreuna cu alti colegi geologi de la intreprinderea de Gaz Metan au constituit o documentatie serioasa si deosebit de pretioasa pentru cunoasterea cuvetei interne in punct de vedere stratigrafic si structural. Prin lucrari de cartare geologia au fost puse in evidenta cele mai mari si mai numeroase dintre domurile gazeifere, precum, si gruparea lor pe sbunitati tectonice.
      Lucrarea doctorului Vancea stabileste trei tinuturi gazeifere principale: cel de nord, cu domurile de la Sarmasel, Zau de Campie, Sincai; tinutul central al Tarnavelor (Deleni, Bazna, Cetatea de Balta, Copsa Mica - avand in centru Mediasul) si tinutul de sud-est, cu domurile de la Noul Sasesc, Nades, Sangorgiu de Padure, Cristur, toate puncte de colectare a gazului metan.
      Pana in 1967, lui A. Vancea ii apartin cele mai aprofundate si mai complete studii geologice asupra regiunii de la nord de Tg. Mures. Asupra acestei regiuni geologul A. Vancea a publicat o lucrare stiintifica deosebit de valoroasa. Scopul lucrarii era de a urmarii stratigrafia regiunii si tectonica depozitelor din zona si de-a determina eventualele structuri care sa intruneasca conditii favorabile pentru acumularea de gaze.
      Impreuna cu L. Ungureanu, A. Vancea este autorul lucrarii "Asupra corelarii depozitelor mio-pliocene din Bazinul Transilvaniei pe baza de microfauna", pretioasa comunicare stiintifica. Coordonatorul principal al studiului, A. Vancea, pune bazele corelatiilor faciesurilor de aceeasi varsta geologica de pe o mare suprafata sedimentara cu dovezi de sonda, cu similitudini fosiliere si structurale.
      Principalelele studii geologice ale lui Augustin Vancea sunt grupate in cunoscuta lucrare "Neogenul in Transilvania", studii fundamentale in cercetarea si cunoasterea stratigrafiei si tectonicii depresiunii colinare a Transilvaniei.
      Prin cercetarile sale geologice si importanta acestora pentru stiinta, proiectare si exploatarea gazului metan din Transilvania, A. Vancea reprezinta pentru medieseni un eminent om de stiinta ce face onoare acestui oras.



  CHRISTIAN SCHESAEUS

      Secolul al XVI-lea  a oferit Mediasului posibilitatea activarii aici a unui insemnat numar de umanisti de pretigiu. Printre acestia se numara si Christian Schesaus. Epoca istorica in care a trait acesta este cea a disputelor declansate de influentele aici ale perceptelor Reformei lutherane, dispute aparute in paroxismul ofensivei fara precedent a imperiului otoman in Europa Centrala.
      Vreme de trei decenii Christian Schesaus a fost in centrul acestor evenimente care i-au influentat in mod direct gandirea, judecata si orientarile.
      Fata de evenimentele majore ale timpului sa, Schesaus ia pozitia unui micro-observator care evita analiza directa ce poate avea urmari, preferand insa forma de expresie poetica, blanda, camuflata, putin insinuanta dar documentata, utila si povatuitoare.
      Capodopera poetului Christian Schesaus este epopeea "Ruinae Pannonicae". Subiectul acesteia reflecta evenimentele dure desfasurate in Ungaria Transilvania, Moldova si Valahia pe mai bine de 30 de ani (1540 - 1671). Epopeea lui are pentru romani o dubla semnificatie: istorica si literara. Poetul, martor ocular al unei epoci zbuciumate din istoria provinciilor romanesti, oglindeste, prin prisma unui scriitor umanist, evenimentele din istoria romanilor, exprima opinii ale epocii despre originea si viata sociala a acetora si descrie bogatiile si frumusetile naturale ale provinciilor romanesti.
      Dupa Christian Schesaus, originea romanilor este daco-romana, iar locuitorii din Transilvania, cei mai numerosi si oropsiti, sunt supranumiti daci. El descrie traiul acestora, portul si obiceiurile lor.
      Bogatiile si natura provinciilor romanesti sunt evocate de poet in tablouri memorabile. Transilvania este un tinut cu munti si paduri, cereale si vite de rasa, podgorii, sare, mine de aur, clima temperata si cetati numeroase. Provincia noastra este comparata cu gradina legendara a regelui Alcinous.
    Dupa stdiile gimnaziale facute la Brasov, urmeaza din 1556 alaturi de alti fii de patricieni la Universitatea din Wittenberg. Dupa absolvirea studiilor universitare in 1558, Christian Schesaus s-a intors in Transilvania consacrandu-se vietii ecleziastice.
Prin sinodul de la Medias, din 1561, Schesaus este ales pastor la Dupus (langa Medias), locul de creatie a lucrarii "Ruinae Pannonicae".
      Din 1569 vine la Medias, in aceeasi calitate de pastor, unde isi continua creatia literara. Ceva mai tarziu (1571) a tiparit la Wittenberg, editio princeps, epopeea sa pentru care a fost laureat de voievodul Transilvaniei Stefan Bathory. In 1580, il gasim la Biertan (langa Medias). La 30 iulie 1585, Christian Schesaus a fost rapus de ciuma. Osemintele sale cinstesc incinta bisericii protestante "Sfanta Margareta" din Medias si pamantul acestui oras.



  GEORGE POPA

      Putini dintre oamenii de seama plamaditi din pamant mediesan par sa fi fost mai medieseni decat George Popa. In afara valorii incontestabile a operei sale, recunoscuta si apreciata de toti, el a fost singurul care in referirile si lucrarile sale istorice despre asezarea noastra, foloseste limbajul stiintific, cel autorizat si demn de luat inseama.
      George Popa a fost un mediesan trup si suflet, nu atat pentru ca s-a nascut in "Gropile" orasului, ci mai ales prin aceea ca el a inteles ca putini altii limbajul localnicului, apucaturile lui, stabilitatea prieteniei locuitorului de aici si gustul rafinat al acestuia pentru taclale. Nicaieri in lume nu s-ar fi simtit mai bine ca la Medias, in piata mare sau la cafeneaua lui "Wily".
      Poetul si publicistul George Popa a patruns pana in detalii talcul si simturile medieseanului de rand si tot el ne-a lasat noua cele mai frumoase descrieri despre oras. "Vad orasul cu ochiul copilului de alta data" si mai departe "Ca sa vezi orasul trebuie sa urci pe Varful pasarilor, sa vezi putin din Schullergarten si apoi sa vezi suisul in coltul cimitirului".
      Lumea il stie ca invatator, unul dintre aceia care depaseste duzina. Dar inainte de toate George Popa a fost poet si poate cel mai mare dintre toti poetii pe care i-a avut Mediasul in istoria sa. Copilul sau de suflet este "Lanuri", considerata a fi una dintre cele mai prestigioase reviste lierare ardelene din deceniul al IV-lea al secolului nostru. Publicatie de mare ecou, "Lanuri" promoveaza in paginile sale creatiile multor tinere talente, dar si cuvantul unor mari scriitori ai tarii: T. Arghezi, V. Eftimiu, G. Galaction, I. Minulescu, etc.
      Volumele sale "Plecarea spre legenda", "Mahniri langa leagan", "Literaura ardeleana de azi", "Ion Moldovan si destinul sau linosian", il consacra definitiv in randul literatilor ardeleni.
      George Popa este preocupat de tot ceea ce inseamna cultura. Scoate alaturi de alti colaboratori (1944) ziarul local "Mediasul Nou" si se poate considera indrumatorul principal al tuturor publicatiilor ce apar in "Orientari" si "Ecoul Tarnavelor".
      Valoarea creatiei sale literare i-a inlesnit accesul la mai toate revistele si cotidienele mari ale vremii sale. Este colaborator de baza la Revista Transilvania", "Astra", "Scanteia Tineretului", la "Tribuna Sibiului" si la "Utunk”, la "Hyperion" si "Junimea literara".
      O retrospectiva a vietii literare de pe Tarnave din ultimele 6 decenii nu se poate face fara a mentiona pe acest scriitor. Chiar daca zestrea litarara a lui George Popa nu este prea mare, valoarea acesteia il detaseaza de potopul poetilor marunti aparuti cam peste tot in peisajul creatiilor literare, si-l incadreaza in sfere mai inalte printre scriitorii nostri ardeleni.




  HERMANN OBERTH

      Din randul sasilor transilvaneni s-au detasat de-a lungul celor opt secole de viata comuna cu poporul roman un numar insemnat de personalitati de lunga si unanima recunoastere nationala si internationala. Din randul acestora figura lui Hermann Oberth marcheaza momentul unui salt calitativ si cantitativ fara precedent. Opera sa stiintifica, de o amploare si autenticitate neegalata, vine sa intregeasca in mod substantial creatia materiala si spirituala a acestei populatii - creatia ce este parte integranta a tezaurului culural si tehnico-stiintific al patriei comune - Romania.
      Desi nascut la Sibiu in 25 iunie 1894, Hermann Oberth traieste mai mult la Sighisoara, la Medias si in strainatate.
      Studiile gimnaziale si liceale le face la Sighisoara. Cele universtitare in mai multe centre: Cluj, Munchen, Gotingen, Heidelbrg, ca in final sa-si sustina disertatia tot la Cluj (1923), in fata comisiei interimare pentru examinarea candidatilor pentru titlul de profesori secundari. Tema: "Racheta spre spatiile planetare" - in care si-a expus gandurile si experienta in limbajul formulelor si desenelor. Cu aceasta tema dorea sa-si sustina disertatia la Heidelberg. Lucrarea sa a fost respinsa. Erau necesare prea multe domenii de specialitate pentru a se putea pronunta asupra justetei ei. Pentru astronomi era prea tehnica, pentru constructorii de masini prea fantastica si pentru medici departe de orice realitate, iar in specialitatea de astronautica inca nu se conferea titlul de doctor. Tot ce sustinea el avea sa devina realitate abia peste vreo 40 de ani. Cu atatia ani buni era Hermann Oberth inaintea timpului sau.
      Trei caracteristici fundamentale definesc acest geniu uman: obsesia lui pentru spatiul cosmic si rachete, tinuta sa estetica si colegiala cu totul remarcabila, precum si dezineresul pentru glorie si recunoastere.
      Legaturile lui cu savantii de pretutindeni i-au adus si satisfactii, dar si multe dezamagiri, neimpliniri si amaraciuni. Necazurile lui "Oberth Luna", cum era poreclit, generau din "aiureala" lui, neinteleasa de semenii in mijlocul carora traia. N-a putut fi inteles de contemporanii sai si era mereu evitat atunci cand il chinuiau fanteziile. A fost de o mare modestie, pe masura valorii sale stiintifice.
      La numai 36 de ani, Hermann Oberth se poate referi la un total tehnico-stiintific care cuprindea deja patru zecimi din ceea ce garanta intrarea numelui sau in istoria stiintelor. Cu epocalele sale lucrari, Hermann Oberth pare sa confirme o lege nescrisa, anume ca marile descoperiri se fac de catre cercetatorii tineri. Newton, Einstein, Bohr, Paull, Heisenber etc si-au castigat reputatia definitiva pana la 30 de ani. Creatia sa stiintifica in tehnica rachetelor si a zborului cosmic a fost incheiata de Oberth la doar 28 de ani.
      Perioada 1920 - 1930 este perioada cea mai prolifica a creatiei sale. Atunci au aparut apreciatele sale carti "Racheta spre spatiile planetare" si "Caile navigatiei spatiale". Au fost anii in care Oberth si-a inceput lucrarile experimentale care au dus la descoperirea "efectului Oberth" si a "auto-ruperii" in dezvoltarea si incercarea primului motor de racheta. Este si timpul cand el a prefigurat oglinda cosmica si nava spatiala electrostatica, aratand lumii ca racheta cu combustibil lichid nu este o utopie.
      Principala diectie in care a activat cu realizari decisive, a fost proiectul unei achete cu combustibil lichid (hidrogen si oxigen) care sa poata invinge campul gravitational terestru. El pune bazele teoretice si confectioneaza in miniatura profilul unei rachete in trepte. Dupa 1926 lasa spre analiza savantilor din strainatate planul unei rachete meteorologice bazate pe carburanti de alcool si oxigen. Oberth este si autorul unui motor oscilant pentru o racheta, precum si al unor studii speciale despre constructia tehnica si functionalitatea avionului-racheta. Tot el a conceput modelul original al unei nave spatiale electrostatice avand ca sursa de alimentare energia razelor solare. Deci a prevazut cu mult timp inainte necesitatea bateriilor solare.
      Lui Hermann Oberth ii revine meritul incontestabil de a fi proiectat motorul conic cu cmbustibil lichid, cel care a deschis poarta spatiului cosmic si de-a fi definitivat calculele necesare fabricarii lui.
      Romania este tara care a dat nastere unui mare numar de personalitati in domeniul stiintelor tehnice din domeniul zborului. Dintre acestia amintim pe:
•         Conrad Haas, cel care a ajuns inca de pe la 1560 la conceptia rachetei cu mai multe trepte;
•         Traian Vuia, care in 1906 s-a ridicat in aer cu primul aparat de zbor cu motor in Europa;
•         Henri Coanda, cel care a prezentat in 1910 primul avion cu reactie din lume;
•         Aurel Vlaicu, care a trecut in 1913 Carpatii;
•         Albert Ziegler, care s-a remarcat ca un veritabil pionier al zborului;
•         Gerorge Botezat, inventatorul helicopterului;
•         Hermann Oberth, cel numit de Helen Walters "Father of Space Travel"
      Tot ceea ce a facut savantul Hermann Oberth in domeniul stiintei si tehnicii aerospatiale reprezinta legitima mandrie pentru comunitatea sasilor transilvaneni, pentru toti mediesenii si pentru toata tara romaneasca, in care el a fost acasa cu mintea, sufletul si daruirea.
      Afirmam fara a gresi cu nimic ca Hermann Obert a fost cea mai remarcabila personalitate gazduita de Medias in istoria sa.
     


  IACOB PISSO

    Despre copilaria si tineretea lui Iacob Pisso se stiu putine lucruri. S-a nascut la Medias, ramane orfan la o varsta frageda si destinele vietii din tinerete cad in sarcina unui instarit unchi de-al sau, care se ocupa si de instruirea tanarului Iacob.
      Iacob Pisso face studii inalte la Roma si Viena. Obtine titlul de doctor in stiinte laice si canonice, devenind un om insemnat, mult apreciat de contemporani, mai marii timpului sau.
      In Transilvania, la Medias, Pisso nu s-a mai intors niciodata. N-a uitat insa locul nasterii si patria sa romaneasca. Scrie despre Transilvania si-i sustine cauza cu fiecare prilej oferit in cariera sa diplomatica. Acolo unde se aminteste numele sau este elogiat si respectat. La 32 de ani Iacob Pisso functiona ca protonotar in Funfkirchen. Directiile activitatii sale s-au derulat in paralel, pe linie diplomatica si spirituala.
      Regele Ungariei, Vladislav al II-lea il trimite ca reprezentant al sau la sediul Papei la Roma. In cetatea eterna, sta mai multi ani si activeaza intens, facandu-se cunoascut in cercurile literare italiene din acea vreme. Intors in Ungaria, isi continua activitatea de creatie, devenind mentor de seama in propagarea umanismului in aceasta parte a Europei. Mai tarziu, Vladislav il asociaza curtii sale regale conferindu-i inalta functie de incredere, aceea de secretar de coroana, iar in 1516 este numit invatator si indrumator spiritual al viitorului rege Ludopvic al II-lea.
      Meritele sale in dubla calitate de diplomat si discipol sufletesc in tainele cunoasterii si informatiei, sunt rasplatite din plin. La curte s-a facut placut si apreciat, ceea ce a determinat intarirea bazei sale materiale prin obtinerea unor bunuri considerabile.
      Indata dupa evenimentele tragice pentru Ungaria, din 1526, se retrage la Bratislava, unde isi gaseste sfarsitul la nici 50 de ani.
      Pentru noi, Iacob Pisso este important intrucat este fiu al Mediasului, chiar daca a stat departe de leaganul copilariei sale de pe Tarnava Mare, deoarece, prin opera sa, Transilvania s-a facut mai bine cunoscuta Europei si lumii, grandios pentru faptul ca pe timpul activitatii sale diplomatice si prin mijlocirea lui la curtea regala budapestana, orasul nostru primeste calificativul de "civitas".
     



        STEPHAN LUDWIG ROTH
“In nic un caz solutia propusa in dieta nu-i realista, deoarece
declararea unei limbi drept limba a tarii nu este necesara,
deoarece exista deja o limba a tarii. Aceasta limba nu este
nici limba germana, nici limba maghiara, ci este
limba romana”.
St. L. Roth
      Niciuna dintre personalitatile sasesti din Transilvania, nici chiar cea a lui J. Honterus, nu a fost atat de luminoasa ca cea a lui Stephan Ludwig Roth. Moartea sa tragica, greutatile si lipsurile in care a trait, hartuielile de tot felul, invinuirile de care a avut atata parte, au inspirat pe istorici, pe poeti, pe publicisti intr-o asa masura, incat toti acestia au tesut in jurul sau o mare de aprecieri, de elogieri si legende. Memoria lui a fost si va fi cinstita prin comemorari, simpozioane, conferinte si festivitati de tot felul.
      Istoriografia tarii noastre il incadreaza pe Roth printre cei mai importanti si distinsi fi ai acestui pamant, in galeria oamenilor ilustri ai Revolutiei de la 1848, alaturi de Nicolae Balcescu, Eftimie Murgu, Andrei Muresanu, Simion Barnutiu, C.A. Rosetti, Gabor Aron, Petofi Sandor, etc.
      Opera lui St. L. Roth este vasta si valoroas si imbratiseaza mai toate domeniile activitatii sociale, ecnomice si politice ale timpului sa. La St. L. Roth latura militantista domina pe cea stiintifica, dar cu toate acestea el a fost un veritabil spirit enciclopedic al timpului sau. Spiritul luminist format la liceul din Sibiu, cunostintele vaste capatate in urma numeroaselor calatorii in strainatate, acumularile stiintifice din perioada studentiei sale la Tubingen fac din St. L. Roth o personalitate marcanta, influenta si demna de luat in seama.
      In 1837 este numit preot la Nemsa, un sat langa Medias, unde cu 40 de ani inainte slujise tatal sau. Ca preot aici si apoi la Mosna (1847), St. L. Roth are parte de o situatie materiala mai buna, ceea ce era de bun augur pentru el si numeroasa sa familie. Perioada de timp in care activeaza ca preot este cea mai prodigioasa activitate obsteasca, literara si de documentare istorica.
      Cea mai importanta opera a lui este fara indoiala Geschichte von Siebenburgen (Istoria Transilvaniei). Lucrarea cu peste 1000 de pagini ramas in manuscris, inca bine conservata (la Sibiu), dovedeste o buna cunoastere de catre autor a istoriei principatului si o aprofundata documentare de arhiva, de cronici si studii. Lui Roth ii erau cunoscute studiile istorice mai vachi ale acelora care in pozitia lor sociala de cronicari, secretari, misionari istorici, au scris despre Transilvania si istoria sa. In "Istoria Transilvaniei" St. L. Roth face o periodizare a istoriei principatului care consona cu realitatea evenimentelor.
      Cercetarile asupra evolutiei societatii omenesti le comunica prin "Untersuchugen und Wohlmeinungen uber Ackerbau und Nomadenwesen".
      O lucrare importanta pentru timpurile de atunci este si lucrarea "Lupta pentru limba in Transilvania". In aceasta lucrare Roth arata ca, supunand popoarele de la Dunare, romanii le-au impus acetora limba lor si arata cum a avut loc geneza limbii romane.
      Ce este important la acest carturar este faptul ca el reuseste sa faca un pas inainte in planul interpretarii filozofice, plecand de la obligatia egalitatii limbilor in stat, ajunge la faza egalitatii in drepturi a nationalitatilor, ceea ce inseamna printre altele recunoasterea romanilor ca natiune egala in toate, printre toti locuitorii din principat.
      St. L. Roth a fost un umanist si un fervent aparator al drepturilor popoarelor, indiferent de etnia lor, dar, mai presus, a fost un aparator al sasilor si romanilor din Transilvania.
      In timpul revolutiei de la 1848, Roth a fost cuprins in valtoarea evenimentului care, in final, ii aduce sfarsitul tragic la Cluj in 1949. In 1850, fiul Mediasului, St. L. Roth, este adus aici si aseza pentru vecie printre cei "de-ai casei".
      Intr-o sinteza generala, St. L. Roth a fost omul care s-a ocupat de toate problemele epocii sale. El s-a pronuntat fara rezerve pentru transformarea burgheza  a societatii, pentru eliberarea sociala a iobagilor, sustinand cu destula consecventa lupta romanilor pentru emanciparea nationala. Pentru noi este un titan, intrucat s-a daruit pana la sacrificiu in sustinerea ideilor sale umaniste incompatibile cu sbjugarea nationala, nationalismul sau intoleranta religioasa. Roth a fost omul epocii al Mediasului si al tuturor.