"Beei, uite un exceget!" zice lumea. "Da-l dracu!"

"Nu-i a’evarat", zicem noi în deplina cunostinta de cauza. Dac-ar sti lumea ce-nseamna aia excegetii si cede le datoram noi, societatea civil-civica, n-ar mai fi asa de-a naibii. Si egzact în aceasta idee, ca sa-si dea lumea seama, sa realizeze în însemnatatea ei faptul de-a fi un exceget, am scris urmatoarea poveste, care explica la lume despre excegeti, ca sa nu mai îi urasca lumea pe ei.

De fapt lumea, ea nu chiar îi uraste, da’ nici la suflet nu îi prea are, dovada ce zice ea. Ea zice: "Da-i dracu!". Pai asa zici, bai? Nu ti-e rusine? În primu’ rând ca-i pacat - mare pacat - sa-njuri omu’ în halu’ asta. Pai lumea ar trebui sa stie asta, ca doar suntem crestini, ce mama dracului! Dup-aia, da’ ce i-a facut excegetu’ la lume, de trebe toti sa-l înjure cum îl vede pe strada?

Da si excegetu’ nu se lasa mai prejos. "A, lumea... Lumea..." spune el cu un oftat superior. Pentru cititorii care nu-ntelege ce-a vrut sa spuna excegetul, asta înseamna un fel de "Lumeee, lume!". Da’ ce fel de "Lumeee, lume!"? Pai da! Ca omu’ (excegetu’) nu zice "lume", ci "lumea", care-nseamna ca "Moi, Excegetul" si "Ei, lumea". Iar puncte-punctele se traduc prin: "niste...".

Astfel, "Ah, lumea..." se dovedeste a fi de fapt o expresie recursiva, caci contine în ea alte trei puncte si se auto-sustine la infinit: "niste dobitoci, niste...", apoi: "niste dobitoci, niste grosolani, niste..." e.t.c. pana la expresia finala, o serie:

unde a_i sunt coeficientii modelului ales de exceget pentru aceasta expresie. Deci dupa cum vedeti, când excegetu’ spune ceva, apai zice, nu gluma, iar când da o-njuratura - sa te fereasca sfântu’ sa nimeresti între coeficienti, ca te-a belit!

Da’ la noi, dupa cum e si titlul acestui eseu, excegetii o duc prost, pentru ca lumea nu-i suporta. Da, lumea nu-i suporta faptele excegetilor de la noi. Odata, ca cum vede lumea pe unu’ cu barba ceva mai mare, imediat zice: "Ce-ai ba, esti popa? Iaaa rade-te, bai ca te radem noi daca nu!". În fata acestor luari de pozitie, excegetu’ n-are ce face, ca lumea deja zice ca-i de buna seama nebun daca are barba si nu-i popa. Chiar daca excegetu’ se rade, lume îi zice "Bine ca ti-a venit mintile la cap!", da’ tot nu-l mai crede normal. Si oricum, daca face ce zice lumea, el nu mai e exceget, ci e si el un "puncte-puncte, mortii ma-sii de recursiv" pentru toti ceilalti excegeti.

Acuma, n-ar fi mare paguba ca lumea nu-i suporta - la o adica sentimentu’ e reciporoc. Beleaua mare e alta: Femeile. Eee, da, caci deoarece fiindca lumea nu se are cu el, nici femeile nu se are cu el si nu prea are ce face decât sa se dea tot cu excegete.

Nenorocire! Are idee vreun cititor ce greu e sa ti-o pui cu excegeta? Pai: Tre’e sa-i duci flori. S-o iei la teatru. Sa nu te puie nevoia sa-ti placa piesa daca le place la lumea din sala si sa casti daca lumea doarme, ca excegeta e cu un ochi pe piesa si cu unu’ pe tine. N-ai voie - fi atent! - sa vorbesti prea mult, iar daca zici ceva, trebuie sa ai grije mare ce, ca odata te faci de cacao si gata, te-ai lins pe bot. Pentru excegete, cica nu conteaza cum arati, da’ ia-ncearca matale sa te duci la o-ntâlnire aratând ca un bisnitar sau un generatiapro-ist.

Ca un sfat pentru aia care vrea sa agate odata o excegeta, pentru niste senzatii tari (treaba trebuie sa fie facuta departe de casa, ca de te prinde lumea, ala esti), pune mâna si citeste niste reviste literare adevarate. Altfel, le dau eu o fraza s-o foloseasca, da’ ai ba grije sa nu zici numa’ fraza asta. Mai schimba si tu niste cuvinte din când în când, ca frazele au tendinta sa se împuta când sunt folosite prea tare. Fraza asta e de mare încredere: am luat-o chiar din jurnalul unei excegete, asa ca casca ochii:

Orcum, lipsa de femei aratoase printre excegeti reiese mai ales din chestiile pe care le fac, da’ nu mai am chef sa va bat la cap cu ce fac excegetii, asa ca cred ca o sa ramâna la locul ei impresia ca excegetii nu fac nimic. N-are dacât, oricum pe ei nu-i deranjeaza.

Asa ca închei aici.

Nota:

Fara sa aiba pretentia de a exhaustifica în adâncimea ei conditia excegezei si a excegetului în acest spatiu carpato-danubiano-pontic în care ne vedem obligati sa traim, lucrarea de fata aduce o abordare noua, care ne îndreptateste s-o catalogam ca pe-o insipiditate, acolo...