In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez. In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul "Vacaresti" s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru vineri, 24 iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi. Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1:

"Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927(Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: <<LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL>>, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici".

Corneliu Z. Codreanu

Aceasta prima sedinta a durat un minut, adica atat cat am citit ordinul de mai sus, dupa care cei prezenti s-au retras, ramanand ca sa cugete daca se simt destul de hotarati si tari sufleteste, pentru a pasi intr-o asemenea organizatie unde nu era nici un program, singurul program fiind viata mea de lupte de pana atunci si a camarazilor din inchisoare. Chiar si pentru cei din grupul "Vacaresti" am lasat timp de gandire si de cercetare a constiintei lor, pentru a vedea daca nu au vreo indoiala sau rezerva deoarece pasind aici vor trebui toata viata lor sa mearga inainte fara nici o sovaire.

Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea infranti sau daca vom muri. Scopul nostru este altul: de a merge inainte, uniti. Mergand impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata. Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei.

Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Arhanghelului Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie pe o icoana, ci il simteam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa.

Motto: "Sunt roman si nimic din ce este romanesc nu mi-e strain"

prof. univ. Ion Coja

La 72 de ani de la infiintarea Miscarii Legionare nu se stie mai nimic despre ea; ba mai mult, te minunezi de ce poti sa auzi cand provoci pe un necunoscut la o discutie pe astfel de tema.

La 72 de ani de la infiintarea Miscarii Legionare aproape nimeni nu are nici macar o notiune despre doctrina, despre cine au fost si ce au facut acesti legionari, cum au trait si au murit Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii, Decemvririi, Ion Mota, Vasile Marin sau alte zeci de mii de legionari, morti fie in inchisorile, lagarile si beciurile politiei carliste, antonesciene sau comuniste sau pe front in linia intai. Cati dintre hulitorii Miscarii Legionare au auzit de rezistenta armata anticomunista din munti?! Sau de echipele de legionari parasutate si impuscate de catre comunisti?!

Nimeni nu stie nimic dar toti sunt experti cand este vorba sa arunce cu noroi in niste morti care nu se mai pot apara…

Care dintre acesti hulitori obscuri poate sa ne indice mormantul lui Corneliu Zelea Codreanu sau al camarazilor morti alaturi de el?! NIMENI!!! Pentru ca acesti martiri ai Neamului Romanesc nu au parte nici de cel mai modest mormant crestinesc, zacand fie intr-o groapa de gunoi din Bucurestii Noi sau la temelia unui bloc de 14 etaje!!!

De ce atata ura?! De ce nu lasati mortii sa se odihneasca in pace?! Ce va mai pot face acum?!

Numai cine are sufletul negru de ura, cine lupta contra romanismului si a crestinismului, paralizeaza de frica la auzul numelui de LEGIONAR si dupa aceea urla ca un caine turbat "pericol legionar". A stat oare el la discutii cu unul dintre fostii legionari ai lui Codreanu, care mai degraba amintesc de batranii razesi ai lui Stefan cel Mare sau de inteleptii satelor traditionale romanesti decat de fiorosii "agenti ai Reich-ului nazist si fascist" care impuscau in stanga si-n dreapta fara sa clinteasca, in special pe "cinstitii" de comunisti?!

Ei sunt marturia vie a vremurilor trecute, a inaltei scoli spirituale pe care a inceput-o Capitanul si care se numeste Miscarea Legionara.

In numele ei si a sutelor de mii de morti, batjocoriti si necajiti, noi, redactia acestui neinsemnat ziar electronic, aducem intregul nostru omagiu si in aceasta zi de sarbatoare, ne luam angajamentul sa luptam impotriva atacurilor marsave, dar numai pe caile onoarei, iar daca bunul Dumnezeu va vrea sa contribuim la ridicarea unei tari "mandre ca soarele sfant de pe cer"(Ion Mota).

Redactia db Jurnal
 

#Ne vom intoarce intr-o zi - Radu Demetrescu Gyr

#Miscarea Legionara in fata istoriei si a istoricilor - prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu

#O expresie politica a ortodoxiei romanesti - prof. Valeriu C. Nestian

#Scurta cronologie legionara - Emanuel Manolea & Marinel Stefan

#Concluziile istoriografiei americane privind Miscarea Legionara

#Corneliu Zelea Codreanu - selectiuni

#La Icoana - Ionel I. Mota

#La moartea regelui Carol - prof. Horia Sima

#Faptele sunt fapte (marturii despre Corneliu Z. Codreanu si Miscarea Legionara)…

#Telul final al neamului - Corneliu Zelea Codreanu

#Intru o dreapta aducere aminte - prof. Valeriu C. Nestian

#Unica inregistrare - Cuvantul rostit de catre Corneliu Z. Codreanu la 10 ani de la infiintarea Legiunii "Arhanghelului Mihail"(1937)

#Testamentul politic - Corneliu Zelea Codreanu intr-o convorbire cu legionarii

#"Elita politica" din Romania - Ciprian Zamfir

#Ultimul cuvant al lui Corneliu Zelea Codreanu

#Extrase din presa vremii

#Rabinul Safran despre Corneliu Zelea Codreanu

# Despre Ardeal, la sfarsit de secol - Vlad Sandulescu

#Nationalismul adevarat - Liviu Iacob

#Omagiu - rev. pr. Gheorghe Calciu

#Corespondenta "db Jurnal"
 

 Ne vom intoarce intr-o zi

                                                de Radu Gyr

Ne vom intoarce intr'o zi,

Ne vom intoarce neaparat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecat
 
 

 Ne vom intoarce neaparat,

Cum apele se'ntorc din nori,

Sau cum se'ntoarce, tremurat,

Pierdutul cantec, pe viori.
 
 

Ne vom intoarce intr'o zi…

Si cei de azi cu pasii grei

Nu ne-or vedea, nu ne-or simti,

Cum vom intra incet in ei.
 
 

Ne vom intoarce ca un fum,

Usori, tinandu-ne de mani,

Toti cei de ieri in cei de-acum

Cum trec fantanile'n fantani.
 
 

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,

In toate dragostele noui

Si'n cantecul pe care si-l

Vor spune altii, dupa noi.
 
 

In zambetul ce va miji,

Si'n orice geamat viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

ca o samanta'n taina lor.
 
 

Noi cei pierduti, re'ntorsi din zari,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne'napoiem si'n disperari

Si'n rani ce'n piepturi se ascund
 
 

Si'n lacrimi ori in mangaieri

Tot noi vom curge zi de zi,

In tot ce maine, ca si ieri,

va sangera sau va iubi…
 

Miscarea Legionara - in fata istoriei si a istoricilor

Istoria Miscarii Legionare constituie, probabil, nu numai unul dintre capitolele cele mai interesante ale evolutiei Romaniei in veacul XX, ci si unul dintre domeniile stiintifice ce presupun pe viitor investigatii de amploare in biblioteci si arhive, obiectivitate si curaj in abordare, perspectiva si maximum de intelegere in tratarea temei si a variatelor sale aspecte, integrarea lor corecta in capitole mai mult sau mai putin cunoscute ale epocii contemporane, pe plan national si general. Binefacerile prabusirii regimurilor comuniste in Europa se vor resimti indiscutabil si pe plan istoriografic, istoricul de maine ingaduindu-si, desigur, sa renunte la sabloane, dintre care, in legatura directa cu istoria Miscarii Legionare, acela privind includerea lui Corneliu Zelea Codreanu si a partizanilor sai intr-un clan al crimei organizate este cel mai persistent. Vom observa, in context, cat de straniu poate fi acest lucru, de vreme ce liderii comunisti romani(si nu numai ei) au scapat unei atare "incadrari", desi realitatea istorica este una singura, iar, in mod obiectiv, creatorii Partidului Comunist din Romania si continuatorii lor nu suporta defel vreo comparatie cu legionarii la capitolele privind politica antinationala, rolul de coloana a V-a aparand interesele Kremlinului la Bucuresti sau raspunderea pentru instalarea unui regim politic ce s-a confundat, cel putin in primele decenii, cu teroarea, arbitrariul si mutilarea fiintei nationale, sacrificarea suveranitatii si a independentei nationale. Nu incape indoiala, de asemenea, ca istoricul de maine va delimita mai perinent rolul si locul Miscarii Legionare intr-o tara si intr-o Europa macinata dupa 1918 de conflicte, de crize economice sau de seisme profunde, de bulversari ale mentalitatilor incredibile, dupa cum, intre acestea, nu va ignora disputa dintre cele trei mari -isme ale veacului nostru: capitalism, fascism si comunism.

Trebuie remarcat insa faptul ca stadiul actual al documentatiei de arhiva si al cercetarii de ansamblu ofera toate temeiurile pentru respingerea tiparelor raspandite de istoriografia ori de propaganda comunista.(…) Este de fapt surprinzator ca, si dupa prabusirea comunismului in Europa de Est in 1989-1991, abordarea si judecarea Miscarii Legionare au continuat sa se faca, in Romania, in principal, dupa rigorile metodologiei marxist-leniniste. In ciuda tuturor realitatilor evidente si in ciuda unor noi informatii puse in circuitul stiintific, a unei bogate literaturi memorialistice aparute in ultimii ani si care, daca nu indeamna in primul rand la reabilitarea Miscarii Legionare, din randurile careia, in anii dictaturii proletare, s-au recrutat multi dintre cei mai redutabili dusmani ai terorii comuniste, cel putin solicita atentie si meditare, in ciuda tuturor acestora, deci, se continua atacul dinspre stanga asupra unor fapte si fenomene ale trecutului recent, inclusiv ori, mai ales in cazul de fata, in ceea ce priveste istoricul Legiunii Arhanghelului Mihail. Nu voim sa conchidem, pripit, ca este vorba de aceleasi condeie, revigorate intr-un alt spirit dupa 1989, ori ca judecatile formulate sunt extrem de categorice doar pentru ca Miscarea Legionara s-a impus, in functie de realitatile obiective ale Romaniei interbelice, prin actiunile sale contra curentelor comuniste si a unor elemente evreiesti, intre care a existat o legatura pe care numai cine nu a voit - ori nu vrea s-o afle - o poate trece cu vederea, ci doar sa retinem - ca adesea este posibil ca neintelegerea trecutului sau surprinderea lui deformata, tezista, merge mana in mana cu o pretinsa "renovare" a istoriei. Iar, in asemenea cazuri, aflarea adevarului reprezinta mai putin un scop si se transforma intr-un mijloc, acoperit de discursuri si variante istoriografice, de plasmuiri ce ingaduie cel mai adesea rafuieli prezente pe seama unor realitati apuse.(...) In totala opozitie cu o seama de personalitati democratice ale epocii interbelice, C. Petculescu deplange, discreditand-o, seria de "intelectuali de mare inteligenta in epoca, precum Nae ionescu, Nichifor Crainic, Emil Cioran, Constantin Noica, Dragos Protopopescu, Mihail Manoilescu, Mircea Eliade, Petre Tutea, Radu Gyr, s.a., implicati, mai mult sau mai putin activ, in "fundamentarea" ideologica a Miscarii Legionare, chiar daca unii, mai tarziu, cand istoria a pus aceasta Miscare la stalpul infamiei, au incercat, tardiv, sa se detaseze de Legionarism, repudiindu-l. Unii si-au asumat numai rolul, la fel de nefast, de mentori spirituali, "teoreticieni" pentru a asigura "continutul de idei" si a justifica, astfel, o miscare a violentei: altii i s-au alaturat nu numai teoretic, ci si practic, prin inregimentarea efectiva in Legiune si in Partidul National-Crestin(O. Goga - A.C. Cuza) sau au "pendulat" intre una si cealalta(Nichifor Crainic, Toma Vladescu, s.a.). Cine si cu ce pret va putea eluda faptul ca un Nae Ionescu, Nichifor Crainic sau Emil Cioran, spre exemplu, si-au legat definitiv numele - prin intreaga lor activitate publicistica - de istoria Miscarii Legionare…?"

O atare punere in ecuatie a problemei este nu numai neconcludenta, ci complet falsa. Din nefericire, multiple abordari recente ne ofera mult prea multe cazuri de asemenea etichetari ideologice pentru scoaterea unor personalitati din istorie si aceasta, cu acordul…"victimelor", daca ar fi posibil! Este ca si cum l-am blama pe W. Churchill pentru apartenenta-i conservatoare ori, dupa cum s-a incercat, exact in acelasi spirit, ar insemna scoaterea lui M. Eminescu din literatura romana ca fascist! Potrivit unei atare viziuni refulate asupra trecutului, ne asteptam la minuni identice cu Croce - in Italia, cu Esenin si Maiakovski - in Rusia, cu Heidegger in Germania, s.a.m.d.(…) Pentru Nicolae Ceausescu, dupa cum s-a mentionat, Miscarea Legionara - ca sa facem o comparatie - reprezenta "agentura hitlerismului in Romania"(1966). Trebuie sa subliniem ca, in ceea ce ne priveste, nu suntem nicidecum de parere ca "delirul nostalgic" ar putea fi imbratisat in scrierea adevaratei istorii a Miscarii Legionare, dar, totodata, nu impartasim asemenea indemnuri de a-i fixa pe legionari si liderii lor politici sau spirituali in afara epocii in care au actionat. Nu trebuie sa ne obsedeze permanent "pericolul" renasterii Miscarii Legionare pentru a fi demobilizati sa-i patrundem misterele, de vreme ce, cu totii, suntem de acord ca atat Corneliu Zelea Codreanu, cat si Miscarea fondata si amplificata de el reprezinta, netagaduit, un capitol deja scris/deja "jucat" al istoriei contemporane a Romaniei. Aidoma, nici supraincarcarea caracterului antisemit al Miscarii Legionare, specific nu numai ei, nu poate obnubila descoperirea adevarului.(…)

Aparitia si evolutia Miscarii Legionare pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial si-a aflat reflexul intr-o bogata literatura contemporana cu evenimentele. Presa legionara si de orientare codrenista("Pamant stramosesc", "Axa", "Cuvantul", "Buna Vestire", "Sfarma - Piatra", "Porunca Vremii", "Vremea", etc), in primul rand, a surprins evenimentele cotidiene, pe cand scrierile monografice, memorialistice, cele doctrinare, culegerile de documente etc., aparute mai cu seama in a doua parte a anilor '30, au constituit, in ciuda caracterului hagiografic si diferentiat al multora dintre cele dintai, contributii reale consacrate domeniului aflat in atentia noastra. Intre acestea, se impun cu preponderenta volumele cu dubla menire, memorialistica si doctrinara, datorate liderilor indiscutabili ai Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu(1899-1938) si Ion Mota(1902-1937): "Pentru Legionari"(vol. I) si, respectiv, "Cranii de lemn". Dupa cum s-a observat inca in epoca, cele doua lucrari, ale caror fapte expuse au fost ulterior integral confirmate de Cronologia Legionara, intocmita in 1940, au avut un impact remarcabil asupra Miscarii Legionare. Nu in zadar, ele au fost catalogate drept "catehism al tineretului legionar". Sub numele lui Corneliu Zelea Codreanu s-au tiparit mai multe editii din "Circularile Capitanului", 1934-1937, sau din "Carticica sefului de cuib", precum si "Testamentul", sub numele lui Ion Mota. Au predominat, in rest, scrierile considerate doctrinare: "Ce este si ce vrea Miscarea Legionara"(Ion Banea, mai multe editii); "Randuri catre generatia noastra"(Ion Banea, 1940); "Stil legionar"(Ernest Bernea, mai multe editii, 1937-1940); "Romanul de maine si cum suntem"(Alexandru Cantacuzino, mai multe editii, 1935-1940); "Crez de generatie"(Vasile Marin, mai multe editii); "Revolutie fascista"(Doru Belimace, mai multe editii). O serie de lucrari au abordat aspecte concrete din activitatea Miscarii Legionare: "Romania Legionara si Axa"(Horia M. Cosmovici, 1940); "Miscarea Legionara si taranimea"(Traian Herseni, 1940); "Miscarea Legionara si muncitorimea"(Traian Herseni, 1940); "Biserica si Miscarea Legionara"(Preot Ilie I. Imbrescu, 1940) sau "Intre lumea legionara si lumea comunista"(Alexandru Cantacuzino, diverse editii). Credem ca modelul desavarsit al literaturii hagiografice l-a realizat Ion Banea, cu "Capitanul", din care citam:"(…) Capitanul! Este o piatra de hotar; o granita. Sabie intinsa intre doua lumi. Una veche, pe care o infrunta cu barbatie, distrugand-o; alta noua, pe care o creeaza, (careia) ii da viata, o cheama la lumina. Figura lui, in cuprinsul miscarii nationale de la razboi incoace, apare ca o linie de foc, in jurul careia se rotesc toate evenimentele mari. El a fost conducatorul si animatorul…".

La confluenta deceniilor IV-V, evolutia generala a situatiei Europei, marcata de succesele Germaniei si Italiei, destinul lui Corneliu Zelea Codreanu, evolutia Miscarii Legionare de la momentul 1938 la perioada guvernarii din 1940-1941 etc. au retinut atentia unor largi cercuri din strainatate, fapt ce explica aparitia unei intregi serii de lucrari peste hotare, consacrate cu deosebire lui Corneliu Zelea Codreanu sau istoriei legionare.(…) Valoarea si prioritatea unor informatii nu pot fi puse la indoiala in ceea ce priveste, de pilda: situatia la Iasi in 1919-1920 si lansarea lui Corneliu Zelea Codreanu in miscarea nationalista, anticomunista si antisemita; nasterea "Ligii Apararii National-Crestine"; desprinderea lui Corneliu Zelea Codreanu si a partizanilor sai de LANC si de A.C. Cuza, deveniti "parinti denaturati" ai tinerilor legionari; aparitia si afirmarea "generatiei de la 1922"; asasinarea prefectului de Politie Manciu; fondarea Legiunii Arhanghelului Mihail; extinderea activitatii Legiunii in anii crizei economice din 1929-1933; crearea organizatiei politice a Legiunii-Garda de Fier(1930), iar, apoi, a Senatului legionar; scopul primordial declarat al Garzii - organizarea luptei contra "bolsevismului in Romania"; prima dizolvare a Garzii(ianuarie 1931) de catre ministrul de interne Ion Mihalache; constituirea "Gruparii Corneliu Zelea Codreanu"; participarea pentru prima data la alegerile parlamentare(iunie 1931); esecul, urmat de succesele din august 1931, la Neamt(Corneliu Zelea Codreanu), si aprilie 1932, la Tutova(Ion Zelea Codreanu); a doua dizolvare a Garzii de Fier(in aprilie 1932, dictata de guvernul Iorga-Argetoianu); participarea la alegerile parlamentare din iulie 1932 si succesul celor peste 73.000 voturi obtinute(cinci mandate la Camera); noul avant al Garzii in 1932-1933 si cea de-a treia si ultima dizolvare a ei, in decembrie 1933, printr-un Jurnal al Consiliului de Ministri, prezidat de I.G. Duca; asasinarea lui I. G. Duca, procesul asasinilor(1934) si refacerea reprezentantei politice a Miscarii Legionare - Partidul "Totul pentru Tara"(1934-1935), sub sefia generalului Cantacuzino-Granicerul.

Evenimentele ce au marcat finalul primei faze a istoriei Miscarii Legionare(larga aderenta la mase in 1934-1937, pactul cu partidele national-taranesc, national-liberal "Gh. Bratianu", evreiesc si gruparea C. Argetoianu, din noiembrie 1937, succesul in alegerile din 20 decembrie 1937, instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea, autodizolvarea Partidului "Totul pentru Tara", arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, primul proces al Capitanului, pentru calomnierea lui Nicolae Iorga, al doilea proces, din mai 1938, condamnarea si recluziunea la Jilava-Ramnicu Sarat, asasinarea Capitanului si a camarazilor sai la 29/30 noiembrie 1938, perturbarile in randurile Miscarii Legionare si lupta pentru putere in 1938-1939, autopropulsarea lui Horia Sima la carma Miscarii Legionare), iar, in succesiunea nemijlocita, cele specifice fazei secunde coincizand cu insasi perioada conflagratiei dintre 1939 si 1945(cel dintai val al exilului legionar in Germania, in 1939-1940, asasinarea premierului Armand Calinescu si represiunile guvernului generalului Gh. Argesanu al dictaturii regale, bazele reconcilierii Horia Sima-regele Carol al II-lea, cuprinderea legionarilor in guvernul I. Gigurtu, in iulie 1940, proclamarea statului national-legionar la 14 septembrie 1940, guvernarea Ion Antonescu-Horia Sima, permanent minata de conflictul dintre cei doi, rebeliunea legionara din ianuarie 1941, represiunea lui Ion Antonescu si al doilea val al emigratiei legionare in Germania, in anii 1941-1945, guvernul Horia Sima de la Viena, in 1944-1945), toate acestea au fost amplu redate, abia dupa terminarea razboiului mondial in 1945, de catre legionarii ramasi in exil in Occident. Literatura legionara de exil a anilor 1945-1989, bazandu-se, de aceasta data, pe surse inedite, corelate cu impresii directe ori relatari indirecte, ramane in continuare inegala, dar ceea ce primeaza consta in modul de abordare a problematicii si aceasta, in functie directa de pozitia pe care fiecare dintre autori(memorialisti, exegeti, ideologi ori editori) s-a situat: pro-Sima ori anti-Sima. Pentru cei dintai, s-a impus punctul de vedere potrivit caruia Horia Sima a continuat si dezvoltat activitatea Capitanului, in vreme ce, pentru ceilalti, Horia Sima apare ca un tradator al comandamentelor stabilite de Corneliu Zelea Codreanu, mai mult chiar, asasinul moral al acestuia si marele vinovat de toate nenorocirile timpului ce s-au repercutat direct si brutal asupra indelungatului exil legionar postbelic.(…) Se impune sa precizam, in acest loc, ca un examen pertinent al istoriei si doctrinei Miscarii Legionare nu mai este posibil prin ignorarea bogatei literaturi legionare; se impune un elementar spirit de prevedere, pentru preintampinarea unor eventuale acuzatii de propaganda legionara, instigarea la nationalism ori antisemitism etc. Falsitatea unor asemenea "argumente" este evidenta, mai ales ca, oricum, nu ne numaram printre adeptii principiului ca am putea combate ceea ce nu cunoastem. Dimpotriva(…).

Dupa 1945, exilul legionar a dispus mai intai de cateva reviste mimeografiate: "Rosu, Galben si Albastru" (Salzburg, 1948, patru numere, editori: Traian Borobaru si Mircea Dimitriu), succedat de "Vestitorul", iar la Paris (apoi la Rio de Janeiro), de "Dacia"(editor: Faust Bradescu). Acestora le-au urmat numeroase alte publicatii: "Carpatii"(Madrid, Dir. Tr. Popescu), "Tara si Exilul"(Madrid, din 1964, editor: Gh. Costea); "Curierul"(Santa Clara, California, din 1980, editor Gabriel Balanescu), "Cuvantul Romanesc/The Roumanian Voice"(Hamilton-Canada, editor: George Balasu) sau "Ethos"(Paris, din 1979, editori: Ioan Cusa, s.a.). Dintre publicatiile respective s-au impus "Ethos" si "Carpatii". Cu totul remarcabila a fost activitatea editurilor: "Omul Nou"(Salzburg, din 1951, apoi la Munchen si, in prezent, la Miami Beach, sub numele "Editura Traian Golea"), "Carpatii" (Madrid, director: Traian Popescu), "Dacia"(Madrid-Rio de Janeiro-Paris, director: Faust Bradescu), "Libertatea" (Madrid-Barcelona),"Ion Marii" (Munchen),"Dacoromania"(Madrid), "Libertatea"(New York) si, in sfarsit, Editura Miscarii Legionare(Madrid, director: N. Rosca). Se intelege ca, la capitolul "autori editati/reeditati", sunt bine reprezentati fostii fruntasi ai Miscarii Legionare, impunandu-se detasat Corneliu Zelea Codreanu, urmat de Ion I. Mota, Vasile Marin, M. Polihroniade, Alexandru Cantacuzino, Ion Banea, Ernest Bernea, N.S. Govora si colaboratorii Toader Ioras, Mihail Tase, Nicolae Teban, Ion Veverca, Constantin Papanace, Nicolae Patrascu, Marin Barbulescu, Ion Fleseriu, Nicu Cracea, Gheorghe Costea, Gabriel Balanescu, Virgil Ionescu, Vasile Iasinschi, Mihail Sturdza, Alexander E. Ronett, Faust Bradescu si, la sfarsit, de ce nu, in cele din urma, Traian Golea.

O importanta atentie a fost acordata, dupa cum am mentionat deja, valorificarii unor culegeri de texte si documente privind evolutia si doctrina Miscarii Legionare. Sub aspectul istoric, retinem lucrarea coordonata de Duiliu Sfintescu si colaboratorii: Corneliu Zelea Codreanu 1899-1938. Volumul reuneste pagini din lucrarile cele mai cunoscute ale lui C. Z. Codreanu, aprecieri despre Miscarea Legionara ale unor reputati istorici, politicieni si diplomati, dar mai cu seama documentele "procesului" intentat Capitanului in mai 1938. Este interesant de remarcat ca, de-a lungul anilor, documentele "procesului" din 1938 au fost reeditate in diverse ocazii, in anii 1980 si 1992, sub titlul Adevarul in procesul Capitanului. Cea mai recenta editie a "procesului" a fost realizata de noi in colaorare cu istoricul american Kurt Treptow, lucrarea fiind salutata ca un eveniment stiintific ori grav penalizata de "Revista mea", din Israel(?!). De o atentie egala s-a bucurat si procesul intentat, in octombrie 1953, de catre autoritatile comuniste de la Bucuresti, unui grup de legionari parasutat de americani in Romania pentru a continua lupta anticomunista si antisovietica. Inutil de precizat ca cei mai multi dintre cei judecati au fost condamnati la moarte pentru crima de "tradare de patrie" si executati: Al. Tanase, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop, Ion Tolan si alti sapte "complici".

Am lasat, nu intamplator, la sfarsit lucrarile lui Horia Sima, fostul comandant al Miscarii Legionare dintre anii 1938/1939 si 1993. Este inutil sa specificam valoarea interventiilor - sute si sute de articole in ziare si reviste, numeroase interviuri, eseuri doctrinare, studii in privinta unor "cazuri" si, in chip cu totul aparte, lucrari memorialistice. Este putin probabil ca s-ar putea imagina studierea istoriei Miscarii Legionare si a epocii conflagratiei mondiale din 1933-1945 dispersandu-ne de lucrarile lui Horia Sima. Neindoielnic ca fostul lider legionar si-a exprimat si a militat sa-si impuna propriile-i puncte de vedere, ca el si-a aparat pozitia si si-a justificat deciziile, indiferent de caracterul lor admisibil ori reprobabil, dar ceea ce conteaza pentru istorie acum, cand epoca si scena pe care a actionat Sima au devenit trecut, sunt informatiile pe care le poate extrage, totusi, dintr-o opera unitara si vasta. Nu se poate ignora ca, in orice clipa, Horia Sima, disculpandu-se, a explicat, atacand, s-a implicat ori, respingand sau acceptand, a motivat o atitudine, o reactie, un document etc. Asa, de exemplu, "Cuvantul inainte" al "Istoriei Miscarii Legionare" insista asupra acuzelor de violenta si de acte de teroare venite din toate partile. In replica, autorul constata si se justifica: "Nimic mai absurd si mai adevarat! Cine va citi aceasta carte se va convinge ca adevarul se afla exact la polul opus: violentele au constituit constanta de actiune a tuturor(?!) partidelor si regimurilor guvernamentale din Romania; in timp ce legionarii au fost victimele lor permanente, platind un tribut inspaimantator in vieti omenesti, din randul elementelor celor mai alese ale natiunii. Actele noastre rare de violenta - importanta recunoastere venita din partea autorului - n-au fost decat reactii legitime ale unor oameni impinsi la disperare de catre teroarea exercitata de guverne intr-adevar teroriste(subl. ns)". In consecinta, Horia Sima recompune Istoria "curata" a legionarismului de pe pozitia celei mai autorizate "voci" dinlauntru care putea sa expuna doctrina, programul si organizarea, originile si crearea Miscarii, primele ei succese(1927-1933). Se acorda atentie actiunilor legionarilor pe planul politic - partidele "Garda de Fier"(1930-1933) si "Totul pentru Tara"(1935-1938), ambele avand aceleasi ratiuni fundamentale: lupta impotriva comunismului. Nu fara temei, autorul precizeaza perioada 1935-1937 ca ilustrand "faza de expansiune" a Miscarii, iar 1937 - finalizat cu triumful din alegerile de la 20 decembrie - ca simbolizand anul "cuceririi tarii". In calitatea sa de memorialist, Horia Sima se dovedeste foarte bine informat, iar cititorul este principalul beneficiar. Fara a mai fi nevoie de alte argumente si surse, Sima este un interpret direct si relateaza, cu lux de amanunte, despre negocierile sale cu Serviciul secret Roman al lui Mihail Moruzov, apoi despre "colaborarea" sa cu guvernele carliste in vara anului 1940, atitudinea fatis ostila a legionarilor fata de cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, ori fata de rapirea Transilvaniei de Nord.(…)

Decenii la rand, "fenomenul fascismului european a fost abordat si explicat dupa calapoadele de sorginte cominternista". Tot vreme de decenii, s-a evitat "stabilirea unei conexiuni reale intre fascism si comunism", in sensul ca cel dintai a aparut pe plan general ca o replica la cel din urma.(…) Conflictele dintre cele trei-isme au condus direct omenirea catre conflagratia din 1939-1945, conflict din care, numai alaturi de puterile anglo-saxone, URSS a iesit invingatoare.(…) Cea mai patrunzatoare formula, pe care o datoram filosofului si sociologului italian Luigi Sturzo: "In realitate, intre Rusia si Italia nu exista decat o singura deosebire autentica - faptul ca bolsevismul, sau dictatura comunista, reprezinta un fascism de stanga, in timp ce fascismul, sau dictatura conservatoare, reprezinta un bolsevism de dreapta".(…)

Legiunea "Arhanghelului Mihail", constituita la 24 Iunie 1927 sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, nu a avut un program propriu-zis, dupa Nolte, predominante fiind aceste patru "brazde de plug": credinta in Dumnezeu; credinta in misiunea proprie; increderea mutuala; cantecul. Crearea "Garzii de Fier", ca grupare politica, a marcat inceputul extinderii Miscarii Legionare la nivelul national, cu succese imediate in alegerile parlamentare din 1931-1932.(…) Miscarea Legionara a prezentat mai multe asemanari decat deosebiri in raport cu miscarile fasciste europene; cele din urma sunt explicabile prin conditiile sociale si nationale specifice Romaniei interbelice. In rezumat, Miscarea Legionara "reuneste caracteristicile ata profasciste, cat si fasciste radicale", fapt gratie caruia ea se impune ca "miscarea fascista cea mai interesanta si mai complexa".

Weber examineaza sumar biografia Capitanului, situatia Romaniei dupa primul razboi mondial, avantul curentului nationalist si antisemit la Iasi, asasinarea lui Manciu si nasterea Legiunii "Arhanghelul Mihail"(in subcapitolul intitulat "Murder as Method"), respinge de asemenea "valul de violenta" provocat de Putere, "caci sangele cere sange, moartea se hraneste cu moarte". "Este adevarat ca violenta a marcat activitatile Legiunii chiar de la inceput, dar violenta intr-o tara unde legea se aplica pentru partidul aflat la putere si unde banditismul politic este istoric legat de memoria haiducilor patrioti care tineau pe ocupantii straini pentru rascumparare, asasinatele legionare au fost comise pentru a raspunde acelora ale caror crime n-au ajuns niciodata la tribunal…"(…) Activitatea in primii ani postbelici la Iasi a lui Corneliu Zelea Codreanu si in cadrul LANC mai apoi, pana la fondarea Legiunii "Arhanghelul Mihail", problema crimelor si atentatelor legionare in raport cu represaliile autoritatilor de la 1924 si pana la 1941, ascensiunea legiunii, mai cu seama in 1934-1937, evenimentele din 1938 culminand cu uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, si cele dintre 1939 si 1941, toate acestea sunt examinate cu atentie de catre Eugen Weber, care se dovedeste un bun cunoscator al epocii, un fin analist si un judecator obiectiv al unor fapte in privinta carora istoria nu va mai acorda, neindoielnic, dreptul la recurs. Reputatul specialist, in baza investigatiilor proprii, il reconfirma pe germanul Harald Laeuen in sensul ca "Legiunea lui Sima nu mai era Legiunea lui Codreanu. Aceasta din urma sfarsise in persecutiile din 1938-1939 si in baia de sange in care a culminat. Noua conducere legionara - observa Weber - se ridicase din persoane de rangul al doilea. Ceea ce a fost cel mai rau, noua conducere era mai sloboda, mai eterogena, mai putin dedicata, mai putin disciplinata, mai putin educata".(…) potrivit datelor oficiale la care apeleaza autorul, rebeliunea legionara s-a soldat cu 370 de morti si 44 de raniti la Bucuresti, iar in provincie cu 46 de morti si 78 de raniti; sefii legionari au fugit in Germania, iar in lunile care au urmat 8.000 de persoane au fost incarcerate. "Rebeliunea" Legiunii devenise "rezistenta ei la o lovitura data de partenerul sau guvernamental pentru a o elimina de la putere".

Zevedei Barbu(nascut in Romania) exprima convingerea ca trasaturile esentiale ale Miscarii Legionare deriva numai partial din conditiile apartenentei la clasa ori ale situatiei economice ale membrilor sai si ca intr-o masura mai relevanta au la baza "o serie de factori psihologici, o stare de spirit, tipice indivizilor si gruparilor afectate in grade diverse si in forme variate de lipsa de integrare sociala si de rezultate".(…)

Nagy-Talavera manifesta predilectie pentru istoricul Miscarii Legionare, iar nu pentru analiza ideologiei legionare. Istoricul american surprinde elemente esentiale ce au caracterizat evolutia legionarismului: faptul ca Legiunea s-a dorit si a ramas consecvent o miscare, ea nu a actionat ca partid politic, precum toate formatiunile fasciste omoloage din Europa interbelica; la fel Legiunea a fost singura miscare fascista profund religioasa si care a avut ca simbol protector icoana(Sf. Mihail) or, in opozitie fiind, legionarii si-au exprimat credinta, iar nu un program. Potrivit lui Nagy-Talavera, Corneliu Zelea Codreanu a respins ideea dictaturii, fiind adeptul autoritarismului, iar nationalismul afirmat a fost de natura mistica.(…) Relativ la situatia Miscarii Legionare in anul fatidic 1938, autorului nu-i scapa tentativele regelui Carol al II-lea de a-l asasina pe Corneliu Zelea Codreanu in februarie 1938. Arestarea Capitanului si a catorva mii de legionari in 1938, inclusiv a "intregii elite legionare", era semnalul evident al unei "violente persecutii", finalizate cu crimele din noiembrie 1938. Horia Sima, banuie Nagy-Talavera, si-a avut rolul sau la acest deznodamant, de vreme ce n-a tinut seama de recomandarile din inchisoare ale Capitanului de a nu provoca Puterea.(…) Monografia istoricului german Armin Heinen reuseste o excelenta analiza a doctrinei legionare in raport cu liberalismul, comunismul, antisemitismul etc., dupa cum el surprinde cu precizie toate treptele/etapele ce au marcat evolutia/involutia Miscarii Legionare din anii 20 pana la 1945; un alt merit deosebit al autorului este acela de-a fi delimitat cu consecventa Miscarea Legionara de actiunile grupurilor sale politice, iar pe acestea de acelea ale restului partidelor de orientare fascista ori de dreapta din Romania. Armin Heigen a incadrat cu precizie Miscarea Legionara intre miscarile fasciste ale timpului: "In epoca interbelica, dintre toate miscarile(partidele), numai Legiunea poate fi considerata drept fascista. Numai ea s-a gasit intr-o opozitie fundamentala cu socialismul si, in egala masura, cu ordinea burghezo-capitalista. Numai garda de Fier a avut despre omul nou un concept comparabil cu al fascismului, numai ea a urmarit o mobilizare a maselor si s-a facut cunoscuta, in vorbe si in fapte, prin folosirea fortei ca instrument al politicii". Heinen a reusit sa stabileasca evolutia numerica a "militantilor" lui Corneliu Zelea Codreanu, mai precis: 1.000 in 1929; 6.000 la sfarsitul anului 1930; 28.000 in decembrie 1933; 34.000 in mai 1935; 96.000 in ianuarie 1937 si 272.000 in decembrie 1937. Istoricul Florin Constantiniu consemna despre cartea lui Armin Heinen: "cea mai solida cercetare straina asupra Miscarii Legionare".

Francisco Veiga(…) demonstraza ca "Miscarea Legionara nu a fost niciodata o transpunere intocmai a modelelor fasciste straine" si, cu atat mai putin, nici n-a indeplinit rolul de "coloana a V-a" a Berlinului la Bucuresti; inca din start, practic dinainte de a deveni legionari, Corneliu Zelea Codreanu si camarazii lui au fost tratati de organele politienesti romane cu brutalitate, ceea ce constituia o practica la Bucuresti; la aceasta, "raspunsul" lui Codreanu a fost - considera Veiga - surprinzator: asasinarea lui Manciu, despre care - peste ani - nu va mai vorbi adeptilor, dar "niciodata nu si-a manifestat regretul"; decizia lui Carol al II-lea de a-l lichida pe Corneliu Zelea Codreanu a fost luata indata dupa intrevederea cu Hitler, iar dupa 30 noiembrie 1938 a inceput "lupta surda" pentru contrlul Miscarii Legionare care a dus la "dezastrul final". Pentru Veiga, Legiunea se impune in perspectiva istorica drept "cea mai reprezentativa si populara" dintre miscarile de extrema dreapta din Europa Est-Centrala, iar, in final, ii apare ca avand o traiectorie "strabatuta de… contradictii si inconsistente si, cu toate acestea, constituia un tot coerent, o miscare politica specifica". Este nimerit sa retinem portretul pe care istoricul spaniol ni-l propune pentru Corneliu Zelea Codreanu: "La 21 de ani, trasaturile esentiale ale personalitatii sale erau deja definite. Aspectul sau fizic extrem de atragator era o buna scrisoare de recomandare: de statura inalta, intr-o tara de oameni scunzi, atletic si cu o figura de o rara frumusete clasica, straina de timp. Intr-un fel, toate acestea l-au caracterizat intotdeauna drept un om de actiune; unui militant care a locuit impreuna o vreme cu el ii spunea adeseori ca "ar prefera sa taie lemne decat sa scrie". Nu a ajuns niciodata sa fie un "zoon politikon": deciziile sale de anvergura au fost luate mereu impulsive si aproape niciodata viclene. In realitate, in loc sa o ia inaintea evenimentelor prefera sa le raspunda: dar aceasta nu vrea sa sugereze ca era un naiv. Fisa lui personala de la Scoala Militara din Botosani(sic!) il defineste dintr-un punct de vedere militar care l-a marcat in intreaga sa viata, ca "hotarat la fapte si energic" si il califica drept un "bun comandant de pluton". Spus cu alte cuvinte, un om tenace, bun organizator: planuri simple, flexibile si idei clare. Printre aceste aptitudini se numara si cea de a lega si reutiliza influente eterogene, idei si atitudini de provenienta diferita si slab elaborate. Uneori putea parea un om deosebit de complex. In realitate, marele lui succes se datora intotdeauna simplitatii conceptiei si realizarii".(…)

Michelle Rallo surprinde aparitia Legiunii "Arhanghelul Mihail" in contextul Romaniei de dupa primul razboi mondial, deci o data cu alte "ligi" si "miscari", pentru a propune, in continuare, un excurs extrem de dens pe marginea evolutiei organizatiilor politice legionare, mai precis: "Garda de Fier"(27 Iunie 1930 - 10 Decembrie 1933) si Partidul "Totul pentru Tara"(20 Martie 1935 - 21 Februarie 1938). Atentia autorului este retinuta, in continuare, de guvernarea legionaro-antonesciana si de cabinetul din exil al lui Horia Sima(Viena, 26 August 1944 - 8 Mai 1945). Cu referire la evenimentele din ianuarie 1941, Michelle Rallo se exprima extrem de nuantat si cel mai aproape de adevar: el califica actiunea generalului Antonescu drept o "ciudata contrarevolutie", in raport cu "revolutia legionara" la care cooperase in lunile imediat anterioare, si evidentiaza fermitatea cu care generalul a procedat la lichidarea fostilor aliati politici.(…)

Istoria Miscarii Legionare, zbuciumata si extrem de controversata, a constituit si ramane un capitol extrem de interesant, cu un impact, mai serios decat poate parea la prima vedere, asupra Romaniei interbelice, belice si postbelice. Evolutia Miscarii a cunoscut etape sinuoase, fiind presata nu arareori cu manifestari violente care mai mult au daunat decat au slujit activitatii legionarilor - impuscarea lui Manciu la Iasi in 1924, asasinarea lui I.G. Duca in 1933, urgiile din noiembrie 1940, rebeliunea din ianuarie 1941 si, nu in mai mica masura "guvernarea" de la 1944-1945, atunci cand tara era, ea insasi, angajata in razboi. Decenii la rand, atentia istoricilor si publicistilor a fost mult prea mult retinuta de figurile lui Corneliu Zelea Codreanu si Horia Sima ori de activitatea politica a legionarilor, fiind, in schimb, ignorate ideologia si sensul insusi al Miscarii, obiectivele urmarite, de multe ori, pe cale zgomotoasa sau prin forta. Raman, poate, capitolele cele mai semnificative ale trecutului Miscarii faptul ca in randurile ei s-au inrolat in anii 30 intelectuali romani de exceptie, multi inscrisi definitiv in Pantheonul culturii romane si universale, ori ca, in epoca de trista amintire a crucificarii Romaniei sub domnia Kremlinului si sub autoritatea comunistilor de la Bucuresti, cei mai multi dintre ei fiind - dupa expresia celebra de-acum a fostului premier Nicolae Radescu - straini de tara si de Dumnezeu, legionarii s-au aflat in primele randuri ale rezistentei anticomuniste cele mai active. Numeroase probleme ale Miscarii Legionare au ramas nerezolvate. Nu exista un studiu sistematic asupra doctrinei legionare, cu aplicatie serioasa la receptarea ei in societate, pe etape cronologice ori pe zone geografice. Viitorul este rezervat unor abordari majore, temeinice si obiective, depasindu-se "modelul", de sorginte cominternista, al abordarii evolutiei Miscarii numai prin prisma impactului elementelor Legiunii cu fortele politienesti. Sub acest aspect nu ne indoim ca investigarea arhivelor pe viitor va constitui o mare sansa, desi trebuie sa fim constienti, de pe acum, ca in cursul prigoanei comuniste din anii 40-50, s-au distrus cu buna stiinta mii si mii de documente, astfel ca, probabil, o imagine globala va fi posibila numai in baza unor eforturi indelungate si ale unor echipe de specialisti de inalt profesionalism. Problematica istoriei Miscarii Legionare este mai degraba vasta decat extrem de dificila, asa dupa cum am fi tentati sa credem ori dupa cum ar sugera cei interesati sa deturneze cercetarile de pe calea adevarului. Cum s-a observat, literatura existenta, desi inegala, este imensa. Adaugand faptul ca, practic, arhivele interne si cele externe(mai cu seama cele capturate de fortele armate sovietice dupa 1944-1945, pe care acum numai le banuim scoase din uz), abia incep sa fie investigate, asa cum scrierea istoriei adevarate a Miscarii Legionare reprezinta un obiectiv de atins, dar absolut necesar. Realizarea lui va presupune, cu obligativitate, sa renuntam la abordarea fenomenului legionar in ansamblu(miscare spirituala, activitate politica, ideologie, metode de actiune, rezultate si consecinte), apeland doar la una din cele doua culori - fie alb, fie negru - din pacate prea des uzitate pana acum, lucru ce a compromis nu numai subiectul supus investigatiilor, ci si pe investigatorii insisi, pe istoricii grabiti sa judece. Nu ne gandim nici la faptul ca o combinatie maiastra a celor doua culori ar schimba cumva situatia. Sansa nu rezida decat intr-o abordare frontala a istoriei Miscarii Legionare, la parametrii sai globali si pe segmente, totodata, dintr-o perspectiva romaneasca si europeana, in spiritul interdisciplinaritatii oricarei investigatii serioase si cu asumarea constienta a riscului de-a descoperi albul acolo unde a predominat, cel mai adesea, negrul si viceversa!

(selectiuni)

prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu

(articol aparut in "Ethos Romanesc", 24 iunie 1997)
 

Aceasta formulare, cei avizati stiu, apartine lui Nae Ionescu. Ea cauta a defini, frumos si lapidar, dar mai ales adanc, acel fenomen specific romanesc si prin excelenta crestin, pe care-l graim dintr-o respiratie, cu numele de Miscarea Legionara. Si e, totodata, pricina de sminteala pentru nenumarati ignoranti, naivi, oameni de rea credinta si vrajmasi ai Neamului si crestinatatii, de diverse coloraturi.

De fapt, altfel nici nu poate fi. Caci insasi ortodoxia a primit pe parcursul veacurilor, lovituri si atacuri - indeosebi "sub centura" - din partea feluritelor "denominatiuni" crestine, necrestine si anticrestine, confesionale, laice sau ateiste. Sa amintim, ilustrativ, doar sinoadele unioniste, Contra-reforma ori neoprotestantismul contemporan. Toate aceste manifestari au imbracat deseori forme intolerante foarte ascutite si agresive.

Legionarismul, care a creat inainte de orice "o scoala spirituala", cum nu se cunoaste sa se fi nascut o alta undeva, considera cu limpezimea cristalului, din capul locului, ca "telul final nu este viata", ci "invierea(mantuirea) Neamului romanesc, in numele Mantuitorului Iisus Hristos"(Corneliu Codreanu). E o parte din definitie. Cade partea, cade intregul. De aceea, credinta in Dumnezeu, dragostea aplicata, increderea in misiunea asumata, sunt principii de greutate biblica ce brazdeaza de la inceputuri si pana astazi viata legionara. De aceea "spiritul de jertfa este esentialul"(Ion I. Mota). Si de aceea, "sufletul national, urias cat un munte si mare ca o furtuna rascolitoare si-a gasit implinirea in Legiune"(Horia Sima).

Evident, atari sentimente firesti, daca nu sunt indrumate spre manifestari sanatoase, lasate adica la voia intamplarii, pot imbraca - ca si in practica religioasa crestina - forme care merg pana la greseli, pacate mari si slabiciuni recuzabile, degenerand in cu totul altceva decat este si vrea sa fie o miscare "duhovniceasca".

Nu aceasta e nota definitorie insa. N-a fost in istorie, nu este in prezent; si, nadajduim ferm, nu va fi nici in viitorime.

Altminteri, ortodoxia a pus un accent aparte pe paza mintii si a inimii, pe introducerea mintii in inima, care are si sensul de colaborare a intelectualului cu simtirea. Veritabilul nationalism crestin vrea sa insemne tocmai aceasta experienta religioasa si nationala, rationala, sociala, echilibrata, cu reverberatii mistice, fara a face abstractie de corelatia obiectiva dintre fenomene, si fara a se antrena in extremisme si generalizari unilaterale. El mizeaza pe intuitii autentice si principializeaza simtaminte clare si nobile, corespunzatoare atat bunului simt general si ratiunii puse in slujba lui Dumnezeu si a rosturilor romanesti, cat si intereselor moral-spirituale ale indivizilor si ale comunitatii autohtone.

Da, desigur, au fost, si or mai fi, si impostori "arhanghelisti", legionari prozeliti, de fapt niste mistificatori ce se folosesc de nume/calitate exterioara, cu aparente de veridicitate, umbla orgolios cu texte clasice "verzi" in mana, cu ajutorul carora spera sa castige, pentru scopuri dubioase, buna credinta a acelora cu care vin in atingere. Insa pseudolegionarul se demasca negresit. Desi pana atunci inseala sau recruteaza "adepti", carora, incet, incet, le poate perverti judecata curata si sanatoasa. Pana la asa masura, ca mai tarziu si nu mai discern intre efecte si cauze, intre firesc si arbitrar, sau intre autoritate si libertate. E, de pilda, situatia multor renegati si apostati, sectanti si fanatici. Sensibilitatea spectrala fata de particular, incapacitatea de sinteza, robia la litera(ori numai la anumite fapte), pot face din ei denigratori profesionalizati, calomniatori cu sau fara simbrie. Toamna unor asemenea aventurieri intrusi este, daca nu bolnava si nociva, in cel mai fericit caz sterpa. Or, pe oameni "dupa roadele lor ii veti cunoaste".

Asadar, spiritualitatea legionara benefica, luminoasa, concepe omul - ca si in ortodoxie - drept o realitate psiho-fizica, cu vocatii pentru pamant si cer, in cadrul comunitatii nationale; iar aceasta subordonata Neamului(ce cuprinde pe cei in viata, pe cei morti si pe cei ce se vor naste romani dupa "legea stramoseasca"). Ea nu are a face cu agitatiile, exhibitiile si bizareriile de natura "fundamentalista", de care chiar identitatea romaneasca s-a aparat fara incetare.

Dimpotriva, ea s-a pastrat in legalitate, omenie, smerenie si in lumina care "lumineaza in intuneric si intunericul pe dansa nu o va cuprins". Cu legea nescrisa, din inima bunului roman si cu combatantii intru onoare de pe frontul subteran, din munti sau din exil, care i-au inarmat moraliceste pe semeni in vremea dictaturilor carliste, antonesticene si comuniste, dandu-le nadejdi in libertatea si dreptatea imanenta. Invatandu-i, totodata, sa creada drept, sa munceasca cinstit, sa-si duca fara patimi(si tot soiul de -isme) viata lor crestineasca si nationala, in care s-au nascut ei, bunicii si strabunicii lor, in hotarele sufletesti de la Nistru pan' la Tisa.

Iata de ce legionarii resping ispita imediatului si a succesului usor. Nu se lasa atrasi in circuitul unor "celebritati" politice lumesti. Refuza spectaculosul. Nu lanseaza "mode", programe politice, partide, brevetandu-si in constiinta oamenilor dreptul de autor. Certitudinea hristocentrica a spiritualitatii "verzilor" se verifica mereu tocmai prin a nu accepta iesirea dintr-o traditie tainica, al carei miez este Iisus.

Il prefera pe a fi lui a face? Da, insa numai deoarece perspectiva ontologica socoteste ca a fi e starea de limita si de durata vesnica; pe cand a face este situatia de pe cale(pana la a fi, trebuie sa se treaca printr-un indelung si intens a face).

Tot astfel e injust a se vorbi de vreun cult al personalitatii Capitanului sau Comandantului Miscarii. Pretuirea(invocarea, veneratia) de care beneficiaza unul sau altul dintre conducatorii Legiunii este doar confirmarea unor adoratii cumpanite, temeluite pe dreapta socoteala, o recunoastere spontana a unor daruri si haruri - nu infailibile! - ale caror dimensiuni au intr-adevar puterea sa sensibilizeze si sa impresioneze stimulator. Nici idolatrie, nici oarba supunere. Ci dreapta cinstire, "in duh si adevar". Disciplina izvorata din dragoste aplicata.

Asa ca "nimeni sa nu va insele cu cuvinte desarte, caci pentru aceasta vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultatori". Iar imaginea de reglaj al romanismului ortodox isi are sprijin in aceste puncte de mira imuabile si elastice totodata.

Prof. Valeriu C. Nestian
 

1889 - septembrie 13 - s-a nascut la Iasi Corneliu Zelea Codreanu, fiul lui Ion si al Elizei Codreanu;

1902 - iulie 5 - s-a nascut la Orastie Ion. I. Mota, fiul protopopului ortodox Ion Mota;

1907 - iulie 3 - s-a nascut in satul Mandra, judetul Fagaras, Horia Sima;

1922 - iunie 22 - C.Z. Codreanu, licentiat al Facultatii de Drept din Iasi;

1923 - martie 4 - se pun bazele Ligii Apararii National Crestine, sub conducerea lui A.C. Cuza. C.Z. Codreanu este imputernicit cu organizarea L.A.N.C pe tara;

1924 - mai 6 - C.Z. Codreanu inaugureaza la Ungheni prima tabara de munca voluntara;

1924 - octombrie 25 - uciderea prefectului politiei din Iasi, Manciu, de catre C.Z. Codreanu;

1927 - iunie 24 - la Iasi, C.Z. Codreanu, impreuna cu I. Mota, Ilie Garneata, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici pun bazele Legiunii Arhanghelului Mihail. C.Z. Codreanu este lider incontestabil al miscarii;

1927 - octombrie - ia fiinta la Bucuresti primul cuib legionar;

1930 - iunie - se constituie la Bucuresti Garda de Fier, ca partid politic reprezentand Miscarea Legionara;

1931 - ianuarie 11 - prima dizolvare a Garzii de Fier de catre Ion Mihalache, ministru de Interne in Guvernul G.G. Mironescu;

1931 - martie - Curtea de Apel din Bucuresti pronunta achitarea in unanimitate a adeptilor Garzii de Fier;

1931 - august 31 - in alegerile partiale din Neamt este ales deputat C.Z. Codreanu cu 11.301 voturi, oferind satisfactia primei victorii electorale;

1932 - martie - Guvernul Iorga - Argetoianu dispune a doua dizolvare a GDF;

1932 - iulie 17 - in alegerile generale GDF obtine 70.000 voturi, cinci locuri in Camera;

1932 - octombrie 20 - se constituie grupul Axa, incadrat in Miscarea Legionara;

1933 - decembrie 10 - printr-un Jurnal al Consiliului de Ministri, premierul liberal I.G. Duca opereaza a treia dizovare a GDF;

1933 - decembrie 29 - este Asasinat la Sinaia I.G. Duca, de catre o echipa legionara;

1935 - martie 20 - se constituie, ca organ politic al ML, partidul "Totul pentru Tara", al carui presedinte este desemnat generalul Gh. Cantacuzino - Granicerul;

1935 - decembrie 6 - 1936 - aprilie 5 - C.Z. Codreanu redacteaza primul volum al lucrarii cu caracter memorialistic si doctrinar "Pentru Legionari";

1936 - iulie 16 - este asasinat Mihail Stelescu, pedepsit pentru tradare, de catre o echipa de zece legionari(Decemvirii);

1935 - noiembrie 24 - pleaca in Spania, pentru a lupta de partea lui Franco, echipa celor sapte comandanti legionari;

1937 - ianuarie 13 - I.I. Mota si Vasile Marin sunt ucisi pe frontul de la Majadahonda;

1937 - decembrie 20 - cel mai mare succes electoral de pana atunci al Miscarii: 478.368 de voturi, adica 15,58%, reprezentand locul al treilea dupa PNL si PNT;

1938 - februarie 21 - C.Z. Codreanu dispune autodizolvarea partidului "Totul pentru Tara";

1938 - aprilie 19 - C.Z. Codreanu este judecat si condamnat la sase luni inchisoare;

1938 - mai 23-27 - in fata Tribunalului Militar al Corpului 2 Armata Bucuresti se desfasoara procesul lui C.Z. Codreanu. Este condamnat la 10 ani munca silnica, sase ani degradare civila, 5.000 lei amenda si 2.000 lei cheltuieli de judecata;

1938 - iulie 23 - Horia Sima preia comanda Miscarii Legionare in urma arestarii lui C. Papanace;

1938 - noiembrie 29-30 - este asasinat C.Z. Codreanu, impreuna cu Nicadorii si Decemvirii. Cei 14 au fost strangulati(Padurea Tancabesti) si apoi impuscati in spate pentru a se invoca fuga de sub escorta;

1939 - septembrie 21 - premierul Armand Calinescu este asasinat de o echipa legionara. Toti au fost executati si expusi la locul crimei;

1939 - septembrie 21-22 - "Noaptea cutitelor lungi". Executia a peste 250 de legionari din toate judetele ca raspuns la uciderea lui A. Calinescu;

1940 - iulie 4 - se formeaza guvernul I. Gigurtu in care sunt cuprinsi mai multi legionari: Horia Sima(culte si arte), Vasile Noveanu(Inventarul Avutiei Statului) si Augustin Bidianu(ministru subsecretar de stat la Finante);

1940 - septembrie 3-5 - debutul si desfasurarea miscarii anti-carliste a legionarilor (Revolutia legionara, dupa sintagma lui Horia Sima);
 

1940 - septembrie 5-6 - Regele Carol al II-lea este nevoit sa abdice, lasand ca urmas pe fiul sau Mihai I. Horia Sima este numit Comandantul Miscarii Legionare;

1940 - septembrie 14 - Romania este proclamata prin decret regal de noul rege Mihai I stat national-legionar. Horia Sima este numit vicepresedinte al Consiliului de Ministri;

1940 - noiembrie 8 - Iasi - proclamat oficial "Orasul Miscarii Legionare";

1940 - noiembrie 26-27 - asasinatele legionare de la Jilava;

1940 - noiembrie 27-28 - asasinarea profesorilor Nicolae Iorga si Virgil Madgearu;

1940 - ianuarie 21-23 - "Rebeliunea legionara";

1940 - ianuarie - generalul Antonescu declanseaza prigoana antilegionara, fruntasii legionari refugiindu-se in Germania;

1944 - decembrie 10 - se formeaza oficial la Viena Guvernul National Roman, sub conducerea lui Horia Sima;

1945 - martie-mai - trupele Guvernului National Roman actioneaza pe front impotriva trupelor sovietice. Capitularea Germaniei. Sfarsitul guvernului prezidat de Horia Sima;

1945-1995 - exilul legionar postbelic. In tara legionarii s-au dovedit clientii preferati ai gulagului comunist(1947-1964).

Moartea lui Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare, in Germania, 24-25 mai 1993.

Eugen Weber: "Dreapta romaneasca"(Ed. I, 1965, in engleza; Ed. II, 1995 in romana)
 

…Corneliu Zelea Codreanu…i-au asezat experienta in contextul mai larg al conspiratiei evreiesti impotriva umanitatii in general si al Romaniei in special(pag.61)… …insista mai presus de orice asupra cultului stramosului si asupra permanentei si stabilitatii pe care acesta il implica…(pag.68)…Codreanu si discipolii lui au crezut cu adevarat in valoarea constructiva si mantuitoare a sacrificiului, un punct de vedere care nu surprinde pe crestini, ci dimpotriva pe care ei l-au sustinut cu o pasiune exceptionala(pag.69)…Miscarea lui Codreanu a fost o cruciada a adolescentilor, care a rupt-o cu linia de mars a batranilor(pag. 71)…In ce consta acest mesaj? Radacinile lui se afla in deziluzia larg raspandita fata de starile de lucruri existente si in lipsa de vointa sau in incapacitatea liderilor tarii de a le imbunatati(pag.73)…Evreii neasimilati si neasimilabili erau prototipul strainului de neam(pag.75)…Pentru Codreanu, ca si pentru altii, influenta evreiasca era considerata un pericol pentru fiinta nationala. El a prezentat o imagine a unui stat in stat evreu, supraorganizat, parte a unei conspiratii mai largi, stabilita la nivelul lumii, deasupra si dedesubtul statului roman, o conspiratie evreiasca menita sa-i corupa si sa-i preia tara(pag.76)… Aici se afla misiunea lui Codreanu si a Miscarii pe care el a creat-o, la inceput, ca o scoala pentru membrii ei, apoi pentru intreaga natiune(pag.76)...Racina Legiunii nu era de a lua puterea, ci de a pregati oamenii... Cuibul era... o capela, strangand impreuna oameni care simteau in acelasi fel si care trebuia sa invete disciplina de a actiona urmarind un scop comun(pag.77)… Simbolul crestin si misticismul au jucat un rol important in inarmarea campionului acestei mari lupte dintre bine si rau, prezentata in accente chiliastice si tot mai intens apocaliptice. Conducerea in lupta i-a revenit, desigur, lui Codreanu insusi, un om de o fina prezenta, cu o personalitate remarcabila si avand evidente calitati carismatice(pag.77)… Daca magia este posibilitatea de a produce efecte fara interventia unui contact sau agent, atunci Codreanu detinea o putere magica de atractie, afectand nu numai sustinatorii lai apropiati, ci si mai multi oameni neangajati(pag.78)… In teorie, violenta legionara era justificata doar ca ispasire, si din acest motiv multi legionari s-au denuntat ei insisi, dupa crima, chiar atunci cand ar fi putut scapa cu usurinta, unii chiar cand erau pe punctul de a scapa(pag.79)… Daca miscarile fasciste din vest au fost in general areligioase si antireligioase, a lui era o reinviere religioasa sau poate mai corect o miscare de reinviere cu accente religioase foarte puternice(pag.81)… In acelasi timp, trebuie observat ca misticismul lui Codreanu a exclus o realista apreciere a situatiei din patria sa. De la oamenii mincinosi a cerut onestitate; intr-o tara de lenesi a pretins munca; intr-o societate nepasatoare a cerut autodisciplina si perseverenta; de la o natie exuberanta si batuta de vanturi a pretins concizie si autocontrol(pag.83)… Acesta este contextul problemei noastre; acesta este fundalul pe care si-a tesut opera Legiunea. Metodele ei violente reflectau continutul violent al societatii in care isi desfasura activitatea. Brutalitatea metodelor reflecta brutalitatea pe care oamenii aflati la putere cautau sa o foloseasca impotriva cererii ei de schimbare(pag.86)…
 

(…) In starsit, cu cat patrundeam mai mult in citirea scrisorilor, ajungeam la concluzia:

1.Ca nu suntem crestini, ca suntem departe de a fi crestini. Cat de departe…

2.Ca ne crestinam in forma, dar ca ne descrestinam in continut.

3.Ca omenirea a suferit acest proces de descrestinare de-a lungul veacurilor pana la noi, cu mici zvacneli spre adancuri… Crestinarea in suprafata pare ca a preocupat mai mult lumea.

4.Caracteristica timpului nostru:

Ne ocupam cu lupta dintre noi si alti oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfant si poftele firii noastre pamantesti.

Ne preocupam si ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile asupra Diavolului si a pacatului. Toti oamenii mari ai lumii de ieri si de azi: Napoleon, Hitler, Mussolini, etc. sunt preocupati mai mult de aceste biruinte.

Miscarea Legionara face exceptie, ocupanduse, dar insuficient, si de biruinta crestina in om, in vederea mantuirii lui. Insuficient!
 

(…) Anuntam pe membri ca incepand cu data de astazi 21 Februarie 1938, Partidul Totul pentru Tara nu mai exista.

Intreaga conducere a cazut de acord ca ratiunea de existenta a Partidului a incetat…

Noi am inteles sa actionam in cadrul legii, manifestandu-ne credintele noastre.

Daca aceasta n-o putem face, si daca orice manifestare de credinta ne este interzisa, ratiunea de existenta a partidului nostru a incetat.

Noi nu voim sa intrebuintam forta.

Nu voim sa intrebuintam violenta.

Ne este suficienta experienta din trecut, cand fara voia noastra am fost atrasi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai raspundem in nici un fel: suportam. Si chiar cand intreaga natiune romana este tratata ca o turma de animale inconstiente.

Lovitura de Stat nu voim sa dam.

Prin esenta insasi a conceptiei noastre noi suntem contra acestui sistem. Ea insemneaza o atitudine de bruscare, de natura exterioara, pe cand noi asteptam biruinta noastra de la desavarsirea in sufletul natiunii a unui proces de perfectiune omeneasca.

Nu vom intrebuinta aceste mijloace, pentru ca tineretul de astazi are prea adanc infinpta constiinta misiunii sale istorice si a raspunderii sale, pentru a nu face acte necugetate, care sa transforme Romania intr-o Spanie insangerata.

Generatia noastra intreaga vede bine manusa ce i s-a aruncat.

Manusa aruncata va ramanea insa jos.

Noi refuzam sa o ridicam.

Ceasul biruintei noastre inca n-a sunat. E inca ceasul lor. Daca generatia batranilor nostri crede ca e mai bine asa cum a procedat, noi nu avem sa ne amestecam pentru a le da lectii.

Ei poarta raspunderea in fata lui Dumnezeu si a istoriei.
 

Voua celor ce-ati fost loviti, huliti sau martirizati, va pot aduce vestea, care doresc sa treaca dincolo de valoarea subreda a unei fraze oratorice ocazionale: In curand vom birui.

In fata coloanelor voastre vor cadea toti asupritorii nostri. Sa iertati pe cei ce v-au lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinuit pentru credinta voastra in neamul romanesc, nu-I veti ierta. Sa nu conduntati dreptul si datoria crestina de a ierta pe cei ce v-au facut voua rau, cu dreptul si datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au tradat si pe cei ce si-au asumat raspunderea de a I se impotrivi. Sa nu uitati ca sabiile pe care le-ati incins sunt ale neamului. In numele lui le purtati. In numele lui deci, veti pedepsi cu ele: neiertatori si necrutatori.

Astfel si numai astfel veti pregati un viitor sanatos acestei natii".

Carmel Sylva, 5 Aprilie 1936
 
 

(…)"In al doilea rand tin sa afirm ca mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt din aceasta tara, nu ne este frica de comunism sau de bolsevism. Noua ne este frica de altceva, de faptul ca oamenii de la acele ateliere nu au ce manca; le este foame."
 

(…)"Mie, in al doilea rand mi-e frica si de altceva: de setea de dreptate."
 

(…)"D-lor deputati, daca se cer sacrificii pentru ca sa asanam aceasta tara, nu putem noi sa consimtim la sacrificiul care ar fi sa se faca pentru asanarea bancii Blank, pentru nunta care a facut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei ca si pentru alte lucruri.

D-lor deputati, noi venim cu cateva solutiuni practice care poarta nota tineretii: CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii fraudulosi ai banului public.

D.V.G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purtator al ideii crestine iti aduc aminte - eu sunt profesor de teologie - ca sustinerea acestei idei este anti-crestina.

D. Corneliu Zelea Codreanu: Dle profesor, dati voie sa va spun: cand este chestiunea sa aleg intre moartea, disparitia tarii mele si aceea a talharului, eu prefer moartea talharului si sunt mai bun crestin, daca nu permit ca talharul sa-mi nenoroceasca tara si sa mi-o duca la pieire.

CEREM: revizuirea si confiscarea averilor celor care si-au furat tara saraca.

CEREM: tragerea la raspundere penala a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi ca au lucrat in contra tarii, sprijinind afaceri necorecte particulare.

CEREM: impiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administratie ale diferitelor banci sau intreprinderi.

CEREM declararea teritoriului Romaniei ca proprietate inalienabila si imprescriptibila a neamului romanesc.
 

(…)"Nici d-stra si nici nimeni altul nu are dreptul sa faca apel la banul sarac al omului cinstit, pana cand nu va fi adus inapoi la visteria statului cel din urma ban furat de talharii care au jacmanit aceasta tara."
 

"Va veni o vreme cand toate neamurile pamantului vor invia, cu toti mortii si cu toti regii si imparatii lor. Avand fiecare neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, "Invierea din morti", este telul cel mai inalt si cel mai sublim catre care se poate inalta un neam!"

"De vor intra trupe rusesti pe la noi si vor iesi invingatoare, in numele Diavolului, cine poate sa creada, unde este mintea care sa sustina, ca ele vor pleca de la noi, inainte de a ne sataniza, adica bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta."
 

De la Icoana si Altar am pornit apoi am ratacit o bucata de vreme purtati de valurile omenesti si n-am ajuns la nici un mal cu toata curatenia impulsurilor noastre. Acum, cu sufletul greu, razletiti, sfartecati, ne strangem la adapost, la singura caldura si alinare, tarie si reconfortare a noastra, readucatoare de puteri, la picioarele lui iisus, in pragul orbitoarei straluciri a cerului la Icoana. Noi nu facem si nu am facut politica o singura zi in viata noastra. Noi avem o religie, noi suntem robii unei credinte. In focul ei ne consumam si in intregime stapaniti de ea, o slujim pana la ultima putere. Pentru noi nu exista infrangere ori dezarmare ci forta, ale carei unelte vrem noi sa fim, e etern invicibila.

In dimineata zilei de 8 Noiembrie 1927 ne-am adunat la sediul nostru toti legionarii din Iasi si cativa care s-au ostenit a veni din alte parti.

Nu multi la numar, dar puternici prin credinta noastra neclintita in Dumnezeu si in sprijinul sau, puternici prin hotararea si incapatanarea noastra de a sta neclintiti in mijlocul oricarei vijelii, puternici prin dezlegarea noastra completa de tot ce este pamantesc, fapt ce se manifesta prin dorinta, placerea de a rupe in chip vitejesc cu pamantul, servind cauza neamului romanesc si cauza crucii."

Ionel I. Mota
 

Rar i-a fost unui suveran sa întruneasca conditii mai prielnice la urcarea pe tron. Mostenea o traditie dinastica glorioasa. Tara era întregita si posibilitatile ei de dezvoltare, imense. Poporul îl primise cu bucurie. Armata i s-a supus, din ceasul descalecarii ca unui conducator firesc, intelectualii cei mai distinsi ai neamului s-au facut crainicii lui, salutându-l cu nadejdi vibrante. Si noi, legionarii am pacatuit aclamându-l pe 8 Iunie.

Ca resurse umane, Regele Carol era înzestrat cu toate darurile ca sa devina un mare rege. Avea chip de domnitor, avea prestanta, o inteligenta extraordinar de lucida si cultura din cele mai temeinice. În problematica statului era perfect orientat. Cunostea mai bine decât ministrii lui resorturile departamentale.

Ce a intervenit în destinul Regelui Carol ca toate aceste calitati sa fie vehiculate în rau, ca din tot acest belsug de binecuvântari sa nu ramâna în urma decât un blestem ce nu-si va gasi alinare nici dincolo de mormânt? Explicatiile pot fi culese din mai multe parti: un anumit complex politic intern, situatia externa, femeia care i-a încrucisat drumul vietii, robindu-l. dar toate aceste împrejurari nu se lumineaza deplin decât descifrând structura eului sau. Omul acesta nu-si iubea decât propria lui persoana. Nu concepea o actiune generoasa, un gest de detasare de sine însusi. Era un complex de egoisme perfect pus la punct. Nu vedea în oameni decât niste instrumente pentru a-si satisface setea de marire, dorul de arginti si poftele care îl munceau. Simtul datoriei îi era strain. Familia, Dinastia, Neamul. - notiuni fara interes, fara corespondenta interioara. Un astfel de individ, în care numai imaginea exterioara ramasese de om, era sortit sa intre în conflict cu neamul, asezându-se de a curmezisul elanurilor lui creatoare. Acest fond tenebros n-avea alta iesire în istorie decât sa se asocieze cu cele mai degenerate fapturi ca sa savârseasca Marea Crima.

În zadar am încercat sa descoperim în politica Regelui Carol o "ratiune de stat". În sensul unor obiective ce nu se dezvaluie oricui. Un regim autoritar, o dictatura, care nu sunt cele mai bune forme de guvernare, au un sens de a fi când sunt impuse de împrejurari exceptionale în viata unui neam. Dominatia absoluta, spre care tindea Regele Carol, sau Monarhia activa, cum o numeau lingusitorii tronului, era lipsita de aceasta justificare suprema. Nu se putea raporta la nici o nevoie nationala. Telul regimului carlist a fost sa elimine din stat entitatea care creaza statul, natiunea, transformând-o într-o turma necuvântatoare. Mitul regalitatii, institutiile statului, talentele lui personale, au fost exploatate la maximum pentru a înlantui sufletul românesc în toate directiile.

Iata acum, în linii mari, cum s-a desfasurat acest plan:

Regele Carol se desparte, mai întâi, de toate persoanele care l-au ajutat sa-si dobândeasca tronul: colonelul Precup sfârseste în închisoare, Nae Ionescu, în lagar si mai târziu în mormânt; ceilalti, Manoilescu, Sân-Giorgiu, Crainic, etc. nu mai au cuvânt de spus. Prieteniile, recunostintele pe care le datora, sunt dizolvate, în profilul "Ocultei" de la Palat, constituita sub conducerea Elenei Lupescu. Centrul de greutate al politicii românesti se deplaseaza de la popor, de la parlament, de la partide, de la guvern, în sânul acestei "Oculte", care devine instanta suprema a politicei românesti.

Paralel cu înjghebarea camarilei, începe procesul de farâmitare al partidelor românesti. Goga se desparte de Averescu, Vaida de Maniu, Lupu de Maniu, George Bratianu de vechiul partid liberal. Toti sunt momiti cu oferta puterii în viitorul cel mai apropiat. Încercarea nu izbuteste cu Miscarea, Mota stie ce înseamna sugestiile de la Palat, iar Stelescu sfârseste ca tradator.

Moravurile democratiei românesti permit apoi Regelui Carol sa faca schimbari de guvern total desprinse de logosul politic al tarii. Nici un sef de partid nu mai stia când vine la putere si de ce pleaca. Indicativul electoral a fost scos din functiune si soarta guvernelor atârna exclusiv de bunul plac al camarilei. Guvernele Iorga, Duca, Tatarascu, Goga nu erau înscrise cu necesitate în curba vointei nationale. Ele au reprezentat întruchipari artificiale, create pentru a elimina singura solutie viabila a crizei în acea vreme: Iuliu Maniu. Se mai obtinea si altceva cu aceasta imixtiune în jocul partidelor politice: se demonstra cetatenilor incapacitatea partidelor de a guverna tara, iar Coroana aparea ca un punct fix, ca o ultima rezerva, la care va trebui sa se faca apel, pentru a se împiedica ruina totala a statului.

Permanentele statului - institutiile - ajung în mâna Regelui instrumente de opresiune ale poporului. În special, Armata, Politia si Jandarmeria, sunt supuse unor continue prefaceri. Se da întaietate în conducere unor elemente servile, incapabile de o tinuta dreapta. Monarhia "activa" îsi recruta personalul de serviciu.

Tineretului i se pregateste o alta orientare. El trebuia sa fie scos de pe linia nationalismului. În acest scop se înfiinteaza "Straja Tarii", al carei ideal suprem era adoratia Regelui. Lucru absurd din punct de vedere al neamului, pentru ca Regele însusi trebuie sa fie un servitor al idealurilor nationale - pe aceeasi treapta cu cel mai umil cetatean - nu un cumulard al lor si cu atât mai putin sa pretinda a fi un ideal în sine.

Regele se intereseaza si de viata economica a tarii, dar cu un singur scop: sa dirijeze cât mai multe venituri în buzunarul sau. Marile industrii nationale, ca sa-si salveze interesele de omnipotenta camarilei, erau obligate sa transfere în caseta privata a Regelui pachete întregi de actiuni. Credite nu se obtineau, investitii ale statului nu se faceau, fara a i se oferi si Regelui beneficii. Regele vamuia întreaga economie nationala, reusind sa-si strânga avere fabuloasa.

În mijlocul dezagregarii generale a tarii, o singura forta ramasese intacta: Miscarea Legionara. Ea nu putuse fi nici captata, nici împartita si nici intimidata de prigoana continua a autoritatilor. Popularitatea ei crescuse simtitor între anii 1933 - 1937. Alegerile din 1937 îi adusese 66 de deputati. Era vizibil ca regimul ocultei nu se putea consolida atâta vreme cât Miscarea nu era pusa la pamânt. Anii 1938 - 1939 i-a consacrat Regele Carol distrugerii Legiunii. Dupa toate încercarile de pâna atunci, învataturile ce le-a tras oculta erau ca împotriva Legiunii o singura metoda mai putea fi eficace: terorismul de stat. Planul întocmit prevedea, într-o prima faza, decapitarea Miscarii de sefii ei autentici, în frunte cu Corneliu Codreanu, iar, în a doua faza, captarea celor ramasi în viata, cu frica mortii în oase si cu oboseala anilor de lagare si de închisoare. Pentru executia sefilor legionari, nu-i trebuia Regelui nici inima de viteaz, nici inteligenta politica, nici viziunea viitorului, ci o echipa de calai antrenata si bine platita. La 30 Noiembrie 1938 si 22 Septembrie 1939, cea mai mare parte a elitei legionare este masacrata. Cât priveste partea a doua a planului, aceasta n-a izbutit, pentru ca Miscarea a avut înca suficienta vigoare ca sa-si reconstituie centrul ei de greutate si sa reia lupta contra regimului.

S-a afirmat adeseori ca regele a deschis lupta contra Garzii de Fier, pentru a împiedica alunecarea României în orbita puterilor Axei. Nici acest lucru nu sta în picioare. Politica externa a regelui Carol n-a fost nici prooccidentala, nici anti-germana, ci exclusiv personala. Era o politica la dispozitia regimului. În vara anului 1940, a dat totul peste cap, toate relatiile externe create pâna atunci, ca sa câstige favoarea lui Hitler. Totul a încercat în afara de a sacrifica ceva din atotputernicia camarilei. A acceptat toate amputatiile teritoriale fara un protest, fara a se gândi ca cu o alta echipa de guvernare tara ar fi vorbit si o alta limba.

Colaborarea care s-a început între Rege si Miscare, în vara anului 1940, determinata de situatia grea în care ajunsese tara, n-a putut duce la rezultate, din cauza aceluiasi spirit meschin si a acelorasi interferente nefaste. Dupa un scurt timp de încercare, proiectul a trebuit sa fie parasit.

Actul de la 6 Septembrie, în afara de actiunea de forta care l-a precedat, reprezinta si scadenta tuturor pacatelor ce le-a îngramadit Regele deasupra capului sau în cei 10 ani de domnie. Prea mult înselase pe toata lumea ca sa mai gaseasca crezare la cineva. Pe prieteni îi parasise, pe oamenii de vaza ai tarii îi compromisese. Nici Antonescu din 1940, nu mai era Antonescu din 1938, mâna dreapta a Regelui la instaurarea dictaturii.

Semnificativ pentru toata linia vietii lui este ca Regele n-a renuntat la Tron decât în clipa în care s-a convins ca nu se mai gaseste nimenea dispus sa faca o baie de sânge pentru a-i salva situatia. În seara de 5 Septembrie, dupa ce toate partidele se declarase împotriva lui si zeci de mii de oameni manifestau pe strazi, cerându-i sa plece, în Palatul Regal, înconjurat de trupe, se desfasura ultima scena a bataliei pentru abdicare. Regele mai avea o sansa sa schimbe mersul destinului. Personajele erau Regele, Antonescu si Comandantul Militar al Capitalei, Generalul Coroama. De afara patrundeau strigatele manifestantilor si din când în când se auzeau focuri de arma. Regele îi cere Generalului Antonescu sa traga în manifestanti. Antonescu se întoarce spre Generalul Coroama:

• Dumneata, tragi?

• Eu nu trag!

• Atunci nici eu nu trag!

Armata a trecut de partea poporului, refuzând sa mai asculte de ordinele unui Rege sperjur,care o împingea la un nou masacru.

Nu stim ce epoca din istoria neamului se poate compara cu perioada de domnie a Regelui Carol. Si epoca fanariota pare sa aiba trasaturi mai blânde decât ceea ce ne-a fost dat sa patimim sub acest despot. Trebuie sa ne cautam exemple aiurea: Petru cel Crud din istoria Spaniei sau regimul sovieto-moscovit. Poporul român a cunoscut ororile bolsevismului înainte de invazia de la 23 August.

Atât rau a facut tarii Regele Carol, încât si crestinescul "Dumnezeu sa-l ierte" e penibil a fi rostit la moartea acestui tiran, sunând mai degraba ca o ofensa adusa Divinitatii.
 

Prof. Horia Sima - Vestitorii, Aprilie 1953
 

"Printre tinerii legionari care il urmeaza pe Capitan, multi o fac din cel mai pur idealism. Garda de Fier este locul unde mocneste o revolta surda contra moravurilor politice din tara. Tinerii romani cunosc prea bine acuzatiile reciproce de rea credinta cu care diversele partide se gratifica reciproc. Ei nu au uitat numeroasele anchete soldate cu identificarea vinovatilor pana in cele mai inalte functii de Stat, vinovatii insa nu si-au primit niciodata pedeapsa cuvenita. Acesti tineri stiu prea bine ca Regele insusi este cel care da exemplu de imoralitate si de necinste. Ei stiu de asemenea ca rara-I afacerea murdara in care sa nu fie amestecat si vreun intermediar evreu; cu toate acestea, ei nu cer simple masuri contra Evreilor ci, mai curand, o insanatosire a moravurilor politice… Nici un guvern nu vrea sa inteleaga ca cea mai buna maniera de a combate Garda de Fier este ca el insusi sa-si faca cinstit si cumsecade datoria lui de Guvern… Majoritatea politicienilor care s-au perindat la putere au incercat fie sa cumpere Legiunea, pentru a o folosi contra adversarilor lor de moment, fie sa o doboare cu brutalitate. Ei nu au facut alta decat sa sporeasca prestigiul si forta Garzii de Fier. Goga si Cuza reprezinta in fond partide reactionare; totusi ei cunosc mai rau chiar decat inaintasii lor aspiratiile acestor tineri care vad in Miscrea Legionara singura formatiune politica necontaminata de pacatele celorlalte partide, singura organizatie insufletita de un adevarat ideal".

Henri Prost
  

"In acest inceput de an 1938, Miscarea lui Codreanu este mai puternica decat oricand, impresia generala este ca intreaga tinerete romana urmeaza pe Codreanu, indiferent de apartenenta la Garda de Fier".

Henri Prost
 

"Cine este acest tanar care cauta cu capul ridicat, salutat ca un imparat roman de Tineretul acestei Tari, uitator de adevaratii sai dascali?"

Nicolae Iorga
 

"Cine a luat insa initiativa de a interzice Garda de Fier? Stim ca Duca se gandea la asta inca de dinaintea luarii puterii. Pe de alta parte, Titulescu a impus aceasta masura ca o conditie SINE QUA NON a colaborarii sale cu guvernul liberal. Considerand ca trezirea nationalismului stanjenea in mod grav politica sa".

Mihail Sturdza

 

"Recunosc ca Corneliu Zelea Codreanu a fost superior gandirii mele. Eu am incercat sa adopt in slujba si salvarea tarii, cai politice; el a ales o cale superioara si anume: a realizat mai intai caractere, educand un tineret, care pe cai de inaltare patriotica, sa se daruiasca total, moral si spiritual. Sa creeze mai intai o elita conducatoare si apoi un partid.

Iuliu Maniu

(declaratie facuta in vara anului 1943 la Snagov, unde avea domiciliu fortat,

 si confirmata sub prestare de juramant de catre supravetuitorii acelei intrevederi)

Este viata?

Daca este viata, atunci nu intereseaza mijloacele pe care neamurile le intrebuinteaza spre a si-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele.

Se pune deci problema: dupa ce se conduc natiunile in raport cu alte natiuni? Dupa animalul din ele? Dupa tigrul din ele?

Telul final nu este viata. Ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, nu-i decat un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obtine aceasta inviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sadit in neamul nostru, de care trebuie sa raspundem. Va veni o vreme cand toate neamurile pamantului vor invia, cu toti mortii si cu toti regii si imparatii lor, avand fiecare neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final Invierea din morti, este telul cel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalta un neam.

Neamul este deci o entitate care isi prelungeste viata si dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea cealalta, nu numai pe lumea aceasta.

Sfantul Ioan, povestind ceea ce vede dincolo de pamanturi, spune:

"Cine nu se va teme, Doamne si cine nu va slavi numele tau?

Caci numai Tu esti Sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaitea Ta, pentru ca judecatile tale au fost aratate."

Noua romanilor, neamului nostru ca orisicarui neam din lume Dumnezeu ne-a sadit o misiune, Dumnezeu nea- hotarat un destin istoric.

Cea dintai lege pe care un neam trebuie sa o urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, implinindu-si misiunea incredintata.

Neamul nostru nu s-a destramat si nici n-a dezertat de la misiunea sa oricat de lunga si de grea I-a fost calea Golgotei lui.

Si acum, ni se ridica in fata obstacole inalte ca muntii.

Fi-vom noi, oare, generatia debila si lasa, care sa lasam din mainile noastre, sub presiunea amenintarilor, linia destinului romanesc si sa parasim misiunea noastra ca neam in lume?

Corneliu Zelea Codreanu

Din calendarul marilor barbati ai Iasului, ca si din calendarul inimii romanesti, nu poate lipsi Corneliu Sumuleanu.

Nascut la Iasi, in 4 noiembrie 1869, el a facut o remarcabila cariera universitara, in calitate de profesor de chimie al Facultatii de medicina din fosta capitala a Moldovei, cultural-stiintifica si politica; vechi luptator pentru cauza romanismului, din care pricina a fost indepartat, in 1915, vremelnic, din invatamant. Autor de cursuri universitare si de lucrari stiintifice de chimie organica, analitica si a combinatiilor complexe. A fost unul din fruntasii Partidului Nationalist Democrat creat in 1910 de A.C. Cuza si N. Iorga. Ajuns vice-presedinte al Senatului Romaniei, lui i s-a conferit onoarea de a citi in Parlament, in 1919, Decretul de unire a tuturor tarilor romanesti. Se implica activ in miscarile studentesti de la inceputul anilor '20 si este unul din cadrele de capetenie ale Uniunii National-Crestine, infiintata la 24 ianuarie 1922 de A.C. Cuza si dr. N.C. Paulescu. Fruntas al Ligii Apararii National-Crestine fondate in Iasi pe 4 martie 1923. Deputat de Dorohoi, apropiat de A.C. Cuza, ulterior se va desparti de acesta pe chestiuni de principii si de tinuta moral-politica. Se alatura trup si suflet Legiunii "Arhanghelul Mihail", intemeiate tot la Iasi in 1927, 24 iunie.

Considerat in epoca "indrumator al generatiei tinere nationaliste", Sumuleanu a fost un carmuitor de oameni si un indreptator al vremurilor(ce alunecau spre stanga), carora nu li s-a supus, ci le-a intors de pe povarnisul lor spre culmea lui. Exact cand trebuia! Cu o mana puternica romaneasca. Pentru ca semenii sai sa-si regaseasca echilibrul, taria si onoarea, increderea si curajul. Gandul lui era, in acel timp, doar vis. Dar era plin de nadejdea reinvierii Neamului nostru. Ca romanii, adica, isi vor face intr-o zi dreptate. Si vor fi atunci ceea ce trebuie sa fie: buni crestini si patrioti adevarati, patrioti ai faptei creatoare, bazate pe dragostea aplicata. Citind astfel in zodii viitoare ca printr-o fereastra, strapungea pacla prezentului spre o zi fericita. Pentru aceasta insa, "ne trebuiesc oameni de caracter, oameni de mare caracter"(istoria o fauresc nu geniile, ci caracterele, spusese, in 1906, si regele Carol I, deoarece, in principal, "caracterul importa", "caracterul ramane dupa filtrarile produse de viata…" Vizionar si realist totodata, constient fiind de starea vremurilor, fara sa se imbete cu utopii, aproape niciodata nu parasea concretul, pamantul tare al realitatii nationale.

Cine cerceteaza cu obiectivitate dezvoltarea spiritului stiintific in Romania si urmareste progresul realizat de diferitele ramuri de stiinta pura sau aplicata, din tara noastra, nu poate sa nu constate ca Sumuleanu si-a implinit o asemenea misiune nobila pe ogorul chimiei. In pofida condamnabilului fapt de a fi fost pus intotdeauna la index, de a nu I se mai fi reeditat studiile elaborate. Altminteri, la medicina ieseana traditia nationalista a fost rodnic cultivata, in perioada interbelica, de alte somitati, precum Al. Ventonica, Spiridon Poleacu, Moruzzi ori Butureanu. Forurile actuale sunt datoare sa recupereze asemenea nume, pentru ca din adanc sa fie scos la iveala pamant neistovit, si cu mireasma de brazda proaspata. Iar din vazduh sa risipim negurile, ca lumina de ideal curat si sanatos sa se reverse cu generozitate asupra destinului national. Caci si casa lui de pe strada Saulescu, si tristu-i mormant de la "Eternitatea", a murit la 15 decembrie 1937, ii murmura, mereu si mereu, numele si faptele incrustate deja in istoria romanilor.

prof. Valeriu C. Nestian
 

Dupa 15 ani de lupte, prigoniri si jertfe, tineretul Romaniei - trebuie sa stie ca ceasul biruintei legionare, nu mai este departe.

Toate incercarile de vrajmasie vor fi strivite;

Toate planurile de ademenire;

Toate incercarile de cumparare a sufletelor;

Toate incercarile de dezbinare;

Toate tradarile vor cadea la pamant;

Privit-i drept in ochi pe toti tinarii vostri;

Indurati cu resemnare orice lovitura;

Suportati orice chin caci jertfa noastra, a tuturor va fi temelia de fier, de trupuri frante si de suflete chinuite ale biruintei;

Acei ce vor cadea dintre noi, vor avea nume si morminte de eroi;

Iar cei ce ne vor ucide vor purta nume de tradatori si vor fi blestemati din neam in neam;

Din adancuri se inalta biruinta legionarului cu sufletul sau de stanca;

Cei ce cred ca-l pot invinge, ca si cei care cred ca-l pot cumpara, se vor convinge in curand, dar, prea tarziu ca s-au inselat.

In Martie 1938 inainte de arestare si apoi asasinare la sediul din str. Gutemberg nr.3:
 

Corneliu Zelea Codreanu: Sa presupunem ca se va abate asupra noastra prigoana mult mai crancena decat acelea prin care am trecut. Ce vei face d-ta camarade, singur, pierdut intr-un colt de tara, lipsit de orice contact cu sefii tai, alungati, azvarliti in inchisori, ucisi? Cum te vei descurca?

Legionarul intrebat: Cum ati lamurit Dumneavoastra in Carticica sefului de cuib, nu ma voi incredinta decat propriei mele initiative si ma voi feri de sugestii straine.

Corneliu Zelea Codreanu: Dar daca initiativa d-tale e menita sa aduca un mare rau Miscarii, o vei lua si de data aceasta?

Legionarul intrebat: Evident ca nu, Capitane. Ma voi stradui sa nu intreprind nici o actiune care ar putea sa dauneze interesului Miscarii si nici prestigiului ei.

Corneliu Zelea Codreanu: Ai face o mare greseala, camarade, daca te-ai orienta numai dupa acest criteriu in activitatea d-tale.

Legionarul intrebat: Cum, Capitane? Dar daca as lua initiativa care sa serveasca cu fidelitate liniei legionare, savarsesc o greseala? Cu ce-as putea gresi?

Corneliu Zelea Codreanu: Nu te-ai gandit ca ceea ce este bun pentru Legiune poate fi rau pentru Neam? Oare Legiunea nu are o menire mai inalta? Nu reprezinta o mobilizare de forte pe linia Neamului?

Legionarul intrebat: Aveti dreptate, Capitane. Initiativele mele vor trebui sa primeasca si aprobarea Neamului. SA-I respecte si necesitatile lui de viata.

Corneliu Zelea Codreanu: Da, pentru ca s-ar putea imagina o cale mai usoara, un drum mai ocolit, pe unde sa ne putem strecura, evitand marile responsabilitati nationale. Dar nici cu recunoasterea Natiunii ca indicator general al faptelor noastre n-ai ajuns in miezul adevarului. Persisti in greseala.

Legionarul intrebat: Ce-as mai putea adauga? Caci de indata ce initiativa mea e buna si pentru Legiune si pentru Neam, ce s-ar mai opune in realizarea ei? Ce obiectiuni mi s-ar mai putea face?

Corneliu Zelea Codreanu: Mai este o instanta care trebuie consultata: Dumnezeu. Caci o actiune poate fi buna pentru Legiune, buna pentru Neam, dar sa nu fie placuta lui Dumnezeu, sa tagaduiasca spiritul etern al Adevarului. Numai cand o initiativa a intrunit toata seria consimtamintelor incepand de la individ si pana la Dumnezeu, putem fi siguri de rodnicia ei.

In 1989 au avut loc pe teritoriul Romaniei niste "evenimente" care ulterior au dat nastere multor discutii , polemici s.a.m.d. De ce spun pe teritoriul Romaniei si nu "in Romania"?!...pai, dupa parerea, pe care sunt liber sa mi-o exprim, ceea ce s-a intamplat atunci in Romania a fost ceva pregatit cu atentie, ca o piesa de teatru care apoi a fost pusa in scena numai ca s-a intamplat ca si alti "regizori" sa fi "gandit" o astfel de piesa si sa vrea sa o puna in scena in acelasi timp ... e clar ca ce a iesit si, respectiv consecintele a ce a fost atunci se vad si azi...Dar scopul nu este de a da nastere unor ni discutii pe tema "evenimentelor" din '89, ci mai degraba "elitei" care s-a lansat atunci in "afaceri", ca sa spun asa.

Dupa '89 se presupune ca Romania a intrat in randul statelor democrate sau cel putin ex-comuniste si in care se incearca, de 10 ani fara succes, instaurarea democratiei.Vom ajunge sa ne dorim sa fim din nou tara comunista daca vom continua sa ne alegem "conducatori democrati".

Printr-un concurs de imprejurari si un foarte bun joc de scena anumite persoane au ajuns in fruntea statului roman, nu pentru ca ar fi fost competente, ci pentru ca ... asa au dorit acele persoane si, poate, au fost si interese externe ca Romania sa ramana in "urma", ca sa nu spun intuneric .

Astfel ca in cei 10 ani de "economie de piata " s-au succedat x guverne, unde x tinde sa devina destul de mare, ceea ce denota un stat instabil politic, economic si cum mai vreti dvs. Cu alte cuvinte avem niste lideri care nu au stofa de lideri si nici pregatire sau, poate, nu au interes.

Nu trebuie sa trecem peste interesele statelor occidentale, peste atat de zvonitele interese "oculte", peste "complotul international", despre care se discuta la nivelul cetateanului de rand sau suntem atat de inapoiati incat nu stim sa ne conducem o tara atat de mica, desi ea ne poate oferi atat de multe .

Acum viata politica e o mare mocirla in care se scalda o groaza de "licentiati", oameni scoliti pe alte meleaguri, dar care, mai nou, nu sunt in stare sa sustina invatamantul romanesc acum cand e mai mare nevoie de el ca oricand.

Avem o "ceata", ca nu poate fi numita altfel, de guvernanti, buni de nimic, dar care conduc Romania prin noua metoda, foarte eficienta dealtfel pentru distrus economii, a "ordonantelor de urgenta". Poate ar trebui mentionat stilul in care se face privatizarea in Romania: ne vindem tara pe nimic.

Deci cei din afara nu au decat sa vina si sa preia TOT, ca noi ca niste oi ne luam dupa "ceata" de hoti de la conducerea Romaniei si dam tot ce se poate da. Mai avem sa ne vindem doar sufletele, dar pe ei oricum nu-i intereseaza partea asta, mai ales ca nu prea ies bani, dar poate se gandesc sa darame bisericile si sa faca ... McDonald's ...

Asa ca ROMANI, daca mai sunteti si daca mai simtiti, dati jos naparcile de la putere si omorati-le cu pietre ... la figurat ...

Despre "elita politica" din Romania vom mai vorbi ...

.... un roman revoltat ....

Ciprian Zamfir

Aveti in mainile dvs. nu viata mea, pe care o dau bucuros. Aveti in mainile dvs. onoarea intregului tineret al neamului romanesc. Cred in justitia militara a tarii mele. Or, am dovedit cu principii, fapte si martori ca nici nu ne-a trecut prin gand, niciodata, sa declansam un razboi civil. Dar nu numai atat; nici macar sa facem o tulburare cat de mica; primejdia de la rasarit pandindu-ne fiecare greseala, fiecare pas

("Buna Vestire", anul I, nr.100, din 27 iunie 1937, Nae Ionescu)

Dintre toate miscarile care, de la razboi incoace - pentru a nu vorbi decat in stricta contemporaneitate - au incercat sa organizeze destinele natiei noastre, niciuna nu s-a asezat mai sigur in matca istoriei romanesti ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc. Este adevarat ca ei au norocul sa se ridice la viata comunitatii in momentul UNIC in care structura istoriei coincide in asa grad cu geniul rasei noastre incat e de ajuns sa fii cu adevarat roman pentru ca gestul tau sa creeze persepective imperiale. Dar cand te gandesti ca atatea asezari si formatiuni politice - cu o traditie "mare" si cu o experienta "bogata" - si-au ratat misiunea revolutionara si s-au impotmolit repede in apele statute care nu dau decat cel mult o perspectiva de broasca, trebuie sa incepi a intelege ca gestul rodnic al tanarului, dar, pentru asta, nu mai putin barbatului lor capitan trece dincolo de indemanare sau talent si devine rasfrangerea sigura a unui destin. Trebuie sa spun, aici si astazi, celor de varsta mea - si, daca imi e ingaduit, si celor mai batrani decat mine - CA, PANA ACUM, MISCAREA ACEASTA NU A GRESIT NICIODATA. Destul ca sa ne faca sa intelegem ca pe tinerii acestia, care merg chiuind in lupta si in moarte, nimic nu-i abate din drumul lor; nici violenta, nici tradarea; nici linguseala, nici coruptia; nici ademenirea, nici prigoana. Caci nu merg pe drumul lor, ci pe drumul natiei, care e al mantuirii, pentru ca pe el strajuieste Dumnezeu. Iar celor mai indaratnici le voi spune ca a trecut momentul in care adeziunea noastra putea sa insemne izbanda si impotrivirea noastra - infrangerea. De intalnirea noastra cu tineretea legionara nu mai atarna decat bucuria de a fi vazut din vreme "lumina cea adevarata" si… un apus fara fulgere. Caci, inca o data, victoria legionara inainteaza ca o necesitate de destin, iar a te impotrivi ei inseamna a lua istoria in raspar.
 

("Buna Vestire", anul I, nr.244, din 17 decembrie 1937, Mircea Eliade)

Dl. Mircea Eliade, membru al Societatii Scriitorilor Romani, a binevoit sa ne raspunda urmatoarele la ancheta ziarului nostru: "De ce cred in biruinta Miscarii Legionare":

"Cred in destinul neamului romanesc - de aceea cred in biruinta Miscarii Legionare. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, in toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila. Putine neamuri europene au fost inzestrate de Dumnezeu cu atatea virtuti ca neamul romanesc. Unitatea lingvistica este aproape un miracol(limba romana este singura limba romanica fara dialecte). Romanii au fost cei mai buni creatori de State din Sud-Estul Europei. Puterea de creatie spirituala a neamului nostru sta marturie in folclor, in arta populara, in sensibilitatea religioasa. Un neam harazit cu atatea virtuti - biologice, civile, spirituale - poate el pieri fara sa-si fi implinit marea sa misiune istorica? Poate neamul romanesc sa-si sfarseasca viata in cea mai trista descompunere pe care ar cunoaste-o istoria, suparat de mizerie si sifilis, cotropit de evrei si sfartecat de streini, demoralizat, tradat, vandut pentru cateva sute de milioane de lei? Oricat de mare ar fi vina parintilor nostri, pedeapsa ar fi prea neinduplecata. Nu pot crede ca neamul romanesc a rezistat o mie de ani, cu arma in mana, ca sa piara ca un las, astazi, imbatat de vorbe si alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de tradare. Cine nu se indoieste de destinul neamului nostru nu se poate indoi de biruinta Miscarii Legionare. Cred in aceasta biruinta, pentru ca, inainte de toate, cred in biruinta duhului crestin. O miscare izvorata si alimentata de spiritualitatea crestina, o revolutie spirituala care lupta, in primul rand, impotriva pacatului si nevredniciei, nu este o miscare politica. Ea este o revolutie crestina. Cuvantul Mantuitorului a fost inteles si trait in felurite chipuri, de catre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodata un neam intreg n-a trait o revolutie crestina cu toata fiinta sa; niciodata cuvantul Mantuitorului n-a fost inteles ca o revolutie a fortelor sufletesti impotriva pacatelor slabiciunii carnii; niciodata un neam intreg nu si-a ales ca ideal de viata calugaria si ca mireasa - moartea. Astazi, lumea intreaga sta sub semnul revolutiei. Dar, in timp ce alte popoare traiesc aceasta revolutie in numele luptei de clasa si al primatului economic(comunismul) sau al Statului(fascismul), ori al rasei(hitlerismul) - Miscarea Legionara s-a nascut sub semnul Arhanghelului Mihail si va birui prin harul dumnezeiesc.

De aceea, in timp ce toate revolutiile contemporane sunt politice, revolutia legionara este spirituala si crestina. In timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de catre o clasa sociala sau de catre un om - revolutia legionara are drept tinta suprema mantuirea neamului, impacarea neamului romanesc cu Dumnezeu, cum a spus Capitanul.

De aceea, sensul Miscarii Legionare se deosebeste de tot ce s-a facut pana astazi in istorie si biruinta legionara va aduce dupa sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Romanie vrednica, demna si puternica - ci va crea un om nou, corespunzator unui nou tip de viata europeana. Omul nou nu s-a nascut niciodata dintr-o miscare politica - ci intotdeauna dintr-o revolutie spirituala, dintr-o vasta prefacere launtrica. Asa s-a nascut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc. - dintr-un desavarsit primat al spiritului impotriva temporalului, dintr-o biruinta a duhului impotriva carnii. Omul nou se naste printr-o adevarata traire si fructificare a libertatii. Cred in biruinta Miscarii Legionare pentru ca cred in libertate, in puterea sufleteasca impotriva determinismului biologic si economic.

Cei care vin in Legiune vin pentru ca se simt liberi. Instinctele lor de conservare, lasitatile care zac in sufletul fiecaruia, frica - toate acestea sunt infranate. Legionarul nu mai e robul determinismului si al instinctelor biologice. El stie ca <<n-are nici un sens>>, ca <<n-are nimic de castigat>> integrandu-se in Legiune. Dimpotriva, stie ca va fi lovit in <<interesele>> lui, ca viata va fi mai grea, ca poate va intra in temnite sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate <<interesele>> si instinctele acestea, care <<determina>> viata fiecarui om, sunt infranate prin marele gest de libertate al aderarii la Miscarea Legionara. Se poate spune, fara urma de paradox, ca singurii oameni care cunosc si traiesc libertatea sunt astazi, in Romania, legionarii.

Cei care nu cunosc Legiunea, ca si cei care lupta impotriva ei, continua sa vorbeasca despre <<dictatura>> si se mira ca tinerii intelectuali adera cu atata spontaneitate la o miscare <<fascista>>, in care <<personalitatea>> este strivita si libertatea - suprimata. Am avut prilejul sa ma ocup altadata de subita admiratie a oamenilor nostri politici pentru <<personalitate>>, de teama lor ca in Romania nu se vor mai putea ridica <<personalitatile>>. Ii intrebam atunci cate <<personalitati>> a creat regimul libertatii democratice. Unde sunt? Care sunt? Si mai intrebam ce-au facut politicienii nostri pentru oamenii cu adevarat <<personalitate>> care au iesit la lumina prin munca, geniul sau talentul lor si au fost osanditi la o viata de mediocritate si jertfa. Ce-au facut politicienii nostri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga, un Aron Cotrus, un Camil Petrescu, un Perpessicius si altii? Ce-au facut politicienii pentru generatia tanara de carturari, artisti, tehnicieni si ganditori? Care este tanarul cu <<personalitate>> pe care l-a descoperit vreun partid politic si l-a pus la locul pe care-l merita, i-a dat putinta sa-si fructifice inteligenta sau talentul pentru binele obstesc? Eu stiu ca au fost <<descoperiti>> o suma de afaceristi precoci, secretari <<inteligenti>> si lichele domestice, cu care s-au <<intinerit>> cadrele partidelor. Apologetii acestia de ultima ora ai <<personalitatii>> sunt tot atat de ridicoli pe cat sunt de ipocriti. Le aminteam cu alt prilej ca, in cele mai disciplinate si mai severe ordine calugaresti catolice, s-au putut inalta totusi destule personalitati.

Un Thomas din Aquino nu seamana cu un Francis din Assisi, un Bonaventura cu un Francois de Salle. Personalitatea creste si rodeste pretutindeni si, cu cat e mai severa disciplina, cu atat <<personalitatea>> se defineste mai precis. Disciplina nu e totuna cu <<dictatura>>, cum lasa a se-ntelege ponegritorii Legiunii. Disciplina creste si promoveaza personalitatile - pentru ca orice act de ascultare poate fi un act de comanda asupra ta insuti, asupra vietii biologice, care incearca sa tementina in evaziv, in comoditate, in caldicel. Disciplina te intareste pe tine, iti faureste personalitatea. Disciplina te intareste pe tine, iti faureste personalitatea. De aceea, cavalerii medievali si feudali au fost atat de liberi si de darji; pentru ca jurasera credinta( <<Fides>>, <<Trust>>, <<Treve>>) unui sef…Cred in biruinta Miscarii Legionare pentru ca cred in dragoste. Dragostea singura preface bestia in om, inlocuind instinctele prin libertate. <<Dillige et quod vis fac>>, spunea Fericitul Augustin: <<Iubeste si fa ce vrei!>>. Cel care iubeste cu adevarat e liber. Dar dragostea transfigureaza pe om si libertatea pe care si-o dobandeste insul iubind nu va stanjeni pe nimeni, nu va face sa sufere pe nimeni. Legionarii nu sunt numai camarazi, sunt frati. Si este atat de puternic valul de dragoste pe care il duc pretutindeni cu ei legionarii incat, daca n-ar fi decat el singur, si tot ar trebui sa nadajduim in invierea neamului romanesc, adica in biruinta Miscarii Legionare. Cred in destinul neamului nostru; cred in revolutia crestina a omului nou; cred in libertate, in personalitate si in dragoste. De aceea cred in biruinta Miscarii Legionare, intr-o Romanie mandra si puternica, intr-un stil nou de viata, care va transforma in valori spirituale de universala circulatie bogatiile sufletului romanesc".

("Vremea", anul XI, nr.522, din 23 ianuarie 1938, Mircea Eliade)

Suntem contemporanii, norocosi, ai celei mai semnificative prefaceri pe care a cunoscut-o Romania moderna: faurirea unei noi aristrocratii. Tineretul legionar, o data cu alte miracole realizate prin jertfa, elan si vointa creatoare, a pus temeliile unei elite romanesti care e menita sa schimbe sensul istoriei acestui neam. Vechea noastra aristrocratie, atat de mult legata de pamant si de civilizatia taraneasca - a fost zdruncinata de o seama de domnii nefericite, ca sa-si gaseasca sfarsitul, lamentabil, sub stapanirea fanariota. Cele cateva neamuri intr-adevar "boieresti" care supravetuisera n-au mai jucat nici un rol de frunte dupa restaurarea de la inceputul secolului XIX.

O alta aristocratie a luat locul elitelor romanesti din epocile glorioase. Cat de dubioase ar fi originile acestei aristocratii, ea a dat totusi Romaniei moderne cativa oameni si cateva lozinci. Nu I-a putut da, insa, niciodata o traditie si o educatie aristocrata. Sa privim acum ceea ce se intampla in jurul nostru. Suntem fata-n fata cu un tineret de curata obarsie rurala. Dar au pierit toate complexele de inferioritate care apasau asupra clasei taranesti. Avem in fata noastra un fiu de taran - sau un taran - darz, cu fruntea sus, nepasator de moarte, iubitor de libertate. Un om nou, care a descoperit, o data cu ascultarea, si propria sa vointa, propriul sau destin. Disciplina si ascultarea i-au daruit o noua demnitate, o nesfarsita incredere in sine, in sef si in destinul major al neamului sau. Cel dintai semn al unei aristocratii este indiferenta fata de calomnie, de atacuri, de critica si de comploturi. Priviti pe legionari: fie ca sunt muncitori in fabrica, studenti sau tarani, carturari sau "analfabeti" - legionarii au o superba indiferenta fata de toate prostiile sau calomniile scornite impotriva lor.

Legionarii se simt atat de straini fata de lumea aceasta putreda si ridicola incat nici o imbecilitate si nici un venin, pornit de aici, nu izbuteste sa le atraga macar pentru o clipa atentia. Ce magnifica forma a dispretului! Indiferenta aceasta aristocratica ucide mai rapid si mai eficient decat invectiva si sarcasmul. Bietii imbecili destepti se simt intr-adevar zdrobiti de seninatatea aceasta barbateasca, pe care nici o arma democratica sau marxista nu o poate tulbura. Descoperi uneori in ochii legionarilor o intristata mila fata de acesti adversari neputinciosi, care opun eroismului si sinceritatii lichelismul, calomnia, sforaria si complotul. Al doilea semn caracteristic al aristocratiei este increderea in barbatie, in selectia fireasca pe care o poate face numai lupta. Legionarismul a introdus din nou in Romania bucuria si pedagogia luptei cinstite, pe fata. Chiar dusmanii de moarte ai Legiunii sunt siliti sa recunoasca schimbarea adusa de aceasta miscare revolutionara romaneasca: normalizarea luptei. Conducerea Miscarii Legionare anunta mai dinainte cand, cu cine si in ce conditii va da lupta. Au disparut din viata politica romaneasca strategia politista, serviciul secret de informatiuni. Intocmai dupa cum Mahatma Gandhi a silit sa someze cei o mie de agenti secreti ai lui Intelligence Service din India, anuntand el insusi, cu o saptamana mai inainte, toate atacurile pe care intentioneaza sa le dea guvernul englez. Acest fair-play, care a castigat simpatia intregului popor englez, a schimbat, in acelasi timp, stilul tacticii si strategiei politiste in India. Pentru orice informatiuni "secrete", agentii englezi erau invitati sa se adreseze direct conducerii Miscarii Insurectionale…

Promovarea barbatiei si a spiritului ofensiv - valori europene, aristocratice - a adus dupa sine o alta prefacere a sufletului tinerei generatii romanesti. A creat constiinta unei misiuni istorice, sentimentul ca ne-am nascut ca sa implinim o revolutie unica in istoria neamului. Legionarul nu mai traieste la intamplare. Viata lui are un sens precis si major: revolutia crestina, mantuirea neamului romanesc. Eroismul si sfintenia sunt valorile superioare in care cred tinerii de astazi. Am scris de mai multe ori despre spiritul revolutiei crestine, asa cum incepe a fi realizata ea de Miscarea Legionara - si mi-am ingaduit, acum, sa ma opresc numai asupra valorilor eroice, aristocratice, pe care le cultiva Legiunea. Constiinta unei misiuni istorice a fost intotdeauna caracteristica oricarei aristocratii. Urmasii directi ai celor care au faurit, cu spada si cu geniul, Europa s-au simtit intotdeauna purtatorii unei misiuni.

Chiar atunci cand acesti urmasi au ajuns bicisnici, sterpi, degenerati - ramasese in sufletul lor obosit si in trupul lor vlaguit amintirea orgolioasa a unei demnitati pe care nici un viciu si nici o infirmitate nu o puteau stinge.

In locul aristocratiei de sange, legiunea creeaza o noua aristocratie: a spiritului. In locul elitelor care-si mosteneau drepturile - o data cu virtutile si pacatele stramosesti - se naste o noua elita, care-si cucereste libertatea invatand sa moara si sa se jertfeasca. Dar, in aceasta noua aristocratie legionara care se naste, reinvie Evul Mediu romanesc: constiinta misiunii istorice, vrednicia si barbatia, dispretul si indiferenta fata de neputinciosi, canalii si baieti destepti.
 

("Glasul stramosesc"(Sibiu), an VI, nr.10, din 25 decembrie 1940, Emil Cioran)

Inainte de Corneliu Codreanu, Romania era o Sahara populara. Cei aflati intre cer si pamant n-aveau nici un continut decat asteptarea. Cineva trebuia sa vina. Treceam cu totii prin desertul romanesc, incapabili de orice. Pana si dispretul ni se parea un efort. Tara nu ne putea fi o problema decat negativa. In cele mai necontrolate sperante, ii acordam o justificare de moment, ca unei farse reusite. Si Romania nu era mai mult decat o farsa reusita. Te invarteai in ea liber, vacant de trecut si de prezent, indragind dezmatul dulce al lipsei de menire. Biata tara era o pauza vasta intre un inceput fara maretie si un posibil vag. In noi gemea viitorul. In unul clocotea. Si el a rupt tacerea blanda a existentei noastre si ne-a obligat sa fim. Virtutile unui neam s-au intruchipat in el. Romania, din putinta, se indrepta spre putere. Cu Corneliu Codreanu am avut doar cateva convorbiri. Am priceput din prima clipa ca stau de vorba cu un om intr-o tara de fleacuri umane.

Prezenta lui era tulburatoare si n-am plecat niciodata de la el fara sa simt acel suflu iremediabil, de rascruce, care insoteste existentele marcate de fatalitate. De ce n-as marturisi ca o teama ciudata ma cuprindea si un fel de entuziasm plin de presimtiri? Lumea cartilor mi se descifra inutila, categoriile - inoperante, prestigiile inteligentei, sterse, iar subterfugiile subtilitatii, zadarnice. Capitanul nu suferea de viciul fundamental al asa-zisului "intelectual roman". Capitanul nu era "destept", Capitanul era profund. Dezastrul spiritual al tarii deriva din inteligenta fara continut, din desteptaciune. Lipsa de miez a duhului preschimba problemele in elemente de joc abstract si rapeste spiritului latura destinului. Desteptaciunea degradeaza pana si suferinta in flecareala. Dar vorbele Capitanului, grele si rare, rasareau din Soare. Ele se plamadeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor si al gandurilor. Cand, in 1934, ii spuneam ce interesanta ar fi expunerea vietii lui, imi raspundea: "Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci. Nu-mi place sa citesc. Eu stau asa si ma gandesc". Aceste ganduri au urzit rostul nostru. In ele respirau natura si cerul. Si cand am pornit spre infaptuire, temelia istorica a tarii s-a zguduit. Corneliu Codreanu n-a pus problema Romaniei imediate, a Romaniei moderne sau contemporane. Era mult prea putin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale si nici asteptarilor noastre. El a pus problema in termeni ultimi, in totalitatea devenirii nationale. El n-a vrut sa indrepte mizeria aproximativa a conditiei noastre, ci sa introduca absolutul in respiratia zilnica a Romaniei. Nu o revolutie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai sa creeze Romania, dar sa-i si rascumpere trecutul, sa insufle absenta seculara, sa salveze printr-o nebunie, inspirata si unica, imensul timp pierdut. Patosul legionar este o expresie de reactiune in fata unui trecut de nenoroc. Aceasta natie n-a excelat in lume decat prin consecventa in nefericire. Niciodata nu s-a dezmintit. Substanta noastra este un infinit negativ. De aici pleaca imposibilitatea de a depasi pendularea intre o amaraciune dizolvanta si o furie optimista. Intr-un moment de descurajare, i-am spus Capitanului:

"Capitane, eu nu cred ca Romania are vreun sens in lume. Nu e nici un semn in trecutul ei care ar justifica vreo speranta".

"Ai dreptate", mi-a raspuns. "Sunt totusi unele semne".

"Miscarea Legionara", adaug eu.

Si atunci mi-a aratat in ce fel vedea el reinvierea virtutilor dace. Si-am inteles ca intre Daci si legionari se interpune pauza fiintei noastre, ca noi traim al doilea inceput al Romaniei. Capitanul a dat romanului un rost. Inainte de el, romanul era numai roman, adica un material uman alcatuit din atipiri si umilinte. Legionarul este un roman cu substanta, un roman primejdios, o fatalitate pentru sine si pentru altii, o vijelie umana infinit amenintatoare. Garda de Fier: o padure fanatica… Legionarul trebuie sa fie un om in care mandria sufera de insomnie. Eram obisnuit cu patriotul de ocazie, gelatinos si vid. In locul lui apare insul ce priveste tara si problemele ei cu o crunta inversunare. Este o deosebire de densitate sufleteasca. Acel ce a dat tarii alta directie si alta structura unea in sine o pasiune elementara cu detasarea spiritului. Solutiile lui sunt valabile in imediat si in vesnic. Istoria nu cunoaste un vizionar cu un spirit mai practic si atata pricepere in lume, sprijinite pe un suflet de sfant. Tot asa, ea nu cunoaste o a doua miscare in care problema mantuirii sa mearga mana in mana cu gospodaria. A face isprava si a te salva, politica si mistica, iata carei ireductibilitati I-a pus el capat. Il interesau, in egala masura, organizarea unei cantine si problema pacatului, comertul si credinta. Nimeni nu trebuie sa uite:

Capitanul a fost un gospodar instalat in Absolut.

Fiecare credea a-l intelege. El, totusi, scapa fiecaruia. Depasise limitele Romaniei. Insesi Miscarii I-a propus un mod de viata care intrece rezistenta romaneasca. A fost prea mare. Inclini uneori a crede ca el n-a cazut din conflictul cu un besmetic, ci din conflictul marimii lui cu micimea noastra. Nu este totusi mai putin adevarat ca epoca de prigoana a scos la iveala caractere pe care cea mai increzatoare utopie nu le-ar fi putut banui. Intr-o natie de slugi, al a introdus onoarea, si intr-o turma fara vertebre, orgoliul. Influenta lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, intr-un anumit sens, si pe dusmani. Caci acestia, din lichele, au devenit monstri. L-a obligat la tarie, le-a impus un caracter in rau. Ei n-ajungeau caricaturi infernale daca maretia Capitanului n-ar fi cerut o echivalenta negativa. Am fi nedrepti cu calaii daca i-am considera ratati. Toti s-au implinit. Un pas in plus, si trezeau gelozia Diavolului. In preajma Capitanului, nimeni nu ramanea caldut. Peste tara a trecut un fior nou. O regiune umana bantuita de esential. Suferinta devine criteriul vredniciei si moartea - al chemarii. In cativa ani, Romania a cunoscut o palpitatie tragica, a carei intensitate ne consoleaza de lasitatea a o mie de ani de neistorie. Credinta unui om a dat nastere unei lumi ce lasa-n urma tragedia antica si pe Shakespeare. Si aceasta, in Balcani! Pe un plan absolut, daca ar fi trebuit sa aleg intre Romania si Capitan, n-as fi ezitat o clipa. Dupa moartea lui, ne-am simtit, fiecare, mai singuri, dar peste singuratatea noastra se ridica singuratatea Romaniei. Nici un toc sa-l infing in cerneala nenorocului n-ar putea descrie nesansa ursirii noastre. Totusi, trebuie sa fim lasi si sa ne mangaiem. Cu exceptia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent intre vii: Avut-am careva vreun gand sa-l fi uitat? "De aici incolo, tara va fi condusa de un mort", imi spunea un prieten de pe malurile Senei. Acest mort a raspandit un parfum de vesnicie peste pleava noastra umana, si-a readus cerul deasupra Romaniei

("Buna Vestire", anul IV, seria a II-a, nr.29, din 11 octombrie 1940,

 Constantin Noica, conferinta tinuta la Radio in seara de 5 octombrie 1940)

S-a intamplat printre noi ceva. Suntem cu adevarat martori la cele intamplate? Putem da cu adeva

rat marturie la cele ce am vazut? Chiar daca nu credeti in Romania legionara, vedeti Romania legionara? In timpul Revolutiei Franceze, cartiere intregi din Paris n-au simtit ca se afla sub revolutie. Stateau oamenii linistiti, nepasatori, vegetativi, pe cand, alaturi de ei, altii mureau pentru rafuieli mici, dar uneori si pentru idei mari. S-ar putea sa se petreaca asa si cu Romania legionara. Si, totusi, daca pe glob nu s-ar intampla evenimente de rasunet, Romania ar captiva intreaga lume, cel putin atat cat captivase Razboiul Civil din Spania. E ceva de necrezut in aventura pe care o traim. E prezenta sufletului, pe care-l poti despica in doua, ca pe legenda aceea nordica, dar care se reface neincetat. Iar daca intamplarile sunt acestea, mai pot oamenii sta cu ochii inchisi? Si cei care cred in Romania legionara, si cei care nu cred inca trebuie sa inteleaga, sa se straduiasca sa inteleaga. Nu Miscarea Legionara ne-o cere, ci setea noastra de a pricepe limpede de ce Miscarea Legionara, in ciuda prigonirilor, exista; de ce Romania legionara, in ciuda dezintereselor de azi, poate exista.

Legiunea exista si Romania legionara poate exista, pentru ca darul pe care l-a adus Corneliu Codreanu comunitatii noastre este viata, harul vietii. Nu luati cuvantul acesta drept literatura. Viata e ceva determinat: faptul devenirii si al progresului. Acolo unde exista progres de la o stare joasa la una inalta, acolo, umanitatea e vie. Si Romania cealalta traia: dar traia in inertie; tria pentru ca traise. Corneliu Codreanu aduce fapta noua, viata noua. Atunci cand nu se innoieste, viata nu mai este cu adevarat. Oricine poate deosebi limpede, dupa gandul acesta, Miscarea Legionara de celelalte grupuri de vietuire romaneasca: in timp ce toate celelalte organizatii aveau un program si voiau sa-l aplice, Legiunea detinea un impuls de viata si nazuia sa-l desfasoare. Ea singura progresa. Ceilalti erau, in cel mai fericit caz, buni si se straduiau sa ramana astfel. Legionarii nu ravneau sa fie buni. Ei stateau sub scoala. Sunt singurii care au inteles ca "trebuie sa devii altul", cum spunea Capitanul. E viu numai cine e in stare sa devina altul. Dar luati faptele ca sa vedeti cat progres este in Miscarea Legionara si cum numai in lumina progresului poate fi ea judecata. De unde porneste ea? De la revolta, de la haiducie. O mana de tineri sunt revoltati ca in tara e coruptie, ca politicienii sunt vanduti strainilor, ca-si bat joc de truda saracului. Si atunci, care e primul lor gand? Sa se revolte si sa pedepseasca. Cititi paginile de la inceputul cartii "Pentru legionari", lasati-va patrunsi de elanul pedepitor al tinerilor acelora; urmariti-i cum nu vedeau altceva de facut decat sa loveasca in cel nedrept; vedeti-i cum se intalnesc in padure, cum vor sa se retraga in munti si in paduri dupa ce vor fi pedepsit pe vinovati - si veti avea unul dintre cele mai izbitoare exemple de haiducie romaneasca. Dar Capitanul si tovarasii sai depasesc stadiul haiduciei. Ei vad ca se poate face mai mult decat lovi in straini si instrainati. Se poate lupta organizat impotriva lor. Si atunci se incadreaza in miscarea politica a profesorului Cuza.

Asadar, lupta politica, nu simpla lupta haiduceasca. Totusi, lupta politica nu poate fi dusa oricum. Ea cere o anumita interiorizare. Adica, nu e de ajuns sa spui: "Jos jidanii si instrainatii!", ci trebuie sa devii tu insuti un ins in stare sa infrunti pe straini si instrainati. Trebuie alta educatie decat cea obisnuita a politicii: una aspra, ostaseasca, tinereasca. Si atunci, Corneliu Codreanu se desparte de cuzisti si intemeiaza Legiunea sa. Nu stie inca limpede cum o va organiza; dar faptele singure il vor invata cum sa-si atinga tinta de a crea un organism tinereste disciplinat.

Deci, un pas nou: se trece de la politic pur la educativ. De la ordine in afara la ordine inautru. Iar acum, cand Capitanul indrumeaza inautru constiinta fiecarui legionar, acum, progresul de la cele joase la cele inalte, de la materie si interes economic la spirit si interes moral e vadit. Acum intra in joc rolul cel mare al lui Mota. Spiritul de jertfa e esentialul, spune Mota. Spiritul de jertfa e masura crestinatatii noastre, adauga el. Si n-o spune numai: o si face. Pleaca in Spania si de acolo, de la departari, indrumeaza prin jertfa sa Legiunea - si poate intreaga tara - catre samburele cel mai launtric al vietii; dintre spiritul care se daruie si invie. Acum, Legiunea, prin juramantul de saracie si severitate pe care il cere elitelor Capitanul, la mormantul lui Mota si Marin; prin infiintarea corpului, tot pentru elite, intitulat "Mota-Marin", corp inauntrul caruia cei neprihaniti sa incerce a trai si a muri ca Mota - acum, Legiunea nu mai e o miscare politica, nici una educativa. E una spirituala. Ea a pornit de la padure si a ajuns la biserica. Dar la biserica luptatoare: la biserica dinauntrul istoriei, nu de dincolo de ea. Vedeti deci progresul legionar: nu mai e lupta in afara, ci lupta inauntru. Legiunea nu lupta contra cuiva, lupta pentru ceva: pentru valorile spirituale. A pornit de la revolta si a ajuns, printr-unele dintre exemplarele ei, la sfintenie. Mota cerea Capitanului, acum multi ani, ca, in ziua biruintei, sa-l lase pe el sa puna la zid o suta de ticalosi ai Romaniei mari si putrede. Dar Mota n-a ramas la gandul acesta: i-a uitat pe ceilalti, asa cum ii nesocoteste astazi Legiunea, si s-a gandit la propria sa daruire. Nu e progres, nu e viata aici? E atata viata, atata sete de progres neincetat incat astazi, cand multi dintre noi isi inchipuiesc ca au dreptul sa se numeasca "legionari", cativa din elita se intreaba daca pot fi numiti legionari altii decat mortii. Caci a te numi legionar te-ar putea face sa crezi ca ai atins o treapta de desavarsire, cand, de fapt, intotdeauna ai de luptat cu tine si niciodata nu te-ai depasit indeajuns. Esti viu, adica in progres. Numai mortii sunt; cei vii devin. In lumina acestei vieti si a acestui progres trebuie judecata Legiunea. Miracolul ei romaneasc e de a fi singurul organism inauntrul caruia progresul sa fi fost cu putinta. Sunt oameni care, in judecata lor, au ramas in urma cu anii; ei inteleg Legionarismul ca o miscare politica sau chiar haiduceasca, in loc s-o vada drept una spirituala, adica interiorizata si nazuind catre forme de viata crestine. E adevarat, pot fi si dintre legionari unii care sa fi ramas la mentalitatea politica sau la cea haiduceasca. Dar ei sunt intarziatii miscarii sau atunci structural inapti spre a progresa o data cu ea. De aceea, nu judecati Miscarea dupa cei care nu stau decat la periferia ei, ci dupa cei buni, care nazuiesc sa fie inca mai buni, si stau ca atare in inima ei. Daca veti spune: "Am vazut un legionar facand cutare actiune nevrednica", nu veti intelege ce este de inteles. Cand insa veti vedea - si-l puteti vedea - un legionar care inca nu e multumit cu sine, atunci veti fi vazut ceva din Legiunea insasi. Veti fi vazut umbra lui Corneliu Codreanu si a lui Mota; lumina lui Corneliu Codreanu si a lui Mota. "Bine", va spune cineva, "vad acum ce n-am vazut la timp: ca Miscarea Legionara e viata, progres si implinire in spirit. Toate acestea sunt tulburator de frumoase.

Dar Miscarea Legionara guverneaza. Romania de azi e Stat legionar. Daca lucrurile sunt asa, atunci e vorba de politica si gospodarie. Am vazut minuni de desavarsire morala, foarte bine. Vrem acum minuni si in ce priveste tara asata batjocorita, saracita, ciuntita. Vrem fapte; nu numai demonstratii de forta sau pilde eroice, ci fapte. Sunteti de o luna la conducerea tarii. Unde sunt minunile?" Oameni buni, oameni buni, ce bine ar fi sa citim mai des Biblia. Scrie acolo, undeva: "Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile. Caci, iata, imparatia lui Dumnezeu e inauntrul vostru". Oamenii cuminti ai Romaniei vor fapte care sa izbeasca privirile. Tot nu simtiti ca binele vine dinauntrul? Tot nu vedeti ca binele Legiunii e sa ne faca mai buni - si abia dupa aceea vor rasari faptele bune? Cum credeti ca pot creste flori daca sufletul nostru este inca impietrit in necredinta si rele? Legiunea nu poate face decat doua lucruri: sau sa insufleteasca si sa transforme in bine inimile noastre, ale celor multi, fara de care binele nu poate veni decat cu "putintelul", cum spunea profesorul acela, sau, daca nu vom fi noi vrednici, Legiunea va trebui sa faca binele cu sila, cu Politia. Legiunea spera inca in prima insanatosire romaneasca. De vom fi nevrednici, va veni probabil cea de-a doua. Stiu, un ins cu inima impietrita ar putea spune legionarilor: "Vedeti ca nu e usor sa faci o tara <<ca soarele sfant de pe cer>>? Dar cine a spus ca e usor? Cum, Mota si-a dat viata pentru ceva care se putea face usor? Capitanul s-a lasat martirizat, asa cum a fost martirizat, pentru o isprava usoara? De-am putea odata intelege, usuratici cum suntem uneori, cat de grele sunt toate. Legiunea a venit sa ne invete greul.
 

Karl Marx antisemit.

Ierusalim, 1979

Intrasem la Casa Verde la ora 1 si 20. Vorbeam de acum de peste doua ceasuri. Eram decis sa mai raman, pentru a pleca limpezit. Nu era o discutie de cabinet, ci s'au amestecat aici durerile lumii. Stiam ca l-am pus intr'o situatie delicata. De afara, razbateau voci, care ne impiedicau sa ne concentram. Adevarurile lui si ale mele, ardeau, chinuiau gand si suflet, cersindu-si raspunsuri, argumente, pentru a ne desparti ca prieteni.

Venisem la el cu sinceritate.

Il vad cum se ridica, imi intinde mana si-mi spune:

-"Am avut mare placere de intalnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat probleme, dar am invatat farame din taina infinita a credintei.

Eu n'am venit sa provoc ura sau rabufnire. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gandesc ca mine. Daca un evreu a fost lovit sau ranit ori jignit pe plan moral, iarta-i pe raufacatori. Ei nu-s decat oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-l slefuim, ci pe omul-om".
 

Am plecat. Am cantarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica.

Apoi a venit tavalugul: Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, in 1938.

Nu stiu daca am procedat bine, redand aceasta convorbire cu Capitanul. Am vrut ca sa se vada ideile preconcepute ale unui conducator politic, care a platit cu viata pentru convingerile sale, tragand dupa el mase nevinovate, insetate si ele dupa o bucatica de dreptate.

Sic pereat gloria mundi!
 

"Am vrut binele natiei mele, fara sa vreau rau altor natii." (Stephan Ludwig Roth)

Daca exista un subiect pe baza caruia s-a scris si s-a vorbit extrem de mult, acesta este Ardealul, leaganul civilizatiei dace, si consequent, românesti. Nu putem vorbi despre români sau despre istoria noastra fara a ne opri cu gandurile in Ardeal, imprejmuit de Carpatii ce descriu parca, aceeasi Coroana de otel ce a devenit simbol al Regatului Romaniei Mari.

Devenit parte a Regatului Ungar pe la AD 1000, si gratie lui Dumnezeu, unit cu tara-mama de peste Carpati in acest secol aproape trecut, Ardealul a adus un proaspat si binevenit suflu bizantificarii Vechiului Regat, precum au adus si Bucovina, Banatul si Basarabia.

Au existat si exista tendinte de a uniformiza culturile ardelene, de a impune limba materna a cuceritorului, asupra celorlalte natii conlocuitoare - romani, maghiari, secui, si sasi - de fiecare data, cu consequente triste, din punctul de vedere al acestor natiuni. A impus Dinastia Habsburg o maghiarizare fortata, un primat absolut al catolicismului? Da. Au de aceleasi lucruri ne-am facut si noi vinovati? Nu cred ca este nici un secret ce a urmarit in definitiv Nicolae Ceausescu, care in dementa sa, a cautat sa epureze Ardealul de elementul etnic german si, pe cat posibil, maghiar. Lucru inceput, ce e drept, de Stalin, dupa razboi. Desigur, nu este vina poporului roman de ce au infaptuit niste straini de valorile traditionale ale romanilor - dar fapt este ca s-a intamplat. Avem astazi, pseudo-nationalistii de la PRM, care cauta acelasi lucru - doar nu atat de subtil. Ce s-a intamplat la Targu Mures in 1990 este, din pacate, un simptom care descrie ce se afla sub suprafata imaginii pictate de noi insine. Exista tensiuni etnice veritabile in Ardeal, ele predomina in Harghita si Covasna, ce e drept, posibil si in alte parti, dupa cum s-a vazut. Si, ce e de facut?

Cei trei mari contemporani ardeleni, Avram Iancu, Petofi Sandor si Stephan Ludwig Roth sunt prezenti si astazi in constiinta, respectiv, romanilor ardeleni la aceeasi cota de simbol si mit precum al doilea la maghiari, iar al treilea la sasi. Personal, pentru Stephan Ludwig Roth nutresc un respect deosebit, el fiind probabil singurul sas ardelean care a participat in Mai 1848 la Marea adunare de langa Blaj, publicand apoi in presa o relatare despre acest eveniment.

Anul Domnului 1700 si cele trei secole ce au urmat, cand romanii ardeleni au revenit la latinism si la matca, la legatura cu Roma, nu in inteles imperial, ci in intelesul spiritual, a format inceputul constiintei nationale moderne si a caracterelor necesare la pregatirea Marii Uniri, o legatura franta violent in 1944 de bolsevism.

Nu putem vorbi despre idealurile romanilor din Ardeal, si deci, ale romanilor din toata tara, fara a observa si minoritatile ce, consider, au dreptul de a numi Ardealul "Patrie."

Unul din cele mai interesante curente politice survenite in urma evenimentelor din 1989 este nationalismul de stanga. Prin natura sa, acesta infirma disparitia comunismului si confirma adaptarea lui la conditiile actuale. Iata ce scria Horia Sima despre ‘cosmetizarea comunismului’:

Cuvinte profetice care se adeveresc in ultima decada a secolului.

Nationalismul de stanga nu este decat o masca a conspiratiei comuniste. De acest lucru ne vom convinge in urma unei analize mai profunde a subiectului.

O natiune poate fi definita ca un grup de oameni care au o religie comuna, o istorie comuna, si obiceiuri comune. Cei ce se intituleaza nationalisti militeaza pentru bunastarea natiunii, bunastare care nu poate surveni decat prin mentinerea identitatii nationale. Asadar nationalistii ar trebui sa vegheze asupra celor 3 stalpi ai natiunii si sa faca tot ce le sta in putinta pentru prezervarea lor.

Pe plan intern, nationalismul de stanga este reprezentat de Partidul Romania Mare si de Partidul Unitatii Nationale Romane. La alegerile din mai ’90, adunatura comunista al carei nume mai potrivit ar fi fost Frontul Vanzarii Nationale, nu a avut probleme in abjudecarea unei majoritati covarsitoare. Programul economic falimentar dar mai ales mineriadele inceputului de deceniu au condus la pierderea de catre comunisti a unui mare numar de voturi. Pentru asi asigura victoria in alegerile din ’92, comunistii au decis sa infiinteze partide noi care sa atraga o parte din voturile pierdute de FSN. Se stie ca pe timp de criza, electoratul tinde spre extreme. Cum FSN parea un comunism cu fata umana, (doar parea pentru ca asa ceva nu exista) noile partide trebuiau sa exploateze starea de tensiune din Ardeal si Basarabia.

O parte din populatie, speriata de ideea pierderii unei parti a teritoriului national, idee alimentata cu grija de masina propagandei comuniste, a aderat la aceste noi partide care se laudau cu salvarea neamului. Evident ca la acea ora, totul era exagerat, un conflict cu Ungaria fiind imposibil. Ambele tari se aflau in situatii economice foarte delicate si in plus, nu dispuneau de nici un aliat puternic.

Castigarea alegerilor din ’92 a fost un pas primordial pentru clica comunista. Aceasta mai avea nevoie de inca 4 ani in care sa-si consolideze puterea economica si politica prin infiltrarea celorlalte partide si subminarea lor din interior. Odata consolidata, puterea comunista putea sa piarda alegerile, noii guvernanti neavand forta necesara pentru reformarea societatii romanesti.

PUNR a avut rolul de a capta ostilitatea ce domneste intre romani si unguri in Ardeal. Cu ajutorul lozincilor si cantecelor patriotice, PUNR a vrut sa dea impresia unui patriotism adanc menit sa asigure protectia romanilor din Ardeal. PRM-ului, de cealalta parte, i s-a incredintat ‘trezirea’ spiritului patriotic la o scara nationala. Condus de un mascarici care s-a format la faimosul circ moscovit al reputatului clovn Jirinovsky, PRM trambiteaza refacerea Romaniei Mari fara a face insa ceva care sa duca la acest rezultat. Un mare admirator al KGBistului Jirinovsky, Corneliu Vadim Tudor ignora faptul ca acesta ne-a numit ‘tigani italieni’.

Soarte lui Ilie Ilascu, fratele basarabean care este incarcerat de criminalul regim de la Tiraspol, nu-l intereseaza pe CV Tudor. Cum nu-l intereseaza nici cedarea Insulei Serpilor si semnarea rusinosului tratat cu Ucraina pe care il considera un ‘act intelept in vederea consolidarii prieteniei romano-ucrainiene’. Fostul securist se face ca uita ca ‘prietenii’ nostri ucrainieni duc o politica stalinista fata de conationalii nostri din Bucovina si Basarabia de Sud. Dar cum poti critica procedeele ‘tatucului’ Stalin cand esti finantat de mana lui dreapta, KGB-ul?

Daca au existat orice fel de dubii in ceea ce priveste viziunea politica a PRM, ele au fost spulberate in toamna anului ’92 atunci cand a ajutat banda de comunisti a presedintelui Iliescu sa se mentina la putere.

In cei 8 ani de existenta, PRM a demonstrat caracterul antinational al doctrinei sale. In ziarul cu acelasi nume, CV Tudor nu a ezitat sa atace biserica stramoseasca pe orice cale, preotii fiind ironizati prin caricaturi si articole batjocoritoare. E greu de contrazis un om care ar afirma ca biserica a fost cea care a salvat si a mentinut caracterul natiunii romane. Atacand biserica, CV Tudor ataca insasi fiinta noastra nationala. Astfel se explica cum dansul impreuna cu ‘marele poet’ Adrian Paunescu il ridicau in slavi pe fostul dictator care a daramat un numar urias de lacasuri sfinte. Aceasta este educatia pe care vor s-o predea noilor generatii care vor fi responsabile de viitorul Romaniei.

Dar poate cel mai bun indiciu al adevaratelor intentii ale PRM este politica criminala a acestei formatiuni politice fata de elitele societatii romanesti. Seful hoardelor mineresti s-a inscris pe listele acestui partid fiind sustinut cu marinimie de catre CV Tudor. Toata lumea isi aminteste teroarea minereasca indreptata asupra studentilor care au fost maltratati si schingiuiti de oamenii lui Cozma. Ori aceasta manevra se incadreaza pe linia obiceiurilor comuniste care au debutat dupa cel de-al doilea razboi mondial prin pogromul indreptat asupra elitelor neamului. Fruntasii partidelor democratice dar mai ales fruntasii Miscarii Legionare au fost lichidati de catre regimul iudeo-comunist a carui tinta a fost decapitarea neamului romanesc de elementele lui cele mai valoroase. Natiunea slabita si ramasa fara conducatori nu a putut opune rezistenta comunizarii tarii. CV Tudor este marele aliat al calailor din Piata Universitatii ceea ce demonstreaza adevaratele sale intentii.

Programul economic al acestui partid este foarte vag, singurul lucru demn de mentionat este “…folosirea resurselor economiei nationale cu chibzuinta…”. Resursele economice au fost folosite cu atata chibzuinta pe vremea guvernarii neo-comuniste din care a facut parte si PRM incat totii guvernantii se pot lauda cu averi fabuloase.

La ora actuala, Romania poate fi considerata un stat tampon intre NATO si Federatia Rusa. Scopul acestor formatiuni nationaliste de stanga este acela de a dezarma tara si de a pregati ulterioarele anexari teritoriale caracteristice statelor tampon. Polonia a disparut in 1939 in urma intelegerii colosilor intre care se afla. Noi am pierdut Basarabia si Bucovina de Nord in urma aceleiasi intelegeri combinate cu o falimentara politica externa. Parlamentul Serbiei a votat aderarea Iugoslaviei la Federatia Rusa ceea ce complica situatia Romaniei considerabil. Pentru a avea granita comuna cu Serbia, Rusia va trebui sa ‘convinga’ Republica Moldova, Moldova, Muntenia si Banatul sa adere la aceasta federatie. Din experienta cunoastem cat de convingatori pot fi vecinii nostri de la rasarit. Ardealul nu va putea ramane independent si probabil va fi repartizat Ungariei care are forta NATO in spatele ei. Mi se spune ca Vestul nu ar accepta aceste schimbari, dar devine din ce in ce mai evident ca Vestul nu va risca un razboi nuclear cand ar putea foarte usor sa-l evite. S-ar intampla ca in vara anului 1940 cand Vestul a inchis ochii in fata dezmembrarii Romaniei desi ii garantase acesteia granitele nationale.

Veti intreba atunci daca a existat vreo miscare nationalista care sa puna interesele natiunii mai presus de orice?

OMAGIU

                                          de Gh. Calciu

Buletinul parohial, aduce pe aceasta cale, un omagiu unuia dintre cei mai bravi vaterani ai exilului romanesc din USA, luptator pentru demnitatea tarii si a poporului roman supus in ani postbelici, unuia adevarat bombardament sacrilegial privind spiritualitatea noastra.

Cu o determinare rar intalnita printre noi cu o decenta care starneste admiratie si cu o impartialitate in care niciodata agresivitate, barfa, limbajul grosier sau calomnia nu si-au gasit spatiu in scrierile sale, Domnul TRAIAN GOLEA din Florida a facut pentru Romania si pentru dreptatea romaneasca, mai mult decat oricare dintre noi.

Nu a existat o calomnie impotriva poporului nostru la care Dl. Golea sa nu fi adus o replica argumentata si zdrobitoare. Orientarea dumnealui este de dreapta, dar, inainte de orice ea este romaneasca si crestina si nu a crutat nici osteneala nici bani pentru a tipari carti, brosuri, scrisori, pamflete si tot arsenalul intelectual si argumentativ pentru a spulbera orice calomnie. A aparat cu egala daruire orice persoana sau grupare care dovedea dragoste de tara de Biserica de credinta si de demnitate punand in serviciul tari si a neamului toate darurile si generozitatea cu care Dumnezeu la inzestrat. Nu a facut deosebire de confesiune si si-a exprimat dezaprobarea fata de orice injustitie religioasa .

Tot ce a tiparit (si lista cartilor este uriasa), a facut-o cu osteneala mainilor sale si nu a cerut niciodata nimic de la nimeni. Tipografia era instalata in casa sa si adeseori trudea pana in zori pentru a da un raspuns drept si demn denigratorilor.

Domnul Golea mai trudeste si astazi cu aceeasi sarguinta la tiparirea cartilor destinate apararii neamului si Biserici Ortodoxe si Dumnezeu stie cata rivna si cat sacrificiu il costa aceasta devotiune de intelect si credinta.

La multi ani Domnule Golea si o fructuoasa, indelungata si neostenita lupta, pe mai departe in slujba adevarului romanesc.

Redactia. Copiat de pe buletinul parohial de Marcel Cozma

***"Jurnalul" l-am primit, probabil, pt.ca ma aflu pe lista voastra de adrese. Nu am discutat pe "friends" despre aceste subiecte. De fapt, acum il citesc prima oara, mi-a trimis un html, "link3".

Ma intereseaza politica, recunosc, dar nu pana la a face din asta o pasiune nebuna. Razboiul din Iugoslavia m-a "prins", mai cu seama din pricina ca sarbii sint o tara mica (nedreptatiti de mai marii zilei) de la care am avea multe de invatat (noi, ca popor) despre ceea ce inseamna o atitudine demna (chiar daca unii ar zice: Ce folos?). In "Cotidianul" lui Cristoiu au fost multe articole interesante.

Mi-a trezit interesul articolul despre cabalisti. Jurnalul mi se pare - la ora actuala -"subtire" dar in timp si cu bunavointa poate ca va deveni mai bun.

Dealtfel, nu e numai politica pura, ca sa zic asa, in ceea ce dezbatea Cristi pe "friends". Si eu sint interesat de perioada interbelica si de Miscarea Legionara.

Parerea mea, impresia mea, (sigur, pot sa gresesc) e ca idealurile cele mai frumoase ale Miscarii au fost in perioada lui Corneliu Codreanu. Horia Sima nu s-a ridicat la inaltimea predecesorului sau si nici nu a reusit sa se situeze pe aceeasi linie.

XXX
 

***Tot eu cred ca lumea are nevoie de Dragoste! Numai Dragostea si nu asuprirea militara, nici bombardamentele pentru a-ti impune sistemul (vezi Kosovo, ziceam numai Dragostea ne poate unifica.

Credeti ca la Kosovo s-a facut vreo un pas inainte cu miliardele cheltuite in bombe? Se si observa treaba la circul (actual) din Kosovo. Unii zic ca sint sefii, altii nu ii asculta pe sefii si alti umbla cu pusca de parca ONU n-ar exista. Deci pe unii ii goneste si pe altii ii lasa sa umble cu pusca ca la balamuc.

"Crestinii" occidentului ii sprijina pe musulmani, musulmani ii gonesc pe crestinii si crestinii din vest sint de acord cu aceasta "curatirea etnica" legala
sanctionate de "bunele maniere" din vest. Oare in ce lume traim? Pe de alta parte nu se zice nimic de masacrele impotriva crestiniilor din Indonesia...Lumea
noastra e bolnava! Nu violenta e raspunsul ci si dragostea! Intrepretarea politica a dreptatii ne orbeste si nu ne lasa sa vedem ca metodele folosite pentru a stabilii "pace" sint gresite... Pacea este adevarata atunci cind NIMENI din partiile involucrate in conflict nu mai au de suferi.

Sanatate, Pace, Lumina si Dragoste!

XXX
  

***Dragul mamei nationalist,

Inainte de a comenta asupra misivei matale care e plina de atitea cuvinte intelepte, am si eu o intrebare, asa, ca sa nu mor prost: ce e aia CaHala? Eu parca stiam ca se spune CaBala, cu 'B' de la 'bizon'.

Al matale,

XXX
  

***Stimate Domnule Ungureanu
Antisemitismul va cam caracterizeaza . Fiind profesor istoria Romaniei , tot ce a-ti scris este un plagiat . Marii Dvs. prieteni , legionarii au scris de mult aceste lucruri .

 XXX
 

Adresa Redactiei:

Bd. Decebal Nr.6 Bl.S-10
Sc.B Etaj 6 Ap.37
Sector 3 Bucuresti
Romania
Tel/Fax: 01-6205796
e-mail: db@procomputers.ro sau uioan@mail.dntis.ro

Puteti vizita pagina noastra de web la adresa:
http://www.come.to/dbjurnal
Sau puteti citi ziarul nostru la adresele:
http://members.xoom.com/dbjur/nr_curent.html

http://www.geocities.com:80/Pentagon/Bunker/4769/dbjurnal3.html

db Jurnal Group© 1999 & Cuibul "Ing. Gh. Clime" Iasi
 

Colectivul de redactie:

Nicky Mihailescu(nicky@procomputers.com) - director
Cristian Galeriu - redactor sef
Vlad Sandulescu(sandulescuv@yahoo.com) - corespondent Canada
Liviu Iacob(liviuiacob@hotmail.com) - corespondent Canada
Ciprian Zamfir(el961312@etc.tuiasi.ro) - corespondent Iasi
Cristian Ungureanu(uioan@mail.dntis.ro) - corespondent Iasi
 

Eugen Lozovan - Stindardul, Furstendeldbruck, Iulie 1973

N'am de gand sa apar Miscarea Legionara - care isi are avocatii ei calificati - dar istoricul din mine protesteaza indignat. De 50 de ani pirueta cea mai facila si mai remuneratoare consta in a acuza de toate pacatele unul din marile seisme spirituale ale nenorocitului petec sub cer care ramane patria noastra carnala.

Desigur, cat va exista Romania pe lume, nu se va putea vorbi fara pasiune despre Miscarea Legionara. Acesta este pretul pe care trebuie sa-l plateasca vibratiile care se situeaza in epicentrul sufletesc al unui act istoric ce iese din comun.

Audiatur et altera pars, vechi principiu de drept roman, nu e valabil pentru Miscarea Legionara, sortita doar sa sangere si sa taca.

Cunosc foarte putini istorici cinstiti care sa aiba curajul si onestitatea intelectuala de a afirma ca fenomenul nationalist din Romania merita un tratament echitabil.