Make your own free website on Tripod.com

Vladimir ALEXE

CANDIDATUL MANCIURIAN

-CONTINUARE-

XI

PRESEDINTELE TURNULUI BABEL AL DROGURILOR

MAFIA "ALBA"

"La Depeche Intemationale des Drogues" (DIG), una dintre publicatiile lui "Observatoire Geopolitique des Drogues" (OGD), reprezinta Un adevarat barometni al metamoffoza ni Romaniei, dupa 1990, intr-o veritabila placa turnanta a traficului international de' droguri. Spre deosebire de "Raportul anual" al OGD, publicatia sus amintita descrie in amanunt opera(iuni precise, oferind astfel infonnatii concrete despre traficul de droguri in care Romania a fost implicata dupa '90. Nasii locali si conexiunile lor internationale, ca si complicitatile interne, sunt radiografiate si introduse pe ordinatoarele lui OGD, deoarece Romania, dupa '90, a devenit - din nefericire - un reper pe harta traficului mondial de droguri. Cantitatile de droguri care au tranzitat Romania la nivelul anilor '90-'96 sunt impresionante, iar capturile destul de modeste. Conform DIG, autoritatile romane ale tirnpului erau in deplina cunostinta de cauza, dar regimul Ili!es!cu nu a dat rnciodata dovada de vointa politica pentru a decapita mierele narcotraficantilor.

DIG nr.27, din ianuarie 1994, insera sub titlul "Romania -Turnul Babel al drogurilor" urmatoarea constatare: "Romania a devenit una dintre cele mai importante placi turnante ale traflcului cu toate tipurile de droguri". Cauzele acestei situatii dezastmoase sunt vszute de publicatie in tarele regirnului instalat la putere, imediat dupa caderea lui Ceausescu. "Aceasta specializare [a Romaniei, n.n] a fost pregatita prin mostenirea retelelor formate sub regimul Ceausescu, coruptia generalizata a fortelor de ordine si criza economica". Perpetuarea retelelor de trafic clandestin ale regimului Ceausescu, sub regirnul Iliescu, probeaza si o continuitate de preocupari. Se stie ca noul regim, instalat in decembrie '89, a inchis ochii si a tolerat pe teritoriul Romaniei o serie de orgaiatii teroriste dar si mafiote. Personaje din acest medu au capatat acreditari guvernamentale, asa cum a fost cazul notoriu al lui Kamel El Kader, devenit consilier al secretarului general !al! guvernului, Viorel Hrebenciuc.

Ofiteri ai Politiei din Constanta an dezvaluit unui corespondent al OGD ca noua filierd ugandeza, pusa la punct intre 1990 si 1993, tranzita prin Constanta imense cantitati de hasis. Analiza filierei ugandeze a hasisului demonstreaza caracterul transnational si complexitatea retelei, care grupeaza pakistanezi, africani, israelieni si europeni, dar avea, ca placa turnanta, Constanta.

Drogul, provenit din Pakistan, era incarcat in portul Mombasa (Kenia), pe una din navele companiei de navigatie "Shimoni-Tea", cu destinatia Haifa (Israel), via Durban (Africa de Sud). La Haifa, incarcatura de droguri era preluata de nave ale companiei "Zim-Antwerpen", care sosean la fiecare cincisprezece zile in portul Constanta. De aici drogurile fund transportate de compania israeliano-romana "Zim-Rom" pana in Italia, via Bratislava. Creierul retelei ugandeze, un anume Kali, cetatean german de origine ugandeza, lucra cu societatea romana Rimpex SRL din Bucuresti. La un moment dat, reprezentantul lui Rimpex nu s-a prezentat sa preia transportul de ceai si, dupa 23 de zile, vamesii si-au varat nasul, descoperind astfel 4,4 tone de hasis. Un al doilea transport de droguri de pe filiera ugandeza a fost incarcat tot la Mombasa, de catre compania de navigatie Victoria Impex Company din Kampala, pe vasul Barbara D, avand de!st!inatia finala portul Maracaibo din Venezuela, via Durban. La Durban, traficantii ugandezi n-au mai gasit un cargo catre Venezuela (cu escale la Capetown si in Panama), asa incat an decis sa schimbe destinatia initiala. Dupa ce au disimulat 6 tone de hasia in baloturi de bumbac, au incarcat marfa pe vasul Pelikan, cu destinatia Haifa. La Haifa, drogul a fost incar cat de Zim Antwerpen, adus la Constanta, de unde transportul a fost preluat de importator; societatea slovaca Slovimpex SRL din Bratislava, care ar fi trebrnt sa-l predea la Munchen. Din nenorocire pentru traficanti, cargoul a sosit la Constanta pe 3 septembrie, dupa ce autoritatile portuare descoperisera cele 4,4 tone de ceai, amintite mai sus, ceea ce a antrenat si o perchezitie pe cargoul in cauza. Ofiterii din port, care au tinut sa-si pastreze anonimatul, i-au marturisit corespondentului OGD ca: "Oricum cantitati mult mai importante si mai bine protejate au tranzitat prin p!or!tul Constanta". Protejate de cine?  Nu este greu de banuit. si nici unde se scurgeau cornisioanele stoarse de la traficantii ugandezi, pentru ca acestia sa-si vada linistiti de treabs fara accidente, cum au fost capturile din 26 august si 3 septembrie '93.

Potrivit DIG nr.27 (ianuarie '94), filiera cocainei este la fel de complexa in Romania ca si cea a hasisului. Una dintre aceste filiere era condusa de Alexandru Docmanov, care disimula pana la 100 kg de pudra in statui de metal, ce voiajau apoi dintr-un post de vama in altul. Doi dintre complicii lui Docmanov au receptionat 109 kg de cocaina intre 1991 si 1993, marfa pe care au plasat-o in Italia. Cei doi complici, doi columbieni, inarmati cu pasapoarte venezuelene, tranzactionau cocaina cu un anume Omar din Timisoara. Interesant este ca, atunci cand columbienii au picat, Omar a sters putina, dupa ce primise in prealabil un telefon de avertisment din Bucuresti, de la un politist roman care lucra pentru retea.

La randul sau, DIG nr.30, din aprilie 1994, semnala urmatoarele: "Cantitati foarte mari de droguri sosesc in Romania: hasis pe cale maritima via Africa; cocaina din America de Sud pe cale aeriana sau maritima, heroina pe rutele din Balcani". Pe langa retelele internationale care, cu intinse complicitati in administratie, transformasera Romania intr-un adevarat turn Babel al drogurilor dupa 1990, apar nasii Romani, narcotraficantii autohtoni. DIG nr.30 ii identifica pe unul dintre acestia: "Un traficant roman, caruia i se spune “Printul, a controlat, intre 1990 si 1993, o retea de trafic cu hasis catre Germania, din Timisoara si Arad, via Polonia." in realitate "Printul" nu era altul decat romano-sirianul Zaher Iskandarani, supranurnit "Printul" sau "Regele Banatului", Un protejat (pana  in 1995) al regimului Iliescu. Reteaua "Printului" era una internationala. "Organizatia este compusa mai ales din p!ol!onezi si tigani Romani, insarcinati sa treaca  in mod clandestin, frontiera care separa Polonia de Germania si sa comercializeze (drogul n.n.), dupa ce acesta a fost tranzitat prin Ucraina". Lucrurile au mers bine pan a in 1993, cand apare concurenta: mafia rusa Condusa de un anume "Vadim". DIG nr.30 precizeaza:

"La sfarsitul anului 1993, aceasta organizatie (a "Printului" n.n.) a fost preluata in parte de mafia rusa din Basarabia si Moldova, dirijata de un anume “Vadim”. “Printul” a contra-atacat si, ajutat de vamesii romani, i-a taiat aprovizionarea cu droguri lui “Vadim”". Asadar, cand se punea problema unor rivalitati pe piata traficantilor de droguri intre un mafiot roman si un mafiot rus, vamesii romam ii taiau aprovizionarea rusului, ajutandu-l patriotic pe mafiotul roman. DIG nr.30 mai dezvaluia: "Traficantul roman (“Printul" n.n.) a trebuit, totodata sa-si schimbe rutele de trafic si sa le utilizeze acum pe cele care traversau Slovacia si Republica Ceha". Pe filiera "Printului" se afla si un om de afaceri de la Chisinau, care poseda o societate comerciala in asociatie cu un cetatean turc. Basarabeanul calatorea la volanul unui automobil de lux, in ca!re! dosea pan a la 10 kg de hasis, la fiecare calatorie. Corespondentul ODG a observat cum un autovehicul al politiei cehe se prezenta de fiecare data, intr-o anume zi, la locul stabilit - langa orasul Prestice - pe ruta catre Germania, pentru a incasa cei 500 de dolari ca sa lase marfa sa treaca. In ciuda razboiului, "Printul" utiliza, in aceesi masura, si rutele iugoslave.

DIG nr.27, din decembrie 1993, aducea grave acuzatii unor reprezentanti ai autoritatilor romane. Despre un general-locotenent de politic se spunea ca ar "figura in fisierele politiei italiene si germane, ca patron al traficului de automobile furate". Acest personaj ar fi lucrat din 1990 intr-o stransa legstura cu generalul Filipov, seful politici bulgare, care actiona sub acoperirea unci societati comerciale de la Sofia, patronate chiar de fiul sau. Acelasi numar din DIG mai acuza pe un alt general roman de politic, si pe adjunctul sau, ca ar fi fost implicati in traficul de heroina care provenea din Afganistan, via Ucraina. Banii murdari ar fi fost apoi spalati la hotelurile Astoria si Continental din Timisoara. Se mai vorbea si de asocierca unor politisti Romani de rang inalt cu nasi ai "N'draghetta" calabreze, asa cum erau fratii Lombardi, care opcrau la Satu Mare. Walter Esposito, responsabilul transporturilor de droguri p!e !ruta Romania-Ungaria-Austria-Italia s-ar fi aflat -sustine DIG nr.26 - sub o inalta protectie romaneasca. O concluzie importanta a publicatici era - in 1993 - aceea ca traficul de droguri din Est utiliza vechile retele ale traficului de arme dintre fostele state comuniste, membre ale Tratatului de la Varsovia, si tairile arabe. Inaltii functionari de pe vremea lui Ceausescu, preciza publicatia, continuau sa ocupe posturi importante sub regimul Iliescu. In plus, am adauga, Kamel El Kader aparea in fotografii umar la umar cu Presedintele Iliescu, asa cum se intamplase la Forumul "Crans Mon­tana" de la Bucuresti (1994), sponsorizat - intre altii - de "Printul Banatulul", Zaher Iskandarani.

1.

ROMANIA LUI ILIESCU: CEL MAI MARE DEPOZIT DE DROGURI DIN EUROPA DE EST

Raportul OGD pe 1997, la capitolul Romania, analizand situati drogurilor in perioada 1995-1996 - Ultimii doi ani ai regimului Iliescu - face Un rechizitoriu amplu si documentat, demonstrand ca Romania, mai ales in penoada '92-'96, Se transformat dintr-o tara de tranzit a drogurilor, intr-o tara de fabricatie si consum, mai ales a heroinei. Sunt indicate trei cauze principale ale acestei situatii catastrofale: haosul legislativ, coruptia pana la cele mai inalte niveluri si tolerarea in Romania a unor organizatii teroriste si mafiote, cunoscute prin implicarea lor in traficul de droguri, de care se facea vinovat regimul Iliescu in penoada 1992-1996, cu o accentuare in '95-'96.

O prima tendinta pentru perioada '95-'96 - constatata de raportul OGD din 1997- este aceca ca traficantii de droguri nu se mai limiteaza doar la tranzitarea Romaniei si trecerea drogurilor in Ungaria. Constituirea unor stocuri importante de droguri permite o redistribuire, constata raportul OGD, in directia spatiului Schengen, via Polonia si Republica Ceha. In cursul a numai patru ani ('92-'96), cantitatile de droguri stocate in Romania - avand una din principalele surse mai noi Caucazul, cu tranzitarea porturilor rusesti si ucrainiene - au crescut considerabil. Circa 6 tone de droguri au fost confiscate in 1996, in principal derivate ale canabisului, dar si ISO de kg de cocaina si 62 kg heroina, confiscate la granita de vamesii unguri. Care trecusera, bine mersi, prin vama romaneasca. Potrivit raportului OGD din 1997, hasisul din Romania provenea din Cornul de aur al Africii de Est, marihuana din Nigeria, cocaina din Columbia, Venezuela si Brazilia. Iata d!e !ce raportul OGD/97 considera ca Romania anilor '92-'96 s-a transformat intr-o veritabila placa turnanta a traflcului international de droguri tari. Descoperirea a doua fabrici de heroina, abia in 1996, au confirmat supozitiile politistilor europeni, aflati in post la Bucuresti, privind noul rol jucat de Romania lui Iliescu in traficul cu acest drog. "Toate aceste activitati legate de trafic au provocat cresterea ofertei pe piata interna si dezvoltarea toxicomaniei", sustme raportul OGD/97. In continuare, raportul din 1997 preciza:

"Romania nu mai joaca, asadar, doar rolul unei tari de tranzit terestru, aerian si maritim al drogurilor provenind din Asia de sud-est, Turcia, America Latina si Africa". Ce rol a avut insa regimul Iliescu in transformarea Romaniei dintr-o tara de tranzit a drogurilor, intr-o tara de productie si consum, mai ales a heroinci? Iata ce afirma raportul OGD pe 1997: "Noul rol al tarii in traficul de droguri, al heroinei mai ales, a fost agravat de mai multi factori... Narco-activitatile au exploatat, dupa caderea lui Ceausescu, dezordinea, a legislatie inadecvata, criza economica si coruptia pe scara larga. In sfarsit prezenta in Romania a unei minoritdti turce, ca si a emigraqilor kurzi, iranieni, albanezi, chinezi etc., a favorizat traficul. Aceasta fara (Romania, n.n.) este, in particular, a importanta baza a partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), organizatie kurda aflata in rdzboi cu statul turc". Asadar, pe langs coruptie, legislate inade!cv!ata, dezordine, regimul Iliescu a favorizat traficul de droguri dure si prin continuarea cardasiei cu o serie de organzati teroriste (gen PKK), binecunoscute pentru implicarea lor in traficul de droguri. Sa observam ca, la acest capitol, regimul Iliescu nu a facut altceva decat sa continue binecunoscuta cardasie a regimului Ceausescu cu terorismul. Raportul OGD pe 1997 considera, totodata, ca "este prea devreme sa stim daca tentativa de moralizare a vietii publice, intreprinsa de noul guvern, ales in noiembrie 1996, va avea efecte durabile".

Raportul OGD citeaza si rapoarte ale SRI, dupa care 60% din drogurile care intrau in Romania, intre anii '95-'96, proveneau de pe filiera turca. Cea mai importanta captura de heroina (42kg) s-a efectuat la 12 decembrie 1996, intr-un autobuz turc apartinand companiei turce "Toros". Drogul se afla ambalat in pachetele mici, de 500 de grame. Unul dintre cetatenii turci, arestat cu prilejul capturii, era chiar fratele proprietarului companiei. De regula, dupa ce introduc drogurile in Romania, turcii utilizeaza cetateni de alte nationalitati, pe post de carausi (camile, in argou). Dintre 95 de traficanti arestati in Bucuresti in 1996, 41 s-au dovedit a fi iranieni, 20 Romani si 14 turci. "Heroina provenita din Afganistan si din tarile Asiei centrale", constata raportul OGD din 1997, "patrunde in Romania via Moldova si Ucraina. Pana in 1995, acest drog era expediat rapid, via Ungaria si Slovacia, catre statele Europei Occidentale: in principal, catre Austria, !It!alia, Germania si Tarile de jos (Belgia si Olanda)".

2

COLABORAREA REGIMULUI ILIESCU CU RETELELE PKK

O parte din traficul de droguri desfasurat in Romania - constata raportul 0GD/97 - se afla in mainile kurzilor, dintre care cci mai multi apartin organizatiei teroriste PKK. Potrivit raportului OGD/97, PKK se ascunde in spatele unci orgarnzaatii de masa, denumita generic "Frontul de Eliberare al Kurzilor" (in original ERNK), care grupeaza diverse organizatii de femei, tineret, studenti sau oameni de afaceri kurzi din Romania. Oamenii de afaceri kurzi, de pilda, s-au grupat in "Asociatia Oamenilor de Afaceri din Orient". Despre aceasta asociatie, raportul OGD din 1997 sustine Ca servea drept "excelenta legatura pentru activitatile PKK". Toate organizatiile kurde din Romania se aflau in 1996 sub controlul strict al PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), iar seful PKK era, in acelasi timp, si selul frontului ERNK. Responsabilul direct pentru colectarea fondurilor era una si aceeasi persoana cu delegatul pentru probleme de propag!an!da al PKK, si, in acelasi timp, director al ziarului kurzilor din Romania, "Vocea Mesopotamiei". Ziar care se distribuia nestingherit, gratis, la gurile de metrou din Bucuresti. Raportul OGD specifica faptul ca acesta era un om de afaceri prosper, care urmase cursuri de literatura engleza la Oxford. Circa 90% dintre kurzii din Romania faceau parte din organizatii care apartineau ERNK si cotizau, in acest cadru, la PKK. Detaliu important: 75% dintre acesti mici investitori orientali din Romania sunt de nationalitate turca, dar in realitate, kurzi, iar ERNK le punea la dispozitie capitalul initial pentru a demara micile afaceri remarca raportul OGD/97. Potrivit statisticilor politici romane - citate de raportul OGD/97 - circa 65% din totalul capturilor facute la vama sunt de la asemenea companii de transport. Purtatorii de cuvant ai PKK si ERNK nu numai ca au negat ca organizatiile lor ar fi implicate in traficul de droguri, dar au specificat ct, de fapt, !ac!estea colaborau cu Politia romana serviciile anti-drog din Romania au facut, dupa '90, patru capturi pe baza informatiilor oferite de organizatiile kurde. Totusi, nici un kurd nu a fost vreodata implicat. Conform OGD., colaborarea PKK si ERNK cu politia, sub regimul Iliescu, nu era altceva decat un mod abil al kurzilor de a-si inlatura concurenta de pe piata drogurilor, cu mana politiei romane. Pozitia politiei romane, care a apreciat in mod manifest acest gen de colaborare, ramanane oricum ambigua, se specifica in raportul 00D197. Nicolae Ulieru purtatorul de cuvant (din acel moment) al SRI, a declarat ca Serviciul Roman de Informatii detinea date sigure privind implicarea kurzilor in traficul de droguri si arme, dar nu le putea face publice. Este de remarcat ca, desi SRI stia perfect ce fac organizatiile PKK si ERNK in Romania, regimul Iliescu a ignorat informatiile si a preferat sa continue colaborarea clandestina cu kurzii. Este usor de presup!us! de ce: fonduri clandestine pentru partidul de guvernamant si clientela sa politica". Sa mai remarcam si alt aspect: este pentru prima data cand o organizatie internationala ca OGD dezvaluie, intr-un raport anual difuzat la scara mondiala - asa cum este raportul OGD/97 - colaborarea secreta a regimului Iliescu cu PKK, in afaceri care vizeaza domeniul crimei organizate internationale. Iata un subiect inedit, asupra caruia raportul OGD/97 ofera primele indicii importante si de la care poate demara o ancheta de amploare: regimul Iliescu si crima organizata transnationala, '90 - '96".

3.

AFACEREA "CALU"

Conform OGD/97, kurzii erau implicati atat in traficul clandestin care tranzita din Turcia catre Romania, via Bulgaria, cat si in cel care tranzita Ucraina spre Moldova, venind din spatiul rus. Potrivit politiei romane, citata in raportul OGD/97, "drogul care ne vine din tarile fostei Uniuni Sovietice se afla sub controlul maflilor ruse, caucaziene si ucrainiene". PKK avea legauri cu toate aceste mafli. Legaturile kurzilor cu mafia rusa au fost facilitate de faptul ca organizatiile acestora sunt legale. In Rusia, ba au si reprezentanti oficiali. Un simbol viu al colaborarii regimului Iliescu cu kurzii si mafia rusa il constituie afacerea Calu. In septembrie 1995, politia turca" a arestat la Edime un roman, al carui pseudonim era Calu, impreuna cu sase kurzi ("turci"), care transportau 2 kg de heroina, cinci pistoale si o mitraliera. Calu a declarat la interogatoriul luat de polita turca" din Edime, ca el era la al optulea !tr!ansport de heroina catre Romania, si de exploziv, din Romania in afara. Calu a recunoscut ca lucra pentru PKK. Conform raportului OGD/97, surse apropiate serviciiior secrete romane au dezvaluit ca agentul Calu era unul dintre oamenii lor si ca acesta lucra, in acelasi timp, si pentru mafia din Transnistria. Un ofiter al Armatei a 14-a ruse a declarat unui corespondent OGD, in 1995, ca trupele ruse "au favorizat comertul cu droguri provenind din Extremul Orient". Potrivit ofiterului, traficul de droguri din zona era condus de un evreu rus, care avea si ceetenie elvetiiana, individ din anturajul presedintelui Snegur. Mafiotul facea obiectul unui mandat de arestare in Rusia, pentru trafic de diamante industriale si arme. Este vorba de celebrul gangster Boris Birnstein, care detinea in Moldova de peste Prut cvasimonopolul exporturilor de materii prime (intre care, cel al lemnului), monopolul asupra bancilor, al.societatilor de asigurare, prin intermed!iu!l marelui sau concern "Seabeco" si cel care controla si imprimarea banilor in Moldova. Alaturi de monopolul fabricarii de pasapoarte, "Seabeco" mai controla turismul si devenise, intre timp, proprietarul luxosului hotel MOLDOVA din Chisinau, inclusiv al cazinoului din hotel, ambele proprietatea KGB pana in 1991. Concernul "Seabeco" mai dispunea in Moldova, in 1996, de 12 ferme de crescatorii, care produceau 3.500 de tone de curcan pentru piata occidentala, pe langa monopolul traficului de droguri si masini furate din Germania si Austria. Una dintre aceste masini i-a fost facuta cadou de Birnstein ministrului de Justitie al Moldovei, cu care acesta a fost prins la Viena in 1992. Automobilul fusese furat, de fapt, de mafia ucraineana din orasul Heilbron (Germania). Ministrul nu era decat un curier al lui Birnstein, intre ale carui afaceri intra si traficul de carne vie, cu moldovence, pentru bordelurile din Germania. In realitate, Birnstein si Seabeco se o!cu!pau cu spalarea banilor mafiei ruse, bani care ajungeau apoi, curati, in bancile din Elvetia. Cine era, de fapt, Birnstein? Conform FBI si Interpol, Birnstein emigrase din URSS in Israel in anii '80, re-emigrase cu un pasaport canadian, pentru ca in 1991 - utilizand vechiul sau pasaport sovietic - sa revina in Republica Moldova, unde si-a procurat un pasaport moldovenesc. L-a ademenit pe Mircea Snegur cu o mare cantitate de motorina, pe care apoi a vindut-o tot el, dar in numele lui Snegur, la un pret mult mai avantajos, in Suedia si Finlanda, impartind ulterior castigul cu Snegur. Imediat, Birnstein a obtinut primele monopoluri in Moldova: fabricarea permiselor de conducere auto, precum si cel al importului si exportului de motorina si benzina. La alegerile din 1996, Birnstein a finantat campania electorala a lui Snegur, fortandu-l insa pe acesta sa nu intervina in favoarea eliberarii grupului Ilascu, pe care mafiotul il considera nationalist. (La fel a! p!rocedat si ex-ambasadorul american Alfred Moses, care l-a sfatuit in campania din 1996 pe Iliescu sa nu intervina in favoarea lui Ilascu, din acelasi motiv). Semnificativ, in 1992, Birnstein a fost mediatorul crizei care a dus la separarea Transnistriei, regiune unde se afla unul dintre cele mai importante arsenale de rachete balistice din regiune, conform serviciilor americane. Birnstein a reusit apoi sa-l debarce pe gen. Lebed, dupa ce a pus mana pe o caseta in care Lebed il caracteriza pe Eltin drept "porc betiv" si a transmis-o la Kremlin. Staruim asupra lui Boris Birnstein deoarece omul sau de incredere in Romania - in anii regimului Iliescu - a fost binecunoscutul Vitali Ustroi (Usturoi), implicat in mai multe afaceri de trafic cu materiale strategice. Amintim aici doar afacerea cu mercur rosu, din parcarea de la Vila-Lac Snagov, in care au fost amestecate si unele cadre ale Armatei.

4.

REGIMUL ILIESCU SI MAFIA "SACRA CORONA UNITA"

Tot in raportul OGD/97 se mentioneaza traficul de droguri in care era impiicata mafia italiana "Sacra Corona Unita". Aceasta organizatie a controlat traficul de droguri intre Italia si Romania, in principal a heroinei, aduse din Turcia. Precum si a cocainei, provenita din Brazilia. "Sacra Corona Unita" s-a bucurat, conform OGD / 97, de complicitatea unor inalti functionari de stat si din politia regimului Iliescu. Raportul OGD/97 noteaza: "Parchelul a recunoscut pentru prima oara in Romania, ca atat crima organizata, cat si traficul de droguri au beneficiat de sustinere politica si ca “banii murdari” au fost utilizati de “anumite partide” pentru finantarea campaniilor electorale". In incheiere, raportul OGD/97 pune, negru pe alb, problema necesitatii deconspirarii "legaturilor vechiului guvern al presedintelui Iliescu cu crima organizata”.

XII

CASCADELE FRATILOR ISKANDARANI: TIGARETA

Pe langa inginerilie financiare ale pegrei bancare si toate tipurile de trafic clandestin implicand nuclee teroriste, a treia componenta a economiei subterane din Romania regimului Iliescu au reprezentat-o marile combinatii transfrontaliere. La prima vedere, afaceri comerciale curate, la o vedere ceva mai atenta, escrocheni comerciale fara frontiere. Romania regimului Iliescu a cunoscut cateva asemenea jonglerii tranfrontaliere, din care serialul "Tigareta" a atins celebritatea.

Mass-media romaneasca a acordat spatii imense escrocheriilor transfrontaliere din serialul - in nu se stie cate episoade - al "Tigaretei". Conventonal, se vorbeste doar de "Tigareta 1" si "Tigareta 2". Dar in Romania a mai existat o "Tigareta": "Tigareta 0". Inventatorul acesteia a fost sirianul Zaher Iskandarani, omul caruia Iliescu i-a acordat certificatul de luptator in Revolutia romana. Cel supranumit in mediile malavitei timisorene "Printul Banatului". Zaher, ajutat de fratele si Maher, au patentat la noi sistemul cascadelor. Ori, aitfel spus, "Tigareta 0".

1.

ROMANO-SIRIANUL ZARER ISKANDARANI SI FILIERA CIPRIOTA RAM

Zaher Iskandarani s-a nsscut la 1 ianuarie 1958, in Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de stransa pretenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al Assad - relatie indusa si serviciilor lor secrete - Zaher Iskandarani a venit in Romania si s-a instalat la Timisoara. Oficial: student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara. Neoficial: traficant si, se pare, om de legatura al serviciilor siriene cu cele sovietice. Ceva din activitatea ini Iskandarani se pare insa ca a suparat Securitatea romana, astfel ca, in 1981, Militia ii organizeaza sirianului un flagrant, in cursul unei tranzactii. Se confisca pe loc un kilogram de aur si 300 000 de lei, suma considerabila la vremea accea. Zaher reuseste, cu toate acestea, sa dispara. Cateva luni mai taarziu este surprins insa si arestat in casa Corneliei Pomana prietena devenita, ulterior, sotia lui Zaher. Dupa o condamnare oficiala de trei a!ni! si patru luni, se spune ca Zaher ar fi parasit Romania. Revine insa rapid in decembrie 1989, la revolutie, si capata un certificat de luptator, aprobat de Ion Iliescu.

Beneficiind de inlesnirile certificatului, Zaher Iskandarani se lanseaza in afaceri. Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor in cascada. In 1992, Zaher primeste cetatenia romana, ceea ce nu face decat sa-l avantajeze in raporturile cu statul de drept al domnului Iliescu: la drepturi, Zaher era mai roman ca oricine, la obligatii, Zaher se replia prompt: investitor strain. Tot in 1992, firma sa RAMI figura pe primul loc in topul societatilor comerciale timisorene. Prin 1994-1995, o serie de firme - avandu-l, patron pe Zaher - gravitau in jurul navei amiral RAMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sangeroasa), Kiss and Kill (Saruta si ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. In Timisoara insa, ca si in rapoartele lui "L 'Observatoire Geopolitique des Drogues", Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla "Printul Banatului”. Reteaua comerciala! a! lui Zaher, demarata cu un capital subscris de 100 de milioane lei (RAMI cu doar 28 milioane), atingea, curand, performante impresionante, observate de Garda Financiara si Inspectoratul General al Politiei. Astfel, numai intre martie 1994 si aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus in Romania 209 transporturi de tigari si cafea, insumand 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia Si Elvetia cu documente, de regula, false. Beneficiind insa de inalte protectii si complicitati, luptatorul siriano-roman din Revolutie devenise o persoana intangibila la Timisoara, cel putin atata timp cat cotiza, acolo unde trebuia. Ca de pilda, cu ocazia Forumului Crans Montana de la Bucuresti, din aprilie '94, cand "Printul Banatului" s-a numarat printre sponsoni oficiali ai manifestanti, orchestrate din umbra de abilul  Viorel Hrebenciuc. Omul care il introdusese si pe palestinianul Kamel Kader in mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori in ce!l !guvernamental de la Palatul Victoria, in calitate de consilier.

In cursul unei descinderi a politiei la domiciliul unuia dintre parteneni lui Zaher s-au descoperit sigilii false romanesti, bulgaresti si maghiare, ba chiar si o stampila a MAE.

Mecanismul in cascada pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din foiletarea Dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Firma My San SRL - avandu-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana - a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma cipriota Ram Thade LTD, pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de circa 60.00 USD, practicat pe piata internationala. Ordinul Circulara 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Abilul Zaher, utilizand contractul din 1993 incheiat cu partenerul sau cipriot de la Ram Trade, a contestat insa in instanta, solicitand recalcularea taxelor vamale. Si, coincidenta, de fiecare data romano-sirianul a castigat, invocandu-se fie caracterul abuziv al ordonantel!or!, fie in virtutea libertatii contractuale.

Afacerile lui Zaher si oamenilor sai - Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau struna cand, in 1995, filmul afacerilor in cascada s-a rupt brusc. Se apropiau alegerile din 1996. Anul preelectoral 1995 impunea unora sa stranga bani negri pentru zile albe.

Asa se face ca, prin mai 1995, doi politisti Romani sosesc subit in Cipru, dornici sa il intalneasca pe partenerul cipriot al revolutionarului "Print al Banatului". La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza: nu exista nici o firma inregistrata sub numele Ram Trade Company, ci doar una Rami Trade Company, inregistrata sub numirul 54146 din anul 1993. A doua surpriza: firma cipriota ii avea ca patroni chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni).

A treia surpriza: firma cipriota nici micar nu avea ca obiect al afacerilor sale comertul cu cafea si tigiri. Pe scurt: romano-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la partenerul cipriot Zaher. Afaceri derulate in cascada, intre o firma-fantoma si una inregistrata in Romania, contravenmd astfel principiului libertitii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal.

De fapt, Zaher brichisise in Cipru un adevirat paienjenis de firme care, chipurile, derulau afaceri cu My San SRL si Ram Trade din Romania, in calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si cazul firmelor cipriote ETS Andreas Kallis ori Silver Coast Resources. Cel putin, conform documentelor celor doua firme din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, insa, firmele din Cipru - partenerele lui Zaher - habar n-aveau: in plus nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate.

Politistii din Romania au mai descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei-fantoma Ram Trade Company, cu conturile deschise la Bank of Cyprus.

Pentru a pune in acord documentele cu situatia de fapt, Zaher Iskandarani a incercat - mai intai in Cipru, la Camera de Comert - sa metamorfozeze pe Rami, firma care figura in registru, in Ram, dar fara succes. A reusit insa in Romania, unde Zaher a sustinut, prin avocati, ca in sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare:  in loc de Rami Trade Company LTD, se trecuse Ram. Lipsea, vezi Doamne, o litera. Ca dovada, s-a prezentat completului de judecati un certificat de inmatriculare al firmei Rami, cu motivatia ca greseala apartinea partenerului cipriot. Cine era cipriotul, nu s-a mai amintit in instanta. In depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara acte legale, in valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea in tara: importa tigarile din Elvetia si le vamuia in Ungaria, dupa aceea, le introd!uc!ea in Romania cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul roman cu 10 milioane USD. La Constanta, rivalii lui Zaher utilizau o alti metoda: tigarile erau considerate depreciate, se intocmea un raport ca au fost arse, apoi, tigarile depreciate erau vandute cu acte false. Cam 50% din tigarile de pe piata romaneasca erau introduse, in acei ani, dupa schema Zaher.

2.

FUMATI RADIOACTIV?

Pe 5 octombrie '95, puntile prieteniei construite intre Zaher si regimul Iliescu par sa se rupa, iar "Printul Banatului" este arestat. In acel moment Zaher achizitionase, printr-o donatie, la Saclaz, un teren apartinand catorva beneficiari al Legii 18, pe care construise o fabrica, wide urma sa produca tigari. Afacerea putea deveni extrem de rentabila datoriti unui alt mic detaliu: provenienta tutunului importat. Potrivit dezvaluirilor lui Jabri Tabrizzi, patronul firmelor timisorene Dallas si AJT, fost partener de afaceri al lui Zaher, mafia internationala a tigarilor pusese in circulatie, dupa 1986, tutun din Ucraina si Rusia, al carui pret extrem de scazut se datora accidentului de la Cernobil. Alifel spus: tutunul era iradiat! De aceea, tutunul ucrainean sau rusesc se comercializa la un pret mult mai scazut, decat cel practicat pe piata internationala. Conform informatiilor lui Jabri Tabrizzi, tigaretele ieftine tip LM (fabri!ca!te in Cipru sau Elvetia) ori tip BOND (de fabricatie braziliana) soseau la Timisoara pentru firmele lui Iskandarani, Marcelini si Lazkani. Despre stocrile de tutun iradiat din Ucraina si Rusia au maicirculat informatii. Nimeni, se pare, n-a avut insa interesul sa treaca la investigatii oficiale de laborator.

"Printul Banatului" a fost favorizat de regimul Iliescu si atunci cand i s-a acordat dreptul sa imbutelieze apa plata, din Valea Cernei. In schimb, investitorilor occidentali li s-a comunicat ca era vorba de apa strategica.

Interesant este ca, dupa ce prietesugul lui Zaher cu autoritatile regimului Iliescu s-a rupt, in anul preelectoral 1995, un asociat al lui Iskandarani l-a actionat injudecata pe sirian, la fel de subit. Asociatul - nimeni altul decat Radu Tinu, fostul adjunct al Inspectoratului de Securitate Timisoara, pana in decembrie '89 -asociat cu sirianul la firma Tival SRL, l-a dat injudecata pe Zaher pentru recuperarea a 246 000 USD, contravaloarea a 1200 tone de motorina, livrate de S. C. Import-Export SA. Bucuresti. Profitand de relatiile si protectiile inalte pe care le-a avut sub regimul Iliescu cel putin pana in anul preelectoral 1995- Zaher Iskandarani, prin sistemul in cascada, a reusit sa adune sume mari in valuta, pe care le-a transferat imediat la Bank of Cyprus, utilizand documente false.

Anvergura cascadelor lui Zaher au sfarsit prin a starni suspiciunile Uniunii Europene, care a inceput sa-i inveshgheze afacerile transfrontaliere. In Romania, cazul sirianului si sistemului sau de cascade a fost dezvaluit de mass-media, in primul rand de ziarul "Timisoara", fara de care sirianul ar fi ramas, probabil, in umbra.

"Tigareta 0" ramane in analele economiei subterane romanesti legata de numele "Printului Balcanilor", Zaher Iskandarani, un sponsor al regimului Iliescu. Cel putin, pana in anul preelectoral 1995.

TIGARETA 1: FILIERA FRATLOR NASSAR CONTRA FILIEREI FRATILOR ISKANDARANI

Intre "Tigareta 0” si "Tigamta 1" exista o stransa conexiune.

"Ttgareta 1" n-ar fi existat, daca baxurile intrate pe aceasta filiera in Romania n-ar fi ajuns la o apriga concurenta cu baxurile intrate pe filiera "Tigareta 0". Concurenta contrabandistilor, implicati in cele doua filiere, a generat insa - si acesta este aspectul poate cel mai interesant - o confruntare intre protectorii celor doua filiere de contrabanda, plasati in sferele cele mai inalte ale puterii regimului Iliescu.

"Tigareta 1" a avut la baza contractul dintre fratii Elias (Elie) si Michael (Mike) Nassar si El Ghadban Wael - libanezi asociati la firma Ema Trading cu Romtehnica, intreprinderea de comert exterior a Ministerului Apararii Nationale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, devenita regie autonoma, controlata, insa, de aceiasi stapani. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vanzare de arme si de munitie pentru infanterie si artilerie, specifice fostului Tratat de la Varsovia. La inceput, fratii Nassar au platit armamentul in dolari. Apoi s-a convenit ca plata sa se faca in lei si dolari. Platile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece bancile nu cunosteau provenienta valutei. Altfel spus, vanzarea de armament dintre Romtehnica si Ema Thading avea un caracter confidential. Dat fiind blocajul de transfer in banci, libanezii si Romanii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cas!h.! In februarie '93, fratii Nassar si Wael au achitat cash 990 000 USD regiei Romtehnica. Fiindca BRCE (Bancorex) nu a vrut sa primeasca banii, ministrul apararii, gen. Nicolae Spiroiu, l-a anuntat pe premierul Vacaroiu care - intr-o sedinta de guvern - a luat decizia ca BRCE sa accepte, totusi, depunerea banilor. Ulterior, fratii Nassar si regia Romtehnica au convenit asupra altei modalitati de plata a armamentului: in locul ultimei transe din bani, libanezii urmau sa livreze baxuri cu tigari. Baxurile libanezilor au fost puse la pastrare, in depozitele militare Clinceni si Calea Plevnei, urmand ca ele sa fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica.

1.

POVESTEA TIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCURESTI

De fapt, istoria operatiunii "Tigareta 1" a inceput la Beirut. Un cunoscut traficant de arme libanez s-a adresat ambasadei romane din Liban, solicitand un mijlocitor pentru contactarea unui furnizor roman de arme. Atasatul militar al ambasadei a informat "Directia Informativa a Armatei" (D.I.A.) care a transmis cererea regiei Romtehnica. Doi libanezi, Michael (Mike) si Elias (Elie) Nassar au inceput exportul de armament din Romania, in numele traficantului din Beirut, pe baza contractului cu Romtehnica. O prima observatie: fratii Nassar au fost agreati, intre altele, deoarece avusesera si anterior anumite contacte cu autoritatile romane (Elie vorbea destul de bine romaneste). In acelasi timp, libanezii aveau conexiuni si cu alte servicii secrete (MOSSAD si GRU). In momentul cand platile au inceput sa se faca in baxuri cu tigari, iar acestea sa fie comercializate pe piata romaneasca, a aparut conflictul de interese c!u !celelalte filiere de traficanti, infiltrati anterior in Romania.

2

FILIERA NASSAR CONTRA FILIEREI ISKANDARANI

Mike si Elie Nassar au penetrat piata romaneasca a tigarilor, dupa ce obtinusera in prealabil, de la Londra, monopolul marcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL si VICEROY. Desfacerea tigarilor cu marcile mentionate ale fratilor Nassar a ajuns sa concureze marcile al caror monopol ii apartinea "Printului Banatulul", luptatorului revolutionar al domnului Iliescu, celebrulul Zaher Iskandarani, precum si asociatului acestuia, Michel Makhoul: marcile CAMEL si MONTE CARLO. Daca fratii Nassar se bucurau de protectia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher aveaprotectori din sferele politice inalte ale regirnului Iliescu, protectori dezvaluiti de Mike Nassar intr-o inregistrare inedita, asupra careia vom reveni. Conflictul dintre traficantii de tigarete s-a transferat, astfel, intr-un conflict intre protectorii celor doua retele, situati chiar in nomenclatura regimului Iliescu.

Pana in momentul lansirii fratilor Nassar pe piata romaneasca a tigaretelor, retelele de traficanti stabilisera o intelegere si isi delimitasera riguros teritoriul. Atat la mircile de tigari, cat si pe zone de desfacere. Potrivit lui Mike Nassar, importul de tigari din Romania se ridica, in 1993, la un volum de 3040 milioane de dolari pe luna. Cand fratii Nassar au intrat pe piata romaneasca a tigaretelor; totul era, asadar, bine delimitat intre traficanti. Astfel ca libanezii stricau regulile jocului. Al unui joc, extrem de profitabil si pentru traficanti, dar si pentru inaltii protectori ai acestora. Care le-au sarit, imediat, in ajutor. Asa a aparut scandalul "Tigareta 1", care a inflamat mass media romaneasca o bucata buna de timp.

3.

DOM' PROFESOR, MIKE SI TRANSLATORUL

Potrivit dezvaluirilor lui Mike Nassar, intr-o inregistrare a unci convorbiri cu Virgil Magureanu - publicata in paginile "Evenimentului zilei" in mai 1998 - rezulta ca reteaua lui Zaher Iskandarani si Michel Makhoul ar fi fost sub protectia lui Florin Georgescu, ministrul de Finante, George Danielescu, fost presedinte BRCE, precum si a unor personaje importante din Direetia Generala a Vamilorsi Garda Financiara. (Care, evident, au contestat vehement afirmatiile libanezului). Se pare ca flagrantul si demantelarea retelei fratilor Nassar s-ar fi facut in urma discutiei ministrului de Finante, Florin Georgescu, care a protestat pe langa ministrul Apararii, gen. Nicolae Spiroiu, deoarece Florin Georgescu fusese informat ca intr-un depozit din Bucuresti al Armatei se aflau dosite tigari KENT de contrabanda. Cei doi ministri au descins intr-unul din depozitele militare, unde au gas it baxurile KENT ale fratilor Nassar.

In urma descinderii, a izbucnit scandalul "Tigareta 1". Mai marii armatei si potentatii politici au scapat, bineinteles, cu fata curata. In fata instantei au comparut doar oamenii din esalonul doi al afacerii: gen. mr. Valeriu Ursu (directorul general al regiei Romtehnica), col.(r) Teodor Balan, col.(r) Ion Pantece si maistrul militar Ion Mandruta, condamnati, cu suspendare, in 1997

Faptul ca la comanda armatei se gasea gen. Nicolae Spiroiu - un agreat, pe atunci, al PDSR - iar gen.mr. Florentin Popa de la "Directia de Inzestrare a Armatei" (implicat in afacerea "Motorola" si a achizitionarii unor tancuri rusesti, depasite, la preturi umfiate) se afla si el in gratiile regimului Iliescu, a facut ca afacerea "Tigareta 1" sa fie repede musamalizata. Gen. Florentin Popa a declarat ca nici macar n-a avut habar despre intelegerile cu firma Ema Trading sau de inchirierea depozitelor armatei. cu toate ca nu stia nimic, acelasi gen. Florentin Popa stia totusi ca, in cadrul contractului de vanzare a armamentului dintre Ema Trading si regia Romtehnica, partea libaneza primise materialul militar cu aprobarea ministruiui Spiroiu. Ce declara insa acesta? Ei bine, gen. Nicolae Spiroiu sustinea: "Eu stiu ca relatia cu Mike Nassar - pe care nu l-am cunoscut personal - desfasurata prin Romtehnica, a fost legala, corect!a !si profitabila, sub toate aspectele, pentru statul roman (...) Conducerea intreprinderii i-a inchiriat, legal si de buna credinta, cateva spatii disponibile, din patrimoniu propriu, nu al armatei".

Un lucru este sigur, din tot ceea ce a declarat gen. Spiroiu: ca afacerea a fost profitabila. Pentru cine? Aflam din inregistrarea inedita, amintita anterior, a convorbirii lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu, directorul de atunci al SRI, in prezenta translatorului, colonelul Dragos Caraiman. Inregistrarea a fost facuta intr-o vila din Poiana Brasov, la sfirsitul anului 1993, si poate dovedi marile complicitati dintre retele de traficanti si unele personaje importante ale regimului Iliescu, caci in inregistrare se fac referiri frecvente la Florin Georgescu, George Danielescu, Mihai Stefan, Mihai Panzariu, Petre Adrian, Mihai Stefan etc. Astfel Mike Nassar ii explica, la un moment dat, lui DOM' PROFESOR: "Pana acum, jocurile astea se faceau la nivele mai mici, nu era protectie, dar acum se joaca la nivel inalt, de asemenea nu am probe. Danielescu l-a protejat intotdeauna pe Petre, si asta este ... pentru dolari (...). Acum, Georgescu protejeaza foarte puternic p!e !acesti oameni. Daca mergi sa faci vama pentru KENT platesti 120 de dolari pe bax. La fel si CAMEL. Pe piata, CAMEL si KENT sunt insa in competitie. Acuma, CAMEL protect de Mihai Sefan si ei facut special aprobare pentru CAMEL la 70 dolari. De aceia platit numai 36 dolari. Unde diftrenta?"

Mike Nassar sustinea ca, pentru protectia pe care i-o oferea armata, el platise 1,3 milioane USD. Plus, alti 500 000 USD unui anume ofiter superior, pe nume Rus. Obiectivul principal al discutiei lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu il constituia negocierea eliberirii fratelui libanezului, Elie, arestat. Dupa ce Mike a platit o cautiune de 3 milioane USD, Elie a fost pus in libertate. Mass-media a sustinut insa ca eliberarea lui Elie Nassar se facuse la interventia oculta a directorului SRI.

Bineinteles, "DOM' PROFESOR" a negat.

Totusi un cotidian (E.Z.) a mentionat - in urma unor investigatii - ca un general (D), fost apropiat al lui Magureanu, sustinea ca, in timp ce "Afacerea Tigareta 1" aparea pe prima pagina a presei, Virgil Magureanu l-ar fi intrebat daca n-ar fi bine ca SRI sa ia de la Mike Nassar un milion de dolari, pentru a i se facilita eliberarea fratelui.

Fostul mirustru al Apirarii, gen. Nicolae Spiroiu, a fost insa mult mai transant, afirmand ca, din cate stie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la interventia directa a lui Virgil Magureanu.

Epilogul? Fratii Nassar si-au mutat cuibul la Moscova unde, sub protectia mai vechilor lor prieteni din servicille secrete sovietice, apoi ruse, isi continua linistiti traficul de arme si tigari. Alti doi traficanti, Michel Makhoul si Victor Issa si-au mutat si ei afacerile de contrabanda cu tigari la Kiev, in Ucraina.

In Romania insa serialul "Tigareta" continua.

"TIGARETA 2", UN DOSAR DESCRIS:

VITALI USTUROI, CREIERUL AFACERII "TIGARI CONTRA ARME", ADEVARATA PISTA

A TRAFICULUI

Multe dintre elementele afacerii "Tigareta 2" fac din aceasta ancheta un dosar deschis, caci ancheta oficiala a procurorilor militari s-a restrans, deocamdata, doar la persoanele angrenate direct in reteaua tigarilorASSOS. Cu toate acestea, afacerea conduce indubitabil spre primii ani ai regimului Iliescu, deoarece creierul intregii afaceri este o cunostinta mai veche a noastra, pe care l-am intalnit atunci cand ne-am ocupat de tentacula Bancorex si ventuza sa, Valeologia: Vitali Ustroi (Usturoi), mana dreapta in Romania a celebrului mafiot rus Boris Birustein. Stapanul absolut, timp de mai multi ani, al mafiei moldoveano-ucrainene, fost ofiter in fortele speciale sovietice "Spetznaz".

1.

MAFIA SPENTZNAZ IN ROMANIA

Afacerea derulata in noaptea de 16/17 aprilie 1998, care a hipnotizat saptamani la rand mass-media, a fost pusa la punct de Vitali Usturoi (fost cadru al GRU sovietic, profil Spetnaz, misiuni in civil), impreuna cu col. Trutu1escu, la Galati, cu cateva saptamani mai inainte, intr-o camera de hotel. Se stie ca Trutulescu facea parte din comanda "Batalionul 404" Buzau, cu specialitatea cercetare-diversiune in spatele frontului - adica "Spetznazul” romanesc - iar in decembrie 1989 cei din "404", aflati sub comanda maiorului Ghergulescu si a lui Trutulescu, au actionat - intr-o interoperabilitate deplina - cu grupurile "visautniki" (civile) ale GRU, atat la Tumisoara, cat si la Bucuresti. Aceasta colaborare a ramas unul din secretele cele mai profunde ale "revolutei romane", avand in vedere, de pilda, contributia "Spetznaz" la "revolutia de catifea" de la Praga, din 1989. "Fratia Spetznaz" a functionat si dupa! i "puciul lui Potemkin" (august 1991) de la Moscova, reunind intr-o mafie pe ofitrrii ex-sovietici si pe cei din fostele taari comuniste. Pentru ca in toate statele "Tratatul de la Varsovia" existau unitati de tip "Spetznaz", cu ofiteri pregatiti in URSS, la Odesa. Dupa 1990, Vitali Usturoi a devenit patronul celebrei firme Valeologia (Chisinau), acuzata pentru contrabanda cu arme si substante radioactive in favoarea mafiei ex-sovietice "Komunitatea" (K). Sub regimul FSN, Bancorex a acordat credite importante Valeolagiei; credite nerambursate pana in ziua de astazi. Apare astfel, cel putin ciudat, ca Parchetul Militar a exonerat din cercetirile sale tocmai momentul mitial, cel al proiectarii afacerii derulate la Otopeni, in noaptea de 16 aprilie, penultimul tronson al traseului avionului AIR SOFIA. Cu atat mai mult, cu cat Vitali Usturoi, impreuna cu lt.col. SPP Dan Saulea, a gravitat si in jurul afacerii din 1994, de la V!il!a-Lac Snagov). Atunci cand au fost surprinsi, in flagrant, ofiterul SPP Vladimir Cumpanasu si hocheistul stelist Halauca, in timp ce traficau 4,556 kg. de substanta radioactiva.

2.

AIR SOFIA: ORIUNDE, ORICAND, ORICE

Asa cum se stie, cursa speciala Air Sofia a incarcat baxuri ASSOS la Atena, venind de la Mombassa (Kenya). Deoarece aeronava n-a ajuns in Kenya prin teleportare, exista sansa sa se extinda cercetarile asupra intregului parcurs al avionului care a descarcat baxurile ASSOS pe aeroportul Otopeni-Militar. In primul rand, pentru a elucida natura zborului complicat intreprins de Air Sofia. Ar fi normal, astfel, sane intrebam: a) din ce directie venea avionul Air Sofia, atunci cand a aterizat la Mombassa?; b) ce marfa a descarcat acelasi avion la Mombassa?; c) ce a incarcat avionul la bord in Kenya, si a descarcat apoi la Atena, in schimbul preluarii baxurilor ASSOS? Ar fi cazul sa ne punem asemenca intrebari, din moment ce compania Air Sofia a mai fost avertizata de SUA, in urma transporturilor clandestine de rachete "Scud" din Coreea de Nord in Iran (1994). Ori, atunci un avion al aceleiasi companii bulgare a fost retinut, i!n !1995, in Insulele Capului Verde, cu 100 tone armament (rachete "Strela" si munitie) destinate, aparent, Ecuadorului.

La zborul anterior, cel din 23 martie 1998, avionul Air Sofia, dupa ce a dcscacat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL, a incarcat armament, comanda a regiei Romtehnica la Intreprinderea Mecanica Cugir. Asadar, un barter "arme contra baxuri", in toata regula. Sa reamintim ca regia Romtehnica a mai facut tranzactii discrete, ca cea din 1995, cu uraniu importat din Rusia, prin intermediul serviciilor bancare ale Bankcoop (filiala din Piata Romana si sediul din Negustori nr. 11).

Marile operatiuni mafiote nu se desfaoara niciodata la nivel strict national. Ele au, intotdeauna, o anvergura internationala asa cum o sugereaza si traseul urmat de avionul, cursa speciala, Air Sofia, cel care a aterizat la Otopeni, penultimul tronson dintr-o operatiune speciala complexa.

Prin implicarca lui Vitali Usturoi si a Mafiei (militare) ruse, afacerca "Tigareta 2" este legata, la randul sau - precum un fir rou - de afacerile geostrategice urzite la Moscova, intr-o operatiune vasta de contrabanda, demara inca de la inceputul anilor '90, si in care oamenii regimului Iliescu - cum am vazut din anatomia afacerilor "Tigareta 0" si "Tigareta 1" - au fost implicati din plin, inca din primul moment, prin cardasiile cu fratii Iskandarani sau Nassar.

XIII

FILIERA HAMAS: ILIESCU SPONSORIZAT DE TERORISM

1.

REGIMUL ILIESCU - PARADIS AL TERORISMULUI INTERNATIONAL

Una dintre mostenirile notorii ale regimului Ceausescu - pe langa cea a traficului de arme si de droguri - a constituit-o sustinerea organizatiilor teroriste si a asa-ziselor miscari de eliberare nationala - manipulate de Moscova - angajate in preluarea puterii in diverse ori ori zone geostrategice, importante pentru Uniunea Sovietica.

In 1996, la Havana, s-a desfasurat primul Congres al Tricontinentalei - organizatie internationala instrumentata de sovietici, care reunea majoritatea miscarilor de eliberare si teroriste din lumea intreaga. Tricontinentala se subordona direct Sectiei "Relatii Internationale" a Biroului Politic al PCUS, mai exact tovarasului Boris Ponomariov. In urmatorii doua zeci si icinci de ani, organizatiile afiliate la Tricontinentala au stat la originea a zeci de atentate san geroase, asasinate sau luari de ostateci.

Romania comunista, prin serviciile sale secrete - ca si celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia - avea in cadrul Tricontinentalei o zona specifica de sustinere politico-militara a terorismului international. Anume, lui Ceausescu ii revenea sustinerea terorismului arab, mai ales cel palestinian, ca si a unei serii de asa-zise miscari de eliberare din Africa. A ramas notorie, astfel, pretenia lui Ceausescu cu o serie de lideri, cei mai multi formati in URSS, ca Yasser Arafat, Carlos Sacalul, Abu Nidal, Samora Machel etc. Sustinerea de catre regimul Ceausescu a luptatorilor palestinieni, gazduiti si antrenati in diverse centre din Romania ori a grupului lui Carlos Sacalul, "Olaabrat", a ajuns de mai multe ori pe prima pagina a presei internationale.

Caderea regimului Ceausescu, prabusirea comunismulni, dezmembrarea Uniunii Sovietice, dizolvarea Tratatului de la Varsovia, dintre anii 1989-1991, ar fi trebuit sa rupa si puntile dintre unele state, ca Romania, si organizatiile teroriste arabe.

Din nefericire, dupa decembrie 1989, regimul Iliescu a continuat, in secret, colaborarea cu cateva organizatii teroriste arabe, ca si cu organizatia kurda PKK. Ultima instalandu-si, intre anii '90-'96, sediul la Bucuresti, impreuna cu liderul PKK, Ocalan, dat in urmarire internationala prin Interpol.

In septembrie 1997, in prima zi a conferintei internationale "Cooperarea europeana in lupta impotriva criminalitatii organizate, terorismului si coruptiei in Balcani si zona Marii Negre", colonelul Ion Stefanut, comandantul Brigazii Antiteroriste a SRI - recunostea ca membrii organizatiilor teroriste arabe isi continuasera dupa '89 activitatea in Romania, sub acoperiri legale, ca societati comerciale, societati non-profit, fundatii etc. Nucleele din Romania ale organizatlilor extremist-teroriste, de tipul Hamas, Hezbollah, Fratii Musulmani ori PKK foloseau societatile comerciale pentru sustinerea logistica a grupurilor lor, contribuind astfel si la cresterea criminalitatii organizate din Romania.

Toate aceste organizatii dispuneau pe teritoriul roman de servicii secrete proprii, care actionau impotriva celor romanesti. In iulie 1998, fostul comandant al Jandarmeriei, generalul Stan Stangaciu, inventaria la randul sau organizatiile teroriste care isi desfisurau nestingherite activitatea in Romania dupa 1989: Frontul de Vest, Abu-Nidal, Hezbollah, Fratii Musulmani, Hamas, PKK, SIIKH, precum si altele, occidentale, ca IRA, Ordine Nuova, Brigdzile Rosii.

Intr-un cuvant, continuand traditia mostenita de la regimul Ceausescu, regimul Iliescu transformase Romania intr-un fel de paradis al terorismului international.

2.

UN MILIARD SI JUMATATE DE LA BUGET  PENTRU ANTRENAREA TERORISTILOR HAMAS, SUB REGIMUL ILIESCU

In martie 1996, saptamanalul "Academia Catavencu facea senzationale privind complicitatea regimului Iliescu si aunor inalti demnitari ai acestuia, cu structurile luptatorilor palestinieni Hamas din Romania.

Astfel, "Catavencu" dezvaluia ca regimul Iliescu organizase, in secret, antrenarea unor luptatori palestinieni, cu fonduri sustrase din bugetul national.

In perioada iunie 1994-noiembrie 1995, SPP (Serviciul de Paza si Protectie) cheltuise pentru scolirea luptatorilor palestinieni in cadrul Centrului de Pregatire al Cadrelor de la Branesti, suma de 599 675 000 lei din buget. Pentru aplicatiile de la Saftica, ale acelorasi luptatori palestinieni, se alocase de catre SRI 336 000 000 lei, iar Ministerul de Interne, prin Academia de Politie "A. I. Cuza", cheltuise alti 552 331 000 lei din banii contribuabililor romani, pentru ca luptatorii Hamas sa dea maximum de randament in viitoarele atentate internationale. In total, 1 412 706 000 lei dupa cum afirma cu ironie "Catavencu" - pe apa Iordanului. Bani sustrasi de la buget, adics din impozitele plaite de cetateni Romani. Implicat in scandal era un anume Kamel Ahmed Mohammed Habed El Kader care - nici mai mult, nici mai putin - fusese numit de Viorel Hrebenciuc drept "consilier pentru problemele palestiniene" al Guvernu!lu!i Vacaroiu, ca si cum Guvernul Vacaroiu si-ar fi tinut sedintele la Tel-Aviv, nu la Bucuresti. Un terorist Hamas, consilier al Guvernulul Romaniei!

3.

KADER SI PRINTUL BANATULUI AU SPONSORIZAT, CU UN MILION DE DOLARI, CAMPANIA ELECTORALA A LUI ILIESCU DIN '92

Dar asta nu era totul. Potrivit lui "Catavencu", Kader finantase campania prezidentiala a lui Iliescu din '92 cu un milion de dolari, bani proveniti din contrabanda cu tigari, practicata la Timisoara de Zaher Iskandarani, cel supranumit "Printul Banatului". Desi atat Traian Chebeleu, cat si Viorel Hrebenciuc au negat relatiile regimului Iliescu cu Kader, o fotografie de la Forumul "Crans Montana", organizat la Bucuresti in aprilie 1994, il prezenta pe Presedintele Iliescu in compania lui Kamel El Kader, varul fratilor Iskandarani. Mai mult, Zaher Iskandarani se numara printre sponsorii oficiali ai Forumului, organizat de Iliescu in scop vadit de publicitate politica. intre timp, Kader solicitase (si primise) cetatenie romana.

Dezvaluiri la fel de interesante, privind relatiile lui Kader cu autoritatile regimului Iliescu, a facut si dl. Adrian Severin, care scria in cotidianul "Ziua" din martie 1996, urmatoarele:

"Un cetatean roman de origine palestiniana, pe numele sau Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare in operatiuni financiare ilicite si in actiuni teroriste. El trece insa nestingherit prin culoarele rezervate autoritatilor, in aeroporturile din tara si se plimba pe holurile Palatului Cotroceni. Daca vreo santinela il opreste (asa cum s-a intamplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timisoara), el o brutalizeaza si, nepedepsit, o da la oparte. Tot el ameninta parlamentani romani, indignati in fata atitudinii sale arogante si agresive, ca o sa le (manance capul). Acelasi personaj prezinta celor care i se opun o legitimatie eliberata fie de Presedintia Romaniei, fle de Secretariatul General al Guvernului, atestana calitatea sa de consilier la respectivele institutii, legitimatie in fata careia toate autoritatile publice amutesc. Acest cetatean roman, si nu altul, primeste de la organizatoni (tot Romani) ai Forumului Crans-Montana (intalnire ce a avut loc la Bucuresti! i!n 1994) un ecuson de libera trecere, pe care este metionata calitatea de membru al delegatiei pentru eliberarea Palestinei (!!?), ceea ce ii permite sa patrunda in locurile cele mai bine pazite, unde se discuta secrete mari. Cand cineva da pe fata asemenea imprejurari si cere explicatii, purtatorul de cuvdnt al Presedenpei Traian Chebeleu, n.n) reactioneaza indignat si consternat, afirmand in gura mare ca nici un cetatean arab nu a lucrat vreodata in structurile din apropierea sefului statului. Presedintia este, evident, preocupata sa dezminta dar nu intreprinde nimic spre a vedea cum se face ca legitimatii si documente de acces oficial ajung in posesia unor persoane dubioase. (Existenta uneia din legitimatiile in cauza a fost recunoscuta chiar de dl. Dan Poenaru, prefect de Timis si presedinte al organizatiei PDSR din acelasi judet). Explicatia nu poate consta decat infaptul ca nu cei care afirma ca domnul Kamel Kader functioneaza ca un consilier de stat mint, ci ace!ia! care neaga o asemenea realitate".

Ceea ce nu stia dl. Adrian Severin era ca insusi Forumul "Crans Montana" de la Bucuresti numara, printre sponsorii oficiali, pe Zaher Iskandarani, varul lui Kader. Firesc, asadar, ca romanul Kamel Kader sa apara, umar la umar, in fotografii alaturi de presedintele tuturor romanilor, Ion Iliescu. Dl. Adrian Severin nu cunostea mici detalii, plin in semmficatii, ca insusi Ion Iliescu i-a dat lui Zaher, varul lul Kader, certificat de luptator in Revolutia Romana, ca si altor arabi.

4.

NUCLEELE TERORISTE CU FATA COMERCIALA AU IMPULSIONAT ECONOMIA SUBTERANA ROMANEASCA SI MAFIA AUTOHTONA

Nueleele specializate in tranactii economice ale organizatiilor teroriste din Romania au avut, inca din 1990, tendinta sa se orienteze catre formele clasice ale economiei subterane, implicand in acest soi de activitati comerciale si pegra lumii interlope autohtone. Prietesugul regimului Iliescu, toleranta acestuia fata de nucleele extremist-teroriste internationale - instalate bine mersi in Romania - cu permise si legitimatii in regula, a constituit o sursa principala de expansiune rapida a economiei subterane si a infloririi maflei locale.

Sapte ani gratii au facut din economia si societatea romaneasca o anexa a economiei subterane si crimei organizate.

Dupa 1990, Romania nu a trecut printr-o asa-numita tranzitie catre mult trambitata economie de piata, ci catre economia subterana de piata. Un domenia al rivalitatii dintre clanuri mafiote. o serie de date demonstreaza toate acestea. Intre 1991 si 1997, in Romania au fost depistati 588 de narcotraficanti (398 strani si 191 Romani), de la care au fost confiscate 20,5 tone de droguri (19 tone canabis, 635 kg heroina, 934 kg cocaina 18 kg opium). Incepand din 1992 au fost descoperite 9 505 cazuri de incercare de plasare a valutei false, confiscandu-se 2 186 655 USD, 1 399 700 marci germane, precum si alte valute (166 350 franci francezi, 27 830 lire sterline si 12 210 600 lire italiene).

Alt domeniu de aur: furtul autoturismelor de lux, sustrase din Occident si plasate in alte tari, pe diverse filiere. Pana in 1997, in Rorrnnia au fost identifleate 34 de retele intemationale, cuprinzahd 264 de traficanti.

Pline de prosperitate s-au dovedit si trecerile ilegale de frontiera, traficul cu copii, prostitutia si proxenetismul. Or, tocmai traficul ilegal de droguri, arme, munitii, explozivi, substante radioactive, valuta falsa, spalarea unor fonduri murdare si traficul ilegal de persoane constituie sursele primare, prin care nucleele teroriste, cu fata comerciala asigura logistica aripilor militare ale oiganizatiilor lor. Foarte interesanta, din acest punct de vedere, este colaborarea unor asemenea nuclee teroriste, actionand sub acopenre comerciala cu mafia autohtona. Asa cum vom vedea in capitolul dedicat serialului ‘tigaretelor'.

5.

HAMAS SI OEP SUNT CA ARIPILE ACELEIASI PASARI

Aceasta diviziune a muncii din cadrul organizatiilor teroriste - intre aripa asa-zis politica si aripa militara - o regasim si in cadrul "Organizatiei pentru Eliberarea Palestinet", condusa de Yasser Arafat, coleg de studii cu Iliescu la Moscova.

In presa americana este adeseori citat generalul Ion Mihai Pacepa, cel care in "Red Horizons" (Orizonturi Rosii) dezvaluia ca Arafat, un preten al lui Ceausescu, detinea conturi secrete in Elvetia si practica relatiile homosexuale, incepand din scoala primara, cu invatatorul sau, pana in prezent, cu seful garzii personale. "Am simtit nevoia sa fac un dus de cate ori eram silit sa-i strang mana individului", isi amintea generalul Pacepa despre intalnirile cu Arafat, in Romania regimului Ceausescu. In cursul unei vizite la Bucuresti din 1978, Ceausescu l-a statuit pe Arafat: "In umbra guvernului tau din exil poti sa intrebi cate grupuri teroriste vrei, atat timp cat nimeni nu face vreo legatura intre ele si numele tau. Ele pot pune la cale operatiuni in lumea intreaga, atat timp cat numele tau si al guvernului tau vor ramane nepatate si se vor prezenta lumiii gata pentru negocieri si o viitoare recunoastere oficiala."

Arafat a urmat sfatul lui Ceausescu. Aceasta esenta duplicitara a politicii lui Arafat nu s-a schimbat cu nimic in ultimile doua decenii. Dupa cum scria Christopher Story, analist american pentru problemele serviciilor secrete, "Hamas si unitatile sale au fost si sunt, dintotdeauna, o componenta aflata sub umbrela organizatiei cunoscute sub numele de Organizafia pentru Eliberarea Palestinei". Analistul american a fost recent confirmat chiar de lidenil Hamas, Seicul Mahmud Zaher care, discutand despre relatiile OEP-ului cu Hamas, a afirmat: "Ca aripile aceleiasi pasari, ele bat simultan". Cu diferenta ca, in timp ce OEP joaca rolul "ramurii de maslin", Hamas-ul ii joaca pe cel al "aripii razboinice". Cand Hamas organizeaza un atentat, rolul lui Arafat este sa deplanga soarta victimelor si sa sublinieze in gura mare ca organizatia sa, OEP, respinge terorismul cu arma politica, si nu are nicio legatura cu actiunile !cr!iminale ale Hamas-ului.

Dubla structurare a OEP a fost, de fapt, impusa de KGB, care a controlat, inca de la infiintare, organizatia lui Arafat. Liderul palestinian si-a facut in anii '50 studule de inginerie la Moscova, alaturi de un Iliescu san un Mandela. Aflat in Romania, in aprilie 1994, cu ocazia Forumului "Crans-Montana" de la Bucuresti, Yasser Arafat si-a amintit cu nostalgie de serile moscovite si de colegul sau roman de studentie, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai ca Iliescu, spre deosebire de mine, era sef mare", a precizat amuzat Arafat.

Dubla structurare - politica si terorista - a unei organizatii subversive a fost teoretizata de anarhistii rusi, inca de la mijlocul secolului al XIX-lea. La suprafata exista "Organizatia”, o grupare care isi atribuia exclusiv un rol politic, respingea violenta si practica discursul ideologizat. Conspirat insa, actiona "infernul" - cum ii spuneau anarhistii rusi grupului militar secret al "Organizatiei" - cel insarcinat cu asasinatele, rapirile, jefuirea bancilor, traficul de arme. Toate structurile teroriste pastorite de Moscova au avut aceasta dubla structurare, de la partidele comuniste aflate in lupta clandestina pentru acapararea puterii, pana la organizatii teroriste ca "Brigazile rosii", "Potere Operaio" ori "Septembrie Negru".

OEP-ul lui Arafat nu face nici el exceptie de la aceasta regula. Analistul Steven Emerson remarca, intr-un articol din "Wall Street Journal", ca 'fortele de securitate’ ale lui Arafat, sub pretextul cooperarii pe linie de securitate in tinuturile ocupate, au "ucis, torturat, rapit ori terorizat mii de palestinieni". Paradoxal, constata Emerson, dar au fost mai multi israelieni masacrati dupa acordurile de la Oslo, din 1993, cu OEP si Arafat, decat in once alta perioada de la fondarea statului Israel. Un alt analist american declara: "Fortele militare si de securitate ale lui Arafat sunt strans legate de serviciul secret sirian si primesc toate tipurile de armament greu de la Assad. Cele mai recente atacuri teroriste palestiniene au fost planificate ori facilitate, intr-un fel sau altul, de serviciul secret militar sirian". Nu intamplator Siria reprezinta cel mai important client in achizitiile de arme al Rusiei si Chinei, "partenerul! s!trategic" din zona al acestor puteri. Dar influenta malefica a lui Assad (intre timp decedat) o exceda pe cea a lui Arafat. Siria acorda asistenta militara si furniza mari cantitati de armament principalelor carteluri ale drogului din lume. Potrivit unui raport al Comisiei pentru Terorism a Camerei Reprezentantilor din SUA, Siria constitula o componenta majora a retelei intemationale a terorismului si crimei organizate, printre ale carei arme se numara - mai recent - si cele de distrugere in masa. Potrivit raportului din 1993 "peste 100 de miliarde de dolari falsificati si cei provenind din traficul de droguri, derulat de Iran, Siria ori Liban, au devenit moneda pentru sustinerea comertului cu arme nucleare al statelor radicale din Orientul Mijlociu (...) Acest urias flux de droguri si dolari falsificati servesc la sustinerea retelelor teroriste islamiste din Mexic si America Latina, care vizeaza operatiunile teritoriul SUA." o reglementare (HR 748 din 1997) a Cam!er!ei Reprezentantilor, intitulata "Interdictia tranzactiilor financiare cu statele care sustin actele de terorism, punea Siria pe lista neagra a regimurilor care sustin retelele teroriste. Alaturi de Cuba, Coreea de Nord, Iran, Irak si Libia, tari cu care cetatenilor americani le sunt interzise, prin lege, orice legaturi comerciale sau financiare.

Iata insa ca, intre 1990 si 1996, regimul Iliescu a facut din Romania, in secret, o sustinatoare a terorismului palestmian, gazduind si antrenand luptatorii Hamas, si aceasta, cu "bani de la buget", pe buzunarul ceteanului roman.

XIV

AFACEREA AEROFINA:

SISTEME DE OCHIRE PENTRU RACHETELE LUI SADDAM

 

1.

PROGRAMUL SECRET WMD AL LUI SADDAM

Un raport din octombrie 1999 al Camerei Reprezentantilor din Statele Unite, alcatuit de Comisia pentru Activitati Teroriste si Razboi Neconventional (Task Force For Terrorism & Unconventional Warefare) - document bazat pe rapoarte ale serviclilor secrete americane (CIA, NSA, ONI) - dezvaluia, pentru prima data, amploarea programului secret al lui Saddam privind mijloacele de distrugere in masa ("Weapons of mass destruction" W.M.D.). In acelasi timp, raportul confirma achizitiile secrete de sisteme sofisticate pentru cresterea eficacitatii rachetelor balistice irakiene, program reluat de Saddam de la sfarsitul lui 1994. Datele si informatiile din acest raport, inca inedit, demonstreaza pregatirile intense, cu caracter ofensiv, pe care Saddam le-a intreprins in ultimli cinci ani in directia Arabiei Saudite (via Kuweit) si Israelului. Raportul exprima totodata, ingrijorarea profunda a Washingtonului fata de capacitatile balistice - cu inca!cr!caturi nucleare, chimice si bacteriologice - de care dispune Saddam, capacitati pe care Irakul a reusit sa le eludeze controalelor internationale, transferandu-le in mare parte in Libia si Sudan. Totodata, raportul arunca indirect o lumina noua asuspra relatiior regimului Iliescu cu Saddam, initiate inca din februarie 1993, prin mijiocirea unui important lider de partid si de Parlament din Roman.

In ciuda numeroaselor controale intemationale, Saddam Hussein a reusit, dupa Razboiul din Golf, sa-si conserve importante capacitati tip WMD ("Weapons of mass destruction", capacitati de distrugere in masa, atat din clasa NW (Nuclear Weapons), cat si BW (Bacteriological Weapons). In ianuarie 1996, serviciul secret israelian a apreciat ca in urmatorii patru ani, regimul Saddam va dispune de 10 lansatoare SCUD, cu 150 de rachete, operationale in orice moment, echipate cu capete WMD nucleare, chimice si biologice. La inceputul lui 1998, Irakul dispunea deja de 48 rachete SCUD, cu raza de actiune de 600 de km, precum si de 6 lansatoare. Un indiciu important al amplorii programului balistic irakian, de tip WMD, l-a constituit numirea, la sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, a gen. Abd-Al-Rizzaq, din fortele terestre, si a gen. Muzahm Tassab Al-Hassan, din fortele aeriene, in fruntea industriei militare irakiene si a programelor speciale. Ambii generali a!u !detinut pozitii cheie in cadrul sistemului de rachete al Irakului in cursul Razboiului din Golf. Cei doi sunt considerati experti in domeniul rachetelor balistice. In decembrie 1996, serviciul secret german a raportat ca tehnicienii irakieni realizeaza un tip de avion-transportor cu o raza de 700 de km, capabil sa transporte la bord circa 3040 kg de agenti chimici si biologici. Avion realizat din fibra de plastic, nedetectabil  de radar. Se apreciaza ca circa 45 de capete cu incarcatura biologici (BW) si bombe chimice, realizate la sfarsitul anilor '80, au fost conservate dupi Rizboiul din Golf si au ramas nedetectate de inspectorii ONU. Potrivit guvernului britanic, Saddam dispune de 30 de capete cu incarcaturi chimice si biologice, operationale in acest moment, 8.400 litrii de antrax, putand produce si 200 de tone de gaz VX, din care o singuri picituri poate fi fatala.

2.

NOUA GENERAŢIE "WMD" A FOST TRANSFERATA DE SADDAM IN LIBIA SI SUDAN

Conform raportului "Task Force", "centrul programului irakian de tip WMD, din generatia a doua, a fost transferat in siguranta, in Libia si Sudan". La sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, rachetele irakiene SCUD "au fost stocate in silozuri bine protejate in Port Sudan". In vara lui 1997, Saddam si-a construit o noua si sofisticata fabrica de arme chimice (CW) in regiunea Kaflifi, la nord de Khartuin (Sudan). Alt centru pentru arme chimice a fost construit de irakieni in apropierea "Centrului Islamic" de la Soba (la sud-vest de Khartum). Acest centru este pus, totodata, si la dispozitia lui Ben Laden. Surse ale opozitiei sudaneze afirma ca instalatiile de la Kafliri, precum si cele de la Mayu (la sud de Khartum), construite de irakieni in Sudan, vor produce arme chimice, la nivelul maximal productiei, injurul anului 2000.

Si mai importante, sunt transferurile de mijloace WMD ale lui Saddam in Libia. In ianuarie 1995, Irakul si Libia au semnat o intelegere secreta, prin care expertii irakieni urmau si realizeze, sub acoperirea data de Gaddafi, rachete balistice cu raza lunga de actiune (100 de km), tip "AL-HUSSEIN" si "BADR". o delegatie irakiana la nivel inalt, condusi de dr. Jafar Diya Jafar - unul din cei mai importanti savanti atomisti ai lui Saddam - a fost in Libia, in octombrie 1995, pentru a investiga posibilitatea instalirii unui mic reactor nuclear. La sfirsitul lui 1997, Irakul si Libia au semnat o noui intelegere secreta. Conform acestei intelegeri, irakienii au initiat un amplu program de dezvoltare de arme chimice (CW) pentru Libia, expediind specialisti atit la centrul de la Rabta, cat si la fabrica (ascunsa in munti) de la Tarhunah (60 km sud-vest de Tripoli). Se estimeaza ca fabrica de la Tarhunah va deveni operationala inainte de anul 2000. Pe baza aceleiasi intelegeri, iraki!en!ii au realizat un nou centru pentru arme biologice (BW) chiar la Tripoli, ascuns in cadrul lui "General Health Laboratories" (Laboratoarele de Sanatate Publica). Libia s-a aratat interesata, in acest context, mai ales de bombe si capete de rachete incarcate cu agent,ii antraxului si botulismulul.

3.

REGIMUL ILIESCU A PURTAT NEGOCIERI CU SADDAM DIN 1993, PRIN MIJLOCIREA UNUI

LIDER PARLAMENTAR ROMAN

Raportul "Task Force" al Camerei Reprezentantilor mentioneaza ca "la sfarsitul lui 1994 sistemul irakian de achizitii secrete a fost complet reorganizat". Astfel, sub diverse acoperiri, irakienii au inceput sa cumpere din straina toate sistemele sofisticate, de dirijare si ochire pentru a perfectiona eficacitatea rachetelor WMD. Telmologia de varf, uneori cu dubla folosinta (civila si militara, a fost achizitionata de Saddam din Germania, Austria si Elvetia. Conform raportului american, cel mai adesea tara de tranzit aleasa a fost Bulgaria. Romania avut, in epoca Ceausescu, ample programe si intelegeri secrete in domeniul annamentulul atat cu Irakul (Saddam), cat si cu Libia (Gaddafi). Dupa 1990, regimul Iliescu a refacut, treptat, aceste punti. Astfel, in februarie 1993, sub acoperirea unei vizite in Romania a Partidul Baas Arab Socialist, au inceput primele tatonari intre regimul Iliescu si Saddam, in chestiuni sensibile de achizitii !mi!litare. Tatonarile au fost mijlocite de un parlamentar roman si de ambasadorul Irakului la Bucuresti, dl. Ibrahim S. Sultan. Trebuie sa precizam insa aici doua aspecte. Parlamentarul roman avea un frate in M.Ap.N. care, in ultimii ani ai regimului Ceausescu, fusese mutat la o unitate militara specializata de langa Bucuresti, in cadrul careia se ocupa, de fapt, cu comertul de arme. Unitatea, condusa de gen. Andreescu (numele real era altul), indeplinea operat,iuni de tip A.V.E. (Aport Valutar Extem) pentru Ceausescu. Acest profil a fost dezvaluit de gen. Andreescu fostului Rabin Sef al Romaniei, dl. Moses Rosen. In al doilea rand, tatonarile regimului Iliescu cu Saddam la Bucuresti, din februarie 1993, au fost posibile si datorita relatiilor foarte stranse ale parlamentarului roman cu ambasadorul de atunci al Irakului, dl. Ibrahim S. Sultan: vizite reciproce de familie, cadouri, sustinere polifica etc. Parlamentarul roman era binecunoscut si pentru relatiile int!re!tinute cu organizatia libiana Mathaba, in spatele careia se ascunde, de fapt, serviciul secret libian, unul din cele mai numeroase si eficace din lume. Anterior, Mathaba intretinuse stranse legaturi cu regimul Ceausescu, membrii acestei organizatii lucrand in obiective industriale romanesti ori instruindu-se, ca ziaristi, la Academia "Stefan Gheorghiu", in timp ce vara acestia isi perfectionau pregatrea ziaristica intr-o unitate militara de la Fagaras. In aprilie 1997, parlamentarul roman a luat parte, ca invitat, la Congresul Mathabei in Libia, iar in anul urmator a vizitat Irakul. Despre toate aceste pertractari, care au continuat - implicand personaje din conducerea acelor ani a Regiei Grupului Industrial al Armatei -, au avut cunostinta atat SRI, cat si SIE, prin directorii lor din acea perioada.

Conform unul reportaj CNN, in martie 1995, Irak a comandat societatii romane Aerofina sisteme avansate de ghidare pentru rachetele balistice AL-HUSSEIN si BADR iar Aerofina s-a oferit sa vanda chiar tehnologia de productie a unor asemenea sisteme. Tatonarile devenisera, asadar, negocieri. Dupa o ancheta, M.Ap.N. a emis un comunicat din care reiesea ca un reprezentant al societatii Aerofina semnase un contract privind "o posibila livrare de echipamente pentru rachete" printr-o firma intermediara iordaniana. Ideea era ca nu regimul Iliescu incalca in acel moment embargoul ONU contra livrarilor de arme catre Irak, ci doar cativa inalti oficiali ai armatei. S-a sugerat chiar ca nu Aerofina fabrica asemenea sisteme, ci le importa, la randul sau, dintr-o alta tara est-europeana. In felul acesta se incerca, voalat, sa se explice si modul in care au fost eludate licentele de export pe care Agentia Nationala pentru Contro!lu!l Exporturilor (cum se numea la acea data) ar fi trebuit sale emita, in cazul unni export romanesc. Afacerea Aerofina, care scotea periculos de mult la iveala duplicitatea internationala a regimulul Iliescu a fost, la randul ei, rapid inmormantata.

Recent, tratativele au fost recunoscute atat de fostul ministru roman al Apararii, dl. Gh. Tinca, cat si de fostul director al SRI, dl. Magureanu. In ceea ce-l priveste pe fostul director al SIE, dl. Talpes, este interesant faptul ca domnia sa si-a anuntat demisia din postul de ambasador la Sofia, imediat dupa ce afacerea telemetrelor a devenit publica, prin dezvaluirile din SUA ale lui Scoff Ridder si ale ambasadorului roman de la Washington, dl. Geoana, facute la CNN. Sistemul telemetric permite rachetelor cu raza Iunga de actiune, de tipul AL-HUSSEIN si BADR, sa loveasca cu maxima precizie obiective situate pe o raza de 1000 km. Cea mai interesanta recunoastere a afacerii telemetrelor apartine insa fostului prim-ministru Nicolae Vacaroiu. Domnia sa a explicat ca, in afacerea telemetrelor, Romania nu ar fi incalcat de fapt nici un embargo, deoarece livrarile ar fi fost facute, intr-o prima etapa, catre o tara de tranzit, Iordania, car!e !nu era supusa embargoului, de unde ulterior acestea au ajuns in Irak. Asadar, utilizand clasicul sistem al falsului end user (ultim beneficiar). Un aspect important, ramas insa in umbra, il constituie si achizitionarea de catre regimul Iliescu, in urma cu cativa ani, a unor echipamente sofisticate de dirijare a rachetelor de la ofirma din Florenta.

O dovada in plus ca pertractarile din februarie 1993, care au continuat in anii urmatori, ale regimului Iliescu cu Saddam au fost fructuoase, in ciuda embargoulul, este si faptul ca unul dintre mijiocitorii lor, dl. ambasador Ibrahim S. Sultan, a fost felicitat personal si decorat de Saddam.


XV

AFACEREA COSTEA SI POLITCA FIRULUI ROSU CU KREMLINUL: AXA MOSCOVA - BUCURESTI IN OPERATIUNEA JIMBOLIA SI ZAVTRAGATE

1.

FILIERA COSTEA: CONTRABANDA CU PETROL RUSESC, PE AXA RUSIA-ROMANAIA

Tragedia razboiului din fosta Iugoslavie si embargoul decretat de ONU au alimentat - ca in orice razboi, si perioada de embargo derularea unor mari afaceri de contrabanda ale Mafiei. in cazul Operatiunii Jimbolia - contrabanda cu petrol si produse petrolifere, importate din Rusia (in principal) pe filiera Costea si trecute clandestin prin Romania in Iugoslavia - asocierea Mafiei de stat cu pegra locala precum si cu structuri ale Maflei intenationale prezinta un asemenea grad de interoperabilitate, o minutiozitate in organizarea transfrontaliera a operatiunii de contrabanda (in care s-au implicat inalti functionari de stat, ofiteri ai serviciilor secrete, alaturi de capi ai Mafiei internationale), incat aceasta devine un adevarat simbol al fortei economiei subterane, patronata de Mafia rusa ("Komunitatea - K"), in spatiul Romaniei si al Europei de Sud-Est, cu ajutorul clientelei politice si afaceriste autohtone. Din aceasta perspec!ti!va, filiera Costea si operatiunea Jimbolia nu trebuiesc privite doar ca o afacere in vreme de razboi si de embargo. Afacerea Costea-Jimbolia apare ca o operatiune speciala, de razboi economic, purtata (cu succes) de Rusia contra NATO, si in care regimul Iliescu a implicat Romania, in secret, de partea Moscovei. o confirmare a firului rosu cu Kremlinul, a axei Moscova-Bucuresti, care a functionat si dupa decembrie '89, sub regimul Iliescu.

Despre stalinistul Dej, printr-o abila operatiune de dezinformare, s-a afirmat ca devenise nationalist si ca se opunea, dupa 1958, lui Hrusciov. Dar 1958 este si anul cand devine activa la sediul NATO de la Paris, reteaua Caraman care actiona, in primul rand, la ordinele Moscovei.

Despre Ceausescu - adus la putere in Romania de Brejnev - s-a afirmat apoi ca ar fi un lider comunist nationalist. Mitul fondator al regimului Ceausescu a fost, cum bine se stie, asa-zisa sa independenta fata de URSS si de ursul de la Kremlin. cu toate acestea, dupa ce Ceausescu a preluat puterea in 1965, reteaua Caraman si-a continuat nestinglierita - ca pe vremea lui Dej - activitatea de spionaj anti-NATO, in favoarea KGB-ului si GRU-ului sovietic, de la Bruxelles, acolo unde se stabilise intre timp cartierul general al aliantei nord-atlantice.

Abia in 1969, dupa caderea gaullism-ului in Franta si reorientarea lui Georges Pompidou in politica extema, reteaua Caraman s-a autodizolvat. Capul retelei, gen. Mihai Caraman, a revenit la Bucuresti, unde a preluat pentru o vreme conducerea in cadrul centralei DIE (Directiei de Informatii Externe) a operatiunilor din spatiul Europei Occidentale.

Reteaua Caraman actionase, asadar, anti-NATO mai bine de un deceniu, atat sub regimul nationalistului Dej (1958-1965), cat si sub regimul nationalistului Ceausescu (1965-1969), reteaua dizolvanda-se de fapt singura  si nu in urma vreunui ordin special venit de la Bucuresti.

Regimul Iliescu, dupa '89, a continuat traditia firului rosu cu Moscova, a axei secrete Rusia-Romania, iar operatiunea Jimbolia este relevanta pentru noi, in primul rand, din aceasta perspectiva.

In al doilea rand operatiunea Jimbolia dovedeste cs Romania - cum am mai aratat - ramane bresa strategica a Rusiei spre Balcani, chiar si dupa anul 2000. Pentru a redeveni influenta in Balcani, Rusia are nevoie de coridorul romanesc, asa cum odinioara avea nevoie de Polonia si coridorul polonez, pentru a-si exercita influenta in Europa Centrala. Pe scurt: operatiunea Jimbolia, din 1994-1995, a avut un caracter geostrategic, mai mult chiar decat unul geoeconomic. O demonstreaza factorii implicati, atat cei interni cat si cei extemi.

2

IMPLICAREA BANCOREX

"Incalcarea de catre Romania a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politica luata la nivel inalt, la care a concurat si acceptul organelor internationale de supraveghere", afirma in martie 1998 Virgil Magureanu, directorul SRI in perioada derulirii contrabandei cu petrol si produse petroliere rusesti de la Jimbolia.

Acceptul insa, s-a dovedit, de fapt, un document falsificat. Ca a fost o decizie politica luata la nivel inalt o demonstreaza implicarea Bancorex, cea care a finantat atat operatiunea Jimbolia, cat si alte contracte anterioare, care ascundeau operatiuni romanesti cu motorina in spatiul ex-iugoslav, ca de exemplu:

·            Februarie, 1992: Ministerul Agriculturii a incheiat cu firma Comexrom din Paris, a lui Adrian Costea, un contract-cadru pentru importul a 600000 tone de motorina, la un pret cu 15 USD mai mare decat pretul international. Contract-cadru care a disparut in 1997 din arhiva ministerului, atunci cand s-au intreprins unele investigatii.

·     Iunie, 1992: Comexrom-ul a lui Adrian Costea semneaza un prim contract de import, pentru 100000 tone de motorina, cu regia autonoma Romcereal, desi aceasta nu avea ca obiect al activitatii sale importurile de motorina, si nici valuta necesara importului. Garant: Ministerul Agriculturii, prin secretarul de stat Ovidiu Grasu, desi ministerul, ca institutie publica, nu se putea implica in derularea unor contracte comerciale.

·            Primavara lui 1993: Un contract similar este semnat de Viorel Hrebenciuc, ca secretaral Guvernulul, de ministrul Agriculturii loan Oancea si de Florin Georgescu, reprezentant al ministerului Finantelor. (Viorel Hrebenciuc a negat ulterior, sustinand ca, in perioada incriminata, ar fi fost doar primar, contrazis insa de stenograme).

·            Toamna lui 1993: 5,5 milioane USD sunt imprumutati de Bancorex, la cererea societatii Agroholding, pentru salvarea campaniei agricole si IAS-urilor, desi societatea Agroholding nu avea contracte cu IAS-urile.

In total, peste 5,5 milioane USD, al car or principal beneficiar a fost COMEXROM din Paris, o companie la care adresa mentionata oficial nu corespundea cu sediul firmei. Cu toate acestea, magistratii francezi care instrumenteaza afacerea Costea sustin ca suma derulata prin contractul de import semnat de Hrebenciuc in 1993, pe filiera Costea, se cifra in realitate la 130 milioane USD. Afacerile cu motorina au fost doar preludiul operatiunii Jimbolia, din perioada 1994-1995.

3.

IMPLICAREA AUTORITATILOR DE STAT

In iulie 1994, directorul general al Regionalei ca Ferate Timisoara, Constantin Stroe, a anuntat telefonic sosirea in gara Jimbolia a doua personaje importante, care s-au dovedit a fi seful SRI Timis, Vasile Petrea, si ministrul Transporturilor, Aurel Novac.

Aceetia au anuntat conducerea garii de sosirea unor vagoane-cisterna in regim de transport-special.

Vagoanele-cisterna urmau sa figureze insa doar in registrul­ veghetor al statiei. In caz de nevoie, la rubrica beneficiar al combustibilului, puteau fi trecute firme din Jimbolia: Pantera, Venus etc. Ideea era ca sa se dea impresia ca vagoanele-cisterna expediate in statia Jimbolia, nu trecusera, mai departe, in Iugoslavia. Astfel a inceput traficul clandestin cu combustibil pe traseul Timisoara - Jimbolia - Kikinda (Iugoslavia). Coordonatoni principali ai operatiunii Jim bolia: col. Vasile Petrea (seful SRI Timis), Constantin Mataragiu (sef serviciu zona SRI) si un anume domn Ionel, care vorbea la telefon in italiana si purta un diplomat plin de marci germane, dupa cum isi amintesc ceferistii din statia Jimbolia. Implicat a mai fost si colonelul SRI Dumitru Ogasanu.

O locomotiva prelua noaptea vagoanele-cisterna din statia Jimbolia si le tracta pana la Kikinda, in Iugoslavia. Timp de doi ani, intreaga Jimbolie putea auzi noaptea zgomotul manevrelor vagoanelor-cisterna din statie.

Pe langa ministerul Transporturilor Aurel Novac, au mai fost la curent cu transporturile de petrol catre Iugoslavia Doru Ioan Taricila, ministrul de Interne, Viorel Hrebenciuc, Virgil Magureanu, premierul Vacaroiu.

4.

IMPLICAREA LUI ADRIAN COSTEA

In realitate, este vorba tot de o implicare romaneasca intr-o afacere ruseasca. Cum bine se stie, Adrian Costea si-a desfasurat afacerile in stransa legatura cu regimul Iliescu. Intr-un interviu de la Europa libera, Adrian Costea marturisea ca, in 1994-1995, el a adus petrol in Romania, in principal, din Rusia, dar si din Libia si Irak, pe baza contractelor incheiate cu regimul Iliescu. Ceca ce reprezinta alte doua incalcari de embargo international.

"0 parte din petrol era rusesc... de asemenea, a fost si petrol libian dar si irakian", sustine Costea. In fapt, Adrian Costea - suspectat la Paris pentru spalare de bani in banda organizata si excrocherie - se pare ca organiza, prin societatile sale, nu numai procurarea petrolului dar si emiterea facturilor. Un singur tren cu cisterne transporta intre 1200-1500 tone de combustibil. Incasarile, pentru o singura garnitura, atingeau 3 milioane de marci. Afacerea s-a dovedit extrem de rentabila.

Nu se livra insa numai petrol ori produse petrolifere. De cateva ori pe luna, in statia Jimbolia intrau garnituri combinate: vagoane-cisterna si vagoane cu marfra acoperita. Angajatilor CFR din statie li s-a spus ca era vorba de produse ceramice, de portelanuri, si de uree. Se stie insa ca transporturile speciale de ceramica si portelanuri ascund, de fapt, transporturi de arme. Iar ureea se utilizeaza si in industria de armament.

Importurile de petrol din Rusia, facute prin firma lui Adrian Costea, s-au achizitionat la un pret mai mare decat pe piata internationala, cu banii virati de Bancorex. In statia Jimbolia, insa, sarbii plateau, la randul lor, acelasi transport. Afacerea se dovedea, profitabila atat pentru firmele rusesti exportatoare, cat si pentru firmele romanesti importatoare (General Trading & Investment ori  Star-Trade Invest - care au beneficiat de acreditive de zeci de milioane de la Bancorex, fara garantii bancare), ori pentru firmele intermediare (Tracia SA, Tracialmpex, Rompetrom SRL, Doss Corn SRL ori Addos Impex, Madicom, Romara, Luximex, Silvestra Mottek, Celini) - implicate, in dosarele politiei, in afacerile cu combustibil din gara Jimbolia.

5.

IMPLICAREA MAFIEI INTERNATIONALE

Contrabanda de stat de la Jimbolia a avut si o dimensiune mafiota internationala. Doi falsi cavaleri de Malta, Angelo Lonardoni si Cainmi Serafino, impreuna cu priorul oradean Ionel Bara (membru al "Ordinului Arnaldo Petrucci") - in realitate, membri ai fostei organizatii Propaganda Due (P.2), de sub conducerea faimosului Licio Gelli au fost implicati, la randul lor, in traficul cu petrol si produse petroliere rusesti de la Jimbolia catre Iugoslavia. Inscrierea lojei P.2 pe axa Moscova-Bucuresti nu este catusi de putin surprinzatoare. Fost membru al guvernului Republicii de la Salo (ultimul guvern mussolinian), Lucio Gelli a emigrat dupa razboi in Argentina, unde s-a bucurat de protectia dictatorului Juan Peron si a sotici sale, Evita. Acolo a fost descoperit de serviciile secrete sovietice, care l-au santajat cu denuntarea in calitate de criminal de razboi. Gelli a acceptat sa lucreze pentru Moscova, doar ca sa-si salveze pielea. A rev!en!it in Italia, unde o vreme a patronat o mica librarie care, dupa parerea serviciilor secrete italiene, functiona mai mult ca un fel de cutie de scrisori pentru agcntii KGB-ului. Desi Gelli isi declara convingeri de dreapta, in anii '60-'70 el a facut numeroase afaceri profitabile in domeniul textilelor cu majoritatea statelor membre ale Tratatului de la Varsovia. Dupa 1966, cand a preluat conducerea lojii Propaganda Due, Gelli a reusit sa atraga in organita sa numerosi lideri politici straini, alaturi de cei italieni. Din Romania, pe langa Ceausescu, alti 16 membri ai conducerli PCR faceau parte din P.2, inca din anii '70. Lista acestora a fost oferita Securitatii romane de S.I.S.M.I. (serviciul secret militar italian), contra sumei de 160000 de dolari. Dupa '90, Lucio Gelli a continuat afacerile in Romania, venind cam de zece ori pe an; ceea ce da o idee asupra amplitudimi cifrei de afaceri derulate de italian la Bucuresti, Timisoara sau Oradea. Prin intermedi!ul! lui Arnaldo Petrucii, Gelli a propus chiar SRI, sa-l ajute ca sa spele 300000 de dolari la Oradea. Atat Iliescu, cat si Magureanu fiind, se pare, la curent cu afacerile lui Gelli. Principalul pion al lui Gelli in relatia cu Virgil Magureanu era priorul Ionel Bara, fost capitan in armata romana, ulterior trecut in rezerva. Un rol important de partea iugoslava in operatiunea Jimbolia a avut alt membru P.2, dr. Caiumi Serafino, care se prezenta drept cancelar pentru Europa deEst al Ordinulul Cavalerilor de Malta. Potrivit dezvaluirilor facute ulterior de Caiumi Serafino, (vezi Anexa 13), de transporturile cu petrol rusesc se mai ocupau colonelul Dumitru Ogasanu, Luciano Lanardoni si Ionel Bara. Combustibilul rusesc pornea din rafmariile prahovene, transportat in garnituri de tren, care aveau drept destinatie firme-fantoma din straina tate. La Timisoara, garniturile erau insa preluate de Ogasanu, Bara si autoritatile locale mentionate anterior. Pe documente! s!e trecea ca petrolul avea drept destinatie proxima Jimbolia, unde ar fi trebuit depozitat. (Desi Jimbolia nu dispune de depozite pentru petrol). Noaptea, o locomotiva iugoslava tracta garniturile la Kikinda, peste granita. Italienii negociau cu sarbii la Kikinda, apoi se intorceau in Romania si imparteau profitul cu restul retelei. Cand afacerea a fost dezvaluita in mass-media, Serafino sustine ca ar fi apelat la protectia lui Ioan Talpes, directorul SIE, despre care italianul spune ca era "pe contre cu Magureanu dar eu credeam ca era prieten cu Gelli".

Faptul ca Gelli, Serafino, Lonardoni si loja P.2., controlata de serviciile secrete ruse, s-au implicat in operatiunea Jimbolia dovedeste ca intreaga afacere era dirijata, de fapt, de Moscova, via Romania. Ea nu se deosebea cu nimic de alte operatiuni ale serviciilor secrete ruse, dirijate tot prin organizatia asa-zisa de dreapta P.2. a lui Lucio Gelli, cum ar fi atentatul din gara Balogna ori atentatul contra Papei loan Paul al II-lea din 1981. Contele Alexandre de Marenche, directorul SDECE-francez (Service de Documentation Exterieure et de Contre Espionnage) a afirmat, intr-un interviu, ca el era la curent cu atentatul contra Papei, si aceasta cu sase luni inainte. (Atunci cand turcul atentator, Ali Agca, mai bantuia prin Europa). Sursa contelui de Marenche: Nicolae Ceausescu, care aflase de intentia atentatului de la unul din oamenii lui Gelli. Cu toate ca de Marenche avertizase Vaticanul, nu se luase nici o mdsura de protectie a Papel. (i!n !1981, atat Presedintele Ronald Reagan, cat si Papa loan Paul al II-lea au fost trecuti pe lista neagra a KGB-ului, in urma pactulul anticomunist incheiat de cei doi. Nici atentatul contra lul Reagan, nici cel contra Papei nu au reusit, insa, decat partial).

Axa Moscova-Bucuresti, care a functionat perfect in cazul operatiunii Jimbolia, reusind sa sparga embargoul ONU, a fost pusa in evidenta cel mai bine de afacerea firului rosu, poreclit de mass-media si Zavtragate.

6.

FIR UL ROSU CU KREMLINUL, UN ADEVARAT SIMBOL AL "EREI ILIESCU"

Ca si operatiunea Jimbolia, si Zavtragate a monopolizat atentia intregii mass-media, zile la rand, asa incat nu vom reveni asupra ei decat pentru a-i dezvalui dimensiunea geopolitica.

Cum am aratat, linia telefonica secreta intre statele membre ale Tratatulul de la Varsovia a fost utilizata intens de Iliescu, Militaru si ceilalti pucisti din decembrie '89, cand s-a tinut o permanenta legatura de la sediul M.Ap.N. cu generalul sovietic Piotr Lusev.

Problema firului rosu cu Moscova nu este, desigur, aceea a unei legaturi telefonice interguvernamentale, oficiale, intre Romania si Rusia, ci cea a unei legaturi telefonice directe, secrete, intre Cotroceni si Kremlin.

Potrivit gen. Vasile Ionel, fost consilier al presedintelui Iliescu pentru problema de aparare si siguranta nationala, propunerea a venit din partea rusa, prin intermediul ambasadorulul Evgheni Ostrovenko, iar Iliescu a acceptat, in 1994, demararea discutulor, la nivel de specialisti, privind firul rosu Kremlin-Cotroceni.

Prima remarca: in 1994, Rusia alimenta intens cu petrol si armament conflictul din fosta Iugoslavie. Cum am vazut si din derularea operatiunii Jimbolia, regimul Iliescu era considerat de Kremlin o piesa-cheie a angrenajului Moscova-Belgrad.

De regula, un telefon rosu exista doar intre aliati. Astfel, in al doilea razboi mondial, o linie telefonica radio asigura legatura intre Roosevelt si Churchill.

Firma americana Bell Telephone crease sistemul A-3, introdus la Casa Alba inca din 1939, si perfectionat ulterior. Dar pe care germanii reusisera insa sa-l intercepteze inca din 1942, dupa ce un inginer de la Deutsche Reichpost, un anume Veterline, a reusit sa realizeze o copie similara telefonului american. Astfel, Hitler avea in doua ore, pe birou, transcrierea oricarei convorbiri telefonice Roosevelt-Churchill.

Intre statele membre ale NATO exista, la nivel guvernamental si militar, legaturi pe baza de telefon rosu. Chestiunea insa a unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni ridica o intrebare: daca Romania nu mai facea parte din nici un sistem de aliante cu Rusia (asa cum se intamplase pe timpul Tratatului de la Varsovia, autodizolvat in 1990), daca Romania nu mai avea nici o granita comuna cu Rusia si nici, cel putin un tratat bilateral - atunci ce gen de colaborare, atat de importanta, avea regimul Iliescu cu Moscova, dupa decembrie '89, incat sa-i determine pe rusi sa solicite instalarea unui telefon direct Cotroceni-Kremlin?

Potrivit unor informatii care au circulat in mass-media, inca din 1996, ar exista doua note ale MAE (Ministerul de Externe), respectiv nota 14896/4 mai 1995 si nota 4492/8 noiembrie 1995, care dovedesc ca dupa dizolvarea Tratatului de la Varsovia - asadar a incetarii oricaror obligatii militare ale Romaniei fata de Moscova, regimul Iliescu ar fi mentinut in vigoare protocoalele, incheiate inca din 1958, care puneau la dispozitia fortelor militare sovietice - in caz de conflict - porturile Romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare. Aceasta, in ciuda staruintelor expertilor MAE, care i-au soucitat, cu insistenta, lui Iliescu anularea protocoalelor.

In caz contrar, fortele militare ruse se puteau desfasura in Romania, pe baze legale, fiindca intrarea lor in tara sa mai poata fi asimilata, din punct de vedere al dreptului international, cu o invazie.

Or, situatiie conflictuale nu sunt singurele caracteristice razboiului propriu-zis.

O situatie de tensiune internationala, ca aceea din fosta Iugoslavie a anilor '94-'95, ar fi putut foarte bine determina Kremlinul sa intervina direct, militar, in zona, caz in care, cel putin pana in noiembrie 1995, rusii ar fi putut ocupa porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare, conform protocoalelor din 1958, oricand si perfect legal.

Cu rusii in porturile Marii Negre si de la Dunare, orice degenerare militara posibila a raporturilor dintre Rusia si fortele NATO, in zona ex-Iugoslaviei si Balcanilor, ar fi condus - inca de la primele schimburi de focuri - la posibile atacuri aeriene si cu rachete in porturile romanesti ale Marii Negre si de pe Dunare.

lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova sa staruie, in '94-'95, asupra instalarii unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir rosu, pe Ion Iliescu si familia sa de Moscova, explica nu numai de ce axa secreta Rusia-Romania a continuat sa functioneze si dupa '89, sub regimul lul Iliescu, dar - mai ales - lasa sa se intrevada, cat se poate de limpede, in ce directie ar evolua aceasta in cazul revenirii la putere in Romania a lui Ion Iliescu. Acest etern, inflexibil, indestructibil "Homo Sovieticus". "Candidatul manciurian" al alegerilor din anul 2000.