Vrajitoarele au existat in fiecare civilizatie, din Asiria si Babilonia
din Antichitate pana la satele din Europa medievala
si la triburile de azi din Africa centrala si sudica.Se crede ca
vrajitoarele sunt persoane cu puteri supranaturale si, desi
o vrajitoare poate sa-si foloseasca puterile cu cele mai bune intentii, in
cele mai multe societati vrajitoarele sunt privite
ca reprezentante ale raului si nenorocirii.
In Evul Mediu cuvantul "vrajitoare" era uneori folosit ca referire la
femeile intelepte din sate care foloseau plante ca
sa trateze boli, faceau amulete pentru a tine la distanta spiritele rele si
practicau divinati ca sa gaseasca lucruri pierdute
sau sa indentifice criminali.Multi credeau si ca aceste "vrajitoare albe"
puteau sa faca niste ispravi atat de impresionante
cum ar fi aducerea ploii, prezicerea viitorului si garantarea vanturilor
prielnice pentru navigatie.Ca si vrajitorii, erau respectate
si temute de vecinii lor, care le cereau ajutor si sfaturi, insa credeau ca
puteau sa provoace nenorociri daca erau suparate.
Aceste femei intelepte locale au fost printre primele acuzate in
timpul panicii de vrajitorie care a cuprins Europa
Occidentala in timpul secolelor XVI-lea si al XVII-lea. Insa curand dupa
aceea, acuzatiile de vrajitorie au inceput sa includa
femei si barbati din toate paturile sociale.Considerate eretice(dusmani ai
Bisericii crestine) si ca se inchinau la Diavol,
vrajitoarele acuzate erau invinuite pentru orice, de la recolte distruse, la
moartea subita a copiilor si pana la raspandirea
bolilor printre vite.Se zicea ca vrajitoarele se asociau cu demoni si ca
particpau regulat la acte de crime rituale,vampirism
si canibalism.Pentru a le impiedica practicarea acestora, vrajitoarele erau
adesea arse pe rug.
Conform legendelor populare, tineau Sabbaturi frecvente-intruniri salbatice
pe timp de noapte pe campuri izolate
sau paduri - unde se inchinau la Diavol petrecand si dansand.
Astfel de inchipuiri au inspirat o abundenta de literatura despre
vrajitoare si pana la sfarsitul epocii persecutiei
vrajitoarelor, la inceputul secolului al XVIII-lea, vrajitoarea tipica era
foarte bine definita.Trecuta prin mult si plina de riduri
, avea de obicei nasul coroiat si barba ascutita, parul nepieptanat si buze
pline, cazute.Era saraca, renumita pentru com-
portamentul sau excentric si dragostea pentru pisici.Probabil ca traia
intr-o casuta, intr-un loc izolat.In multe cazuri aceasta
imagine era reflectata in realitate, fiindca vanatorii de vrajitoare cautau
tinte usoare si se grabeau sa acuze batrane care traiau
singure si erau deja partial izgonita din comunitate.Desi acuatiile de
vrajitorie nu se limitau la cele batrane si urate(multe vrajitoare
acuzate erau tinere atragatoare si instarite) , imaginea vrajitoarei a ramas
in mare neschimbata din secolul al XVIII-lea