NEBUNIA ULTIMELOR DECENII : CASCADELE DE GHEATA
BALEA PARADISUL GHETII
Versantul Nordic al caldarii Balea este strabatut in jumatatea sa superioara de o faleza stancoasa, cu inaltimi intre 20-60 m. Datorita scurgerii apei provenite din multitudinea de izvoare, pe timpul iernii acestea formeaza din loc in loc cascade si culoare de gheata ce se revarsa peste si printre peretii stancosi. Cascadele si culoarele sunt mai putin vizibile de la cabana, fiind acoperite de zapada si situate de regula dupa muchii stancoase, ascunse privirii.
De-a lungul acestei faleze ce incinge aidoma unui brau versantul, membrii Alpin Club Carpatic, avandu-l drept lider pe Dan Borcea, au realizat in perioada 1993-1995 o serie de trasee in premiera. Caracteristica lor este data de faptul ca aceste rute nu sunt compacte, ele fiind de fapt o inlantuire de 2-3 obstacole majore (asociate unei lungimi de coarda) dintre care 1-2 o reprezinta cascadele si caderile de gheata.
Aceasta caracteristica, alaturata faptului ca fiecare prezinta cel putin doua variante de abordare, face ca, in functie de alegerea fiecarei echipe, prin modul de inlantuire a obstacolelor sa poata fi realizate o mare varietate de trasee, in fapt niste circuite alpine.
In orice varianta insa, traseele pornesc de la baza cascadei situata pe malul lacului Balea, in dreapta, si sfarsesc in creasta principala a masivului, dupa ce au brazdat intreg abruptul nordic al caldarii.
In cele ce urmeaza vom porni pe traseele Tracos 1 si Tracos 2, cu mentiunea ca in prezentarea noastra este descrisa pe linia de traseu ce ni s-a parut a fi la acel moment cea mai dificila. In funcie de conditiile meteorologice din fiecare sezon, cascadele pot avea insa forme, dimensiuni si caracteristici diferite .
ATENTIE ! Abordarea traseelor de acest gen comporta un grad de risc deosebit, fapt ce implica stapanirea unei foarte bune tehnici de escalada in gheata, dublata de o experienta si o pregatire fizica adecvata. Reamintim cu acest prilej ca amplasarea mijloacelor de asigurare in gheata (pitoanele de gheata) este dificil de efectuat si in general nesigura, datorita rezistentei scazute a ghetii la preluarea unui eventual soc provocat de caderea in coarda. Deasemenea, mai mult ca orice alt gen de ascensiuni, echipamentul folosit si modul lui de intretinere joaca un rol crucial in succesul oricarei ascensiuni.
ECHIPAMENTUL NECESAR
- Coarda 50-60 m - pentru ambele trasee se recomanda intrebuitarea unei corzi mai lungi, aceasta pentru a ajunge in locurile bune de regrupare si pentru a nu obliga coechipierii la mersul concomitent.
- Coltari frontali ;
- Piolet si ciocan - piolet cu coada ergonomica scurta ;
- Casca + 4-6 pitoane de gheata.
- Pitoane de stanca, 3-4buc.
Plecarea pentru ambele trasee este comuna si se face de la baza cascadei situata pe malul lacului Balea. Ea are o inaltime de 15 m si o latime de 20-25 m m, fiind alcatuita dintr-o succesiune de doua trepte verticale ( max 6-7 m).
Inclinatia medie este de 70-80 grade, iar cea maxima de 90 grade, intilnita mai cu seama la abordarea cascadei prin centru.
Dupa depasirea acestui prim obstacol de incalzire, traseul se orienteaza dreapta, traversind in urcare pantele inclinate si incarcate cu zapada ale versantului nordic (atentie pericol de avalansa !).
Punctul de reper il constituie zona centrala a falezei, marcata printr-un perete surplombat, de cca 40 m, incarcat cu numeroase dantelarii de gheata impietrite sub cele mai variate si neobisnuite forme. Traversind la dreapta in lungul falezei, pe la baza peretelui, observam curind la marginea sa vestica cele doua cascade de-a lungul carora se desfasoara traseele TRACOS I (cascada din dreapta) si TRACOS II (cascada din stinga).
TRASEUL TRACOS I - GRAD de DIFICULTATE 3B
Accensiunea cascadei corespunzatoare acestui traseu se desfasoara de-a lungul unei scurgeri de gheata de cca 40 m, cu o inclinatie medie de 75-80 grade. Cascada este mai frumoasa si mult mai spectaculoasa, fiind alcatuita din doua portiuni distincte. Prima este formata de un ,,perete'' compact de gheata (lat de 8-10 m si masurand 12-14 m in inaltime), cu o inclinatie de 80 grade. Cea de-a doua portiune este alcatuita dintr-o limba de gheata verticala de cca 6-7 m, incastrata in peretii stincosi ai unui diedru. Aceasta ultima portiune este mult mai dificila decit prima, necesitand pe alocuri (in functie de gheata care se formeaza) si o escalada mixta.
Intre aceste doua obstacole se afla o zona cu inclinatie mai redusa, facuta parca anume pentru a ne trage sufletul si a planta un ,, cui de gheata'' inainte de confruntarea cu cel mai dificil obstacol, am numit aici limba verticala si mai cu seama iesirea de pe aceasta. Daca continuarea ascensiunii de-a lungul diedrului vi se pare prea dificila, atunci e bine sa stiti ca din acest loc porneste spre stanga o varianta mai usoara, care va scoate la randul ei deasupra falezei. Dupa 40-45 m de escalada istovitoare si plina de de emotii, in special pentru capul de coarda, regrupam in dreptul unui bolovan.
TRASEUL TRACOS II - GRAD de DIFICULTATE 4A
Cascada corespunzatoare acestui traseu are o inaltime de 30 m si o lungime de aproximativ 45 m, fiind alcatuita dintr-o succesiune de doua trepte verticale, prima avind 4-5 m iar cea de-a doua 6-8 m. Gradul de dificultate sporit acordat acestei cascade nu se datoreaza nici decum inclinatiei ei ci este dat de calitatea si grosimea ghetii. Asta pentru, ca destul de frecvent, pe prima portiune a traseului, gheata este subtire obligandu-ne la o escalada atenta. La capatul unei lungimi plina de emotii, regrupam in dreptul unui bolovan bine incastrat in pamant si care reprezinta totodata cel mai solid si mai demn de incredere lucru intalnit pe aceasta cascada.
FINALUL, SPRE CREASTA
Dupa depasirea falezei stancoase, ultimul nostru obiectiv este acela de a ajunge in creasta principala a masivului, respectiv pe coronamentul stancos al caldarii nordice. Pentru aceasta avem mai multe variante:
1.sa continuam inaintarea de-a lungul versantului cautand o varianta de iesire lejera, lipsita de dificultati tehnice deosebite, care sa nu mai presupuna depasirea vreunui obstacol vertical. Aceasta ruta se identifica rapid, linia ei desfasurandu-se chiar pe mijlocul versantului, oarecum perpendicular din locul unde sfarsesc cele 2 trasee.
2.o iesire mai interesanta o putem realiza prin Hornul Rosu, un horn situat la 50 m in dreapta culoarului central mai sus amintit. Denumirea atribuita hornului provine de la roca acoperita pe alocuri cu licheni, ce dau acesteia o nuanta rosiatica. Hornul este stancos si in mod obisnuit nu prezinta portiuni prea dificile, avind o lungime de 30 m si gradul de dificultate III.
3.Orientandu-ne brusc catre dreapta traversam in urcus de-a lungul pantei cca 100-150 m, avand drept reper un horn de cca 40 m situat in extremitatea vestica a versantului. Acest horn a fost denumit de noi ,, Secerea'' datorita faptului ca, privit din dreptul fostei cabane Balea Lac, el se prezinta sub forma unui arc de cerc, aidoma unei seceri. La plecare hornul are un pasaj surplombat care este punctul cheie al acestei lungimi. Dupa depasirea acestui obstacol, hornul pierde treptat din verticalitate, insa escalada in conditii de iarna a hornului ramane in continuare dificila (grad IV-V).
BOGDAN DUDAU-ALPIN CLUB CARPATIC
