Nu sunteti mai breji
Domnilor ziaristi,


Cu scrisoarea asta puteti face trei lucruri: s-o aruncati la cos si så nu tineti cont de ea, s-o publicati ca så vadå lumea ce receptivi sunteti la critici si så nu vå pese sau s-o luati drept ceea ce este, adicå o notå care puncteazå vreo douå neajunsuri în incomensurabil de importanta dvs. activitate, precum si câteva solutii la neajunsurile respective.

În primul rând, domnilor ziaristi, dumneavoastrå criticati (ce-i drept, pe bunå dreptate) tot felul de persoane pentru cå: nu fac nimic, furå sau iau mitå, abuzeazå de functie sau fac câte-o prostie de-ti stå mintea-n loc. Fiecare din articolele furibunde semnate de vreunul din inchizitorii vostri condamnå la flåcårile iadului pe câte-un functionar, patron sau institutie. Iar cititorul se mirå de faptele “tintei” apoi se revoltå si în fine se scufundå într-o lehamite serioaså în care nu-l mai intereseazå nimic, pentru cå (crede el) toti sunt la fel. Asa se explicå absenteismul de la alegeri, sau impotenta grevistå din ultima vreme.

Cei care scriu (cred ei) îsi fac meseria. Ziaristii sunt plåtiti så-si publice opiniile si ei fac asta, într-un mod onorabil. Dar oare o gazetå se rezumå la un fel de panou de întreprindere unde-si agatå meseriasii pårerile? Oricât de date dracului ar fi cuvintele lui Cutårescu, ele nu zdruncinå nimic, fapt care are douå consecinte: adâncesc sictirul autorului si “imunizeazå” cititorul.

Cam atât despre asta pentru cå lucrurile sunt evidente. Dacå vreun nenea ziaristu’ român spune cå opiniile lui au schimbat ceva în bine, probabil minte cu nerusinare si nici nu meritå citat.

Timorati de trecut, domnilor gazetari le repugnå instinctiv orice actiune militantå (un cuvât comunist!), orice gest care så-i scoatå din turnul de fildes unde s-au cocotat ca observatori si så-i expunå greselii. De-aia nu faceti voi nimic pentru români, pentru cå cine nu construieste nu greseste.

Scrisoarea asta v-am trimis-o ca så vå dau niste idei.

Iatå de pildå, cu toti îi vedem pe tintele voastre numårul unu (politicienii) conducând masini stråine, îmbråcând haine stråine, mâncând mâncåruri stråine si discutând de la telefoane stråine cum så salveze economia româneascå. Låsând de la o parte cå treaba în sine e de prost gust, ce fel de exemplu e åsta si cum credeti domniile voastre cå o s-o ducå vreo fabricå de-a noastrå bine când noi nu consumåm nimic din ce produce ea?

Ei, dar lucrurile s-au miscat nitel, veti spune. S-au tras semnale de alarmå... A venit Cutåroiu si-a scris... A zis Cutårucå la talk-show. Blablabla.

Gargarå, boieri dumneavoastrå (încå nici aia destulå). Solutia stå în puterile presei. Presa nu face nimic. In loc så punå pe prima paginå câte-o lamentatie sonorå dar sterilå, editorii ar putea så aseze gratuit o reclamå care så spunå cu litere mari si groase: Ajutå-te singur. Cumpårå româneste. Teveurile ar putea face acelasi lucru, iar dacå ne gândimun pic, putin efort al marilor întreprinderi mass-media din România ar face mai mult bine economiei decât sapte guverne. E necesarå si posibilå o campanie de preså care så-i facå pe români så-si cumpere produsele si så-i stigmatizeze pe cei care n-o fac. Dacå nici voi, ziaristii, nu sunteti în stare så puneti demagogia pe planul al doilea, låsati-vå de meserie si intrati în politicå.

Trec la altå idee: legea Ticu Dumitrescu, de exemplu. Ce face Parlamentul cu ea, e revoltåtor si aratå cam cine ne sunt alesii. Iar presa combate nåprasnic cu Gargarå + Apå + Såpun = clåbuci la gurå, cu efect mai mult asupra celui care face garagra decât celui cåruia i se adreseazå. Paralamentarii sunt insensibili la denunturi furioase. Atunci, ei trebuie loviti acolo unde sunt sensibili: la sondaje. Si nu e nevoie de nici o comandå superscumpå la alde IRSOP, e suficient så pui un talon în josul paginii, så dai douå numere de telefon sau så adaugi o chestiutå pe web. Apoi så faci un comentariu despre cum scade popularitatea coalitiei ca urmare a tergiversårii legii åsteia. Pårerea mea.

Sperând cå v-am provocat spre o preså românå mai activå si mai inteligentå si cå totusi, sunteti ceva-ceva mai breji,

Al Dumneavoastrå,
Mihai Bârsan