HOMEPAGE
Science Fiction Webdesign Tutoriale diverse Resurse Sponsorilor Curriculum Vitae Oferta Internet Comenzi Feedback Form Schimb de link-uri Cautare locala Harta Lista de discutii
|
În atenția
eventualilor sponsori
După cum cu siguranță știți, am mai
spus-o undeva în paginile acestui site, Internetul este în România un lux pe care
puțini și-l pot permite fără mustrări de consțiință. Eu îmi reamintesc, cu o
oarecare strîngere de inimă, că în prima lună cînd am luat Internet ("Conserva
cu Internet" de la DNT Iași) am plătit RomTelecomului 500.000 lei pentru timpul
petrecut online. Pe lîngă această sumă se mai pun și cele cîteva conserve. Toate
acestea în timp ce salariul meu se ridică la 470.000 lei. M-am lecuit de petrecut ore
în șir pe Internet, conștient însă de faptul că acolo sînt documentații de care am
nevoie și o serie uriașă de oportunități.
Cu toții vrem să învățăm, mai ales
atunci cînd sîntem mînați de pasiune. Și ce pasiune mistuitoare a devenit
Internetul... Dacă ne-am putea satisface această dorință de a naviga, de a învăța,
de a stabili contacte, am fi probabil cu o treaptă mai sus pe scara fericirii pe care
toți tindem s-o atingem. Și fiindcă veni vorba de pasiune... Ipotetic vorbind,
sînteți manager la o firmă și sînteți în postura de a face angajări, pe cine anume
ați angaja? Pe niște oameni care au diplome de analist programator, cursuri sau
facultatea de birotică sau ați angaja pe cineva care nu are studii oficiale dar care
este mînat de pasiune în ceea ce face? Am vazut foarte multi tipi și tipe care fluturau
tot felul de diplome în calculatoare dar nici măcar Word nu au habar. Pun întrebarea de
mai sus deoarece remarc în România acest paradox: managerii preferă diploma de studiu,
care de cele mai multe ori nu confirmă decât neștiința, în detrimentul celor
care nu posedă acele fițuici dar se pricep.
Vrem să muncim și încă nu așa,
superficial, ci cu dăruire, mînați de pasiune. Nu reușim însă deoarece nepotismul
și pilele funcționează extraordinar în România postdecembristă. Nu contează
experiența, deși o afișezi în mod evident. Nu se angajează pe merit. Pentru ocuparea
unui post este necesar sau să cunoști personal pe șef sau măcar s-o fi satisfăcut pe
fiică-să, altfel nu te angajează nici săi demonstrezi că poți costrui o navă
spațială numai din capace de bere.
Probabil că sînt mulți ca mine, care își
dau interesul, se zbat ca să învețe cît mai mult și să rămînă la curent cu tot ce
se întîmplă în acest vast domeniu cum este Internetul dar, există evident un dar, nu
au posibilități financiare și materiale. Din nefericire...
Vreau să fiu bine înțeles: nu cer nimic de
pomană. Dacă doriți să mă sponsorizați sau să mă angajați, vă rog să nu vă
sfiiți deoarece colaborarea noastră va fi reciproc avantajoasă.
pentru contact folosiți formularul de feedback sau cererea de angajare. |