Iulian Marculescu („Jurnalul unui analfabet" 2000, fragment)

Orele de religie de la şcoală, făcute cu toată seriozitatea de preotul Gh. Simionescu, erau o mare atracţie, o delectare şi o pioşenie, ascultând modul cum preda şi explica tainele Bibliei. Toţi copiii eram numai ochi şi urechi la nişte povestioare numite pilde. Totuşi, erau câţiva care nu dădeau importanţă orei de religie, ori lipseau de la această materie, ori pur şi simplu în recreaţii sau în afara şcolii căutau să combată - la această vârstă fragedă - explicaţiile date de slujitorul Domnului: " Măi Iuli, de ce nu mai sunt minuni şi în ziua de astăzi ? Ai mai auzit tu de un mort să învie ?" Cu mâna pe inimă pot să spun că de multe ori, aceşti câţiva "borhani" mă îndemnau la necredinţă, bâjbâiam în îndoieli, până ce la o spovedanie (intram cu un grup de 7-8 copii), i-am spus preotului de această îndoială a mea şi a altor copii. "Eşti prea mic acum şi nu ştiu dacă ai să înţelegi care au fost neamurile lui Isus Hristos şi de unde se trage."

Peste câţiva ani preotul a venit cu Cartea Cărţilor, Biblia, să ne demonstreze de unde îşi trage rădăcinile Domnul Iisus. A început cu Evanghelia de la Matei, ne-a dictat-o şi noi o scriam pe caiete. Felul cum ne-o explica ne-a impresionat de aşa manieră, că în clasă nu se auzea decât bâzâitul unui bondar ce intrase nepoftit.

Şi era părintele Simionescu un colos încântător, un uriaş blând cu părul alb şi care are înfăţişarea duhului binevoitor al unui munte sau al unei păduri. E frumos, peste măsură de frumos, cu albastrul cerului în ochi, cu farmecul muzicalităţii accentului născut a fi bisericesc. Îl asemăn cu părintele Chiril pictat în naosul bisericii.

La înălţimea lui de uriaş, îl văd cu faţa ovală, bărbiţa cu cioc, fără mustaţă. Sprâncenele ridicate veşnic a mirare, un semn de întrebare despre ce se întâmplă întru poporul său. Un zâmbet permanent îi luminează faţa. De la stră-străbunicul său şi până astăzi, toţi au păstorit biserica, slujind-o cu demnitate şi respect. Prin prestanţa, comportamentul său, prin harul primit de la Dumnezeu, chemarea ce a avut pentru păstorie, enoriaşii îl asemănau cu un sfânt coborât pe pământ. În parohia sa, de când slujeşte nu s-au întâmplat crime, certuri, bătăi. Cu duhul blândeţii a ştiut să aplaneze neînţelegerile dintre oameni, la poliţie sau judecătorie oamenii nu ajungeau. Prin tactul şi iscusinţa lui era un judecător imparţial şi nimeni din cei care veneau să îi judece nu pleca de la el neîmpăcat, după ce îşi dădeau mâna.

Stela Budirca, aprilie 2008

De mult mi-am propus sa scriu aceste randuri, care contin cu totul altceva decat politica ori subiecte de scandal. Locuiesc in Ploiesti de 50 de ani, dar m-am nascut in Comuna Pietrosita, localitate asezata la poalele muntilor Bucegi, cu case presarate pe cele doua dealuri, cu pomi fructiferi si brazi, dealuri despartite de raul Ialomita.

De aceasta frumoasa comuna, ma leaga anii copilariei si adolescentei, motiv pentru care intreaga cara o petrec la Pietrosita.

Nu de putine ori, cand ma prind ganduri nostalgice, i-au comuna de la un capat la altul si ma gandesc la oamenii ei care sunt frumosi, gospodari, buni la sufelt si, foarte multi, scoliti. Nu pot lua pe fiecare in parte, ca mi-ar trebui mult timp, dar iau in calcul o singura ramura, medicina, i nu intamplator am ales, ca de aici porneste ceea ce vreau sa spun. in comuna mea au studiat Medicina 14 consateni cu care ma mandresc si spre convingere in ordinea varstei, voi da mai jos numele lor: Simionescu Gheorghe, Popescu Nasta, Grecu Elisabeta, Raicu Elena, Pascu Viorel, Negulescu Elena, Seceleanu Monica, Raspopoiu Anuta, Naumescu Ciprian, Marculescu Iolanda, Marmandiu Mihaela, Bogdan Mircea, Draghici Dorel, Anda Costea.

Din toti acesti medici, unul singur a ramas in comuna (dar si acesta navetist), ceilalti au plecat la oras – in functie de specialitatea fiecaruia. In Pietrosita avem un dispensar care candva era dotat cu tot ce trebue, dar odata cu venirea comunismului a disparut tot.

Cu zeci de ani in urma, o tanara absolventa a liceului Sanitar, pe nume Preda Maria, s-a prezentat la dsipensarul din Pietrosita fiind repartizata ca Asistent Medical. Sigur, nu a trecut mult timp si ne-am convins cu totii de pregatirea profesionala si constiinciozitatea cu care lucreaza. Vorbesc la prezent, deoarece de curand este pensionara, dar si asa nu refuza pe nimeni cand este solicitata. Cat a lucrat la dispensar, a fost foarte apreciata de sefii ei cu care a lucrat: Dr. Popa, Dr. Planga, Dr. Stefan si nu in ultimul rand Dr. Stefancu, care in prezent este bolnav, dar tot MIUTA il ingrijeste. Da, am zis MIUTA, caci asa o mangaiem noi, pietrosenii, care o apreciem si o iubim. In toti acesti ani am constatat ca, atunci cand este solicitata de un bolnav, nu numai ca da diagnostice sigure – datorita profesionalismului – dar, te face bine chiar prin prezenta ei. Si acum Miuta, imi permit sa-ti pun o intrebare: De cand esti in Pietrosita, exista vre-o casa in care sa nu fi intrat in calitate de asistent medical, sau ai refuzat pe cineva la orice ora din zi sau noapte, cand ai fost solicitata? Raspunsul: Il stim cu totii. In numele oamenilor de bine, iti dorim multa sanatate.

- fondate de prieteni ai Fundatiei Ruralia -

www.revistasingur.ro

ÎNCOTRO MERGEŢI CU NOI?

1. Revista SINGUR urmăreşte, în primul rând, activarea conştiinţei omului, a fondului bunătăţii sale. Deşi pentru majoritatea populaţiei această intervenţie pare târzie, noi credem că lumea este încă în stare să regăsească drumul corect, cu toate că bolile, sărăcia, poluarea, criminalitatea ş.a. i-au înspăimântat până şi pe cei mai optimişti analişti. De aceea, revista SINGUR nu este o publicaţie comercială, ci una de suflet.

2. Revistele de cultură din România au devenit patrimoniul unor cercuri de oameni de cultură (valoroşi, de altfel) care permit greu ca cineva să le ocupe “spaţiul tipografic”. Înainte ca un autor să fie publicat vreo revistă de acest fel este întrebat: ce crezi despre cutare autor, cum ţi se pare cutare redactor de la altă revistă, care îţi sunt prietenii literari etc. Am dorit să scăpăm de această sâcâială şi, credem noi, i-am mulţumit pe toţi: nu suntem împotriva nimănui.

3. Revista SINGUR nu este numai o revistă literară. În paginile sale vor exista şi articole referitoare la sănătatea omului, la ecologie, la modul comportamental adecvat omenirii pentru a nu se face de ruşine în faţa Universului şi, implicit, în faţa lui Dumnezeu.

4. Credem că arta, indiferent de varianta de exprimare, este primul pas pe drumul însănătoşirii spirituale a societăţii de azi – şi nu ne referim aici numai la România, ci la întreaga planetă. De aceea, una din ţintele noastre (care se bucură deja de popularitate) este mediatizarea oamenilor de cultură şi a artiştilor din provincie atât în Capitală cât şi în lume. Asta, deoarece mediile culturale bucureştene menţin o linie ascendentă în ceea ce priveşte neacceptarea provinciei ca valoare EGALĂ (dacă se poate folosi o astfel de gradare valorică), văduvind de o binemeritată reputaţie oameni care depăşesc standardele perimate şi rigide în care se manifestă personalităţile Bucureştiului şi privând-o de accesul la recunoaşterea internaţională.

5. Una din datoriile de onoare pe care publicaţia şi editura SINGUR au luat-o în serios este sprijinirea unor scriitori şi artişti. [...]

Nu-i putem lăsa de izbelişte, la mâna unor oameni politici care nu înţeleg momentul istoric al României. Dacă ei nu fac nimic – să facem noi, cei cărora ni s-au deschis ochii şi care am început să auzim strigătul de durere şi neputinţă al aproapelui nostru. Să nu le mai cerem nimic, să ne dăm nouă înşine dreptul de-a stăpâni pământul, aşa cum ni l-a acordat Dumnezeu. Să dăm Cezarului (statului) ce este al lui şi să păstrăm pentru noi ce este al nostru.

Poetul este coloana spirituala, fara sfarsit, care leaga cerul de pamant. Indiferent daca acesta intra sau nu in gratia de obicei subiectiva a contemporanilor si a criticilor. Daca devine celebru sau daca ramane un mare anonim intr-o lume pe zi ce trece mai inapta in stabilirea valorilor spirituale, Poetul este alesul divinitatii. El are astfel Acolo, Undeva, jiltul lui de mare cinste si marire. Pentru ca Poetul este unul din marii sacrificati in Dumnezeire, atunci cand, modest si cu credinta, isi etaleaza menirea. Trebuie sa se stie insa ca nu Poetul isi alege aceasta stare de gratie, pentru ca el nu este facut, el este nascut si starea lui este predestinata. [...].

El este un fiu al luiDumnezeu care se naste, fulgera si dispare ca o cometa, viata fiind de obicei pentru el un un lung travaliu. Nu ca nu i-ar placea sa aiba si el o viata normala, tihnita si lipsita de griji, dar pentru ca este un ales, el trebuie sa sufere tribut greu de platit pentru rolul harazit.

Putini stiu ca, dupa ce a creat lumea cu locuri, fiinte si lucruri, Dumnezeu si-a transpus opera Sa unica intr-un goblen la care lucreaza in continuare, adaugand sau indepartand alte si alte elemente. Uneori, rar, dar sigur nu din gresala, Parintele Vietii Se inteapa cu acul cu care impunge miraculosul Lui gherghef. Din aratatorul Lui se prelinge atunci o picatura fierbinte de sange. Ea ajunge ca un altfel de Duh Sfant, pe Pamant, germinand Poetul Adevarat.

Toamn a de la Pietrosita 

--------------------- * -------------------------

Nicu Posta - cu contributia Radu Negoescu.

Intr-o calduroasa zi de iulie a anului 1999, o mana de oameni, localnici sau invitati, initiati sau novici, nostalgici sau curiosi, s-au adunat la prima edi-tie a "Zilelor Pietrositei ", editie consacrata memoriei si activitatii preotului Gheorghe Simionescu. In sala cea mare a Muzeului local de etnografie, printre exponate vechi si covoare fixate pe pereti, atmosfera de sezatoare s-a creat de la sine : s-au depanat amintiri, s-au cantat romante si muzica culta, s-au prezentat fotografii si imagini din trecut.

Cei mai in varsta, cu lacrimi ascunse in coltul ochiului, au lansat provocarea : ce facem sa readucem Pietrosita la faima de odinioara ? ce putem face ca astazi sa se vorbeasca despre Pietrosita, asa cum vorbea Alexandru Vlahuta in a sa celebra Romania Pitoreasca, ca despre «un sat mare cu mai multe catune frumos revarsate pe braiele plaiului » ?

Se pare ca bunul Dumnezeu, veghind la binele comunitatii, le-a dat gandul potrivit : sa lase lamentarile, sa vina cu idei, cu bani, cu fapte, cu proiecte, sa constituie o fundatie si sa contribuie la «renasterea»  Pietrositei.

Astfel s-a constituit Fundatia Renasterea Pietrositei". La sugestia profesorului Eugeniu Rotaru s-a mai adaugat simbolul Ruralia - cuvant care vrea sa intareasca ideea de reintoarcere la traditii, la spiritul socio-cultural al anilor ‘ 30.

Jarul mocnea, scanteia fusese aprinsa, focul trebuia intretinut. A fost ales un Consiliu de conducere format din cele mai active persoane ale sedintei inaugurale. Co-presedinti: dr. ing. Radu Negoescu – initiatorul Zilelor Pietrositei, ing. Nicolae Posta – initiatorul constituirii Fundatiei, ing. Gheorghe Lupu – un bun manager de proiecte. Vicepresedinti: ing. Dumitru Varzaru, prof. Eugeniu Rotaru, prof. Paula Vintila. Directori: ec. Georgian Dicu, Daniel Comanita.

Alaturi de ei, atat la scrierea statutului, cat si la intocmirea primelor proiecte si urmarirea derularii lor au fost : ing. Grigore Diaconescu, ec. Mircea Simionescu, scriitor Mircea Horia Simionescu, prof. Domnica Varzaru, Elena (Lucretia) Marculescu, Petre Popa, Stefan Galmeanu, Coca Bucur, ed. Aurica Popescu, Dana Nitu, familia Despa.

Prin straduinta celor doi vicepresedinti, fundatia a dobandit personalitate juridica in data de 3 septembrie 1999 la Tribunalul Dambovita.

Greul abia incepea. Micul izvor, micul   bulgare de zapada trebuia sa creasca si sa antreneze, in miscarea sa, toate energiile locale. Si acestea nu s-au lasat asteptate: Primaria, condusa la acea vreme de regretatul Puiu Negulescu, Consiliul local si Scoala, condusa de vesnic tanarul director Nicolae Chitescu, au pus umarul la primul proiect.

Dupa modelul aplicat de istoricul Nicolae Iorga in perioada interbelica cand tinea o   universitate populara la Valeni de Munte, la Pietrosita s-a infiintat in 14 ianuarie 2000 si a functionat prima «universitate sateasca » care a pregatit, prin grija inimosului profesor Eugen Rotaru, cadre specializate pentru agricultura submontana.

In acelasi timp, a avut loc redeschiderea postului local de radio care, prin emisiunea "Vocea Pietrositei" lansa pe firele radioficarii sperantele unor visatori, versurile unor trubaduri sau stiri locale..

In paralel, s-au intocmit primele proiecte de dezvoltare comunitara (pe fonduri Sapard sau Phare), s-a inceput campania de educatie pentru sanatate (Crosul inimii – coordonat de Radu Negoescu) sau actiunile sociale de ajutorare a unor familii nevoiase din Pietrosita sau Dealu Frumos - satul de peste Dealul Porumbei strajuit acum de o cruce luminoasa monumentala ce simbolozeaza renasterea Pietrositei intru «munca, educatie si credinta». Actiunile FRP in Dealu Frumos sunt azi coordonate de Gheorghita Stancu, vicepresedinte; noul paroh din sat, Pr Ciprian Popescu desfasoara deja o activitate pastorala exemplara care va imbraca nu peste mult timp si expresie socio-culturala pe urmele vrednicului de pioasa amintire Pr. Gheorghe Simonescu al carui nume este purtat de Biblioteca Memoriala din Joseni.

Incununarea tuturor aceste etape pregatitoare

a venit in decembrie 2000, data in care "Proiectul de restaurare a picturii si integrarea in circuitul turistic

a Bisericii Pietrosita 1 – monument major de arta brancoveneasca tarzie (1767)" a primit co-finantare din partea Guvernului Romaniei si a Comunitatii Europene – fonduri Phare. Lucrarea a inceput in anul 2001, s-a bucurat de aportul unor pictori specialisti

in restaurari, iar receptia finala a fost "girata" in 2002 de academicianul Razvan Teodorescu, pe atunci ministru al culturii.

Resfintirea Bisericii a avut loc in data de 10 noiembrie 2002 printr-o impresionanta slujba tinuta de Inalt Prea Sfintitul dr. Nifon – Arhiepiscop al Targovistei si de un sobor de preoti condus de preotul paroh Eugen Popescu, protoiereu de Pucioasa si responsabil – coordonator al proiectului de restaurare.

De mentionat ca legatura dintre Fundatie si biserica a fost, in toata aceasta perioada, una extrem

de puternica, ca parintele Eugen nu este numai un pastor de suflete, ci si un matur consilier pentru toate.

De altfel, alaturi de biserica, in cei noua ani de la infiintare Fundatia a cooperat bine cu Consiliul local, mai nou cu primarul Prof. Leonard Dicu, cu

D-na Viceprimar Iulica Ciubotaru, cu Scoala, cu alti gospodari de frunte ai comunei si sprijinitori generosi ca nea Petre Iliescu, Sile Marculescu, Valentin Iosif.

Sediul juridic al Fundatiei este la Muzeul local

de etnografie. Directia judeteana Cultura, Culte, Patrimoniu condusa de prof. Viorica Arghir, fostul Director al Complexului Muzeal Curtea Domneasca   - prof. Gheorghe Bulei (recent decedat), noul Director Ovidiu Carstina; multe cadre de specialitate de la muzeu au fost alaturi de noi in toate manifestarile locale sau chiar nationale tinute in comuna noastra.

As aminti, din lipsa de timp si de spatiu

tipografic, doar cateva dintre ele :

- Zilele Pietrositei 1999 – 2007, intrunire de suflet inaugurata de noi, la poalele Bucegilor si raspandita, intre timp, in aproape toata tara ;

- expozitii de arta plastica ale artistilor locali Valentin Iordanescu sau Vasile Negus ;

- lansari de carte ale poetului Ion Enescu – Pietrosita sau ale scriitorului Iulian Marculescu, monografia comunei scrisa de prof. Dumitru Ulieru (completata de Ion Bratu, monografia Scolii Sf. Nicolae scrisa de prof. Nicolae Chitescu

- Ziua Solidaritatii si a Generozitatii  din 2003, impreuna cu Scoala Americana din Bucuresti, in amintirea evenimentelor din 11 septembrie 2001;

- primirea unui grup de 20 de tineri din Spania apartinand asocietiei «  El Tirori «  din localitatea Las Labores in 2003;

- Toamna Literara Pietrositeana, eveniment artistic cu rezonante judetene si nationale (uneori chiar internationale – prin participarea unor artisti din Voivodina), ajunsa la a IV-a editie in care s-au distins poetul Ion Iancu Vale din Pietrosita si prof. Constantin Voicu din Targoviste; Mimi Dumitrescu, cetatean de onoare si senator de Dambovita a oferit in premiera premiile "Pietrosita 2007 - pentru vocatie, creatie si expresie literara" D-lor Florea Turiac, Grigore Grigore si C-tin Voicu; au fost inca premiati autorii pietrositeni Ion Iancu Vale, Iulian Marculescu, Ion Enescu-Pietrosita.

Detalii despre toate acestea se regasesc in  Buletinul Fundatiei, editat de Sf. Pasti si la Craciun

de Prof dr Radu Negoescu, Presedinte azi al Fundatiei.

Bunule cititor, acestea sunt clipe din activitatea unei asociatii inchinate binelui si progresului comunitar. Nu uita ca in spatele cifrelor, ale evenimentelor sunt oameni. Oameni cu vise, cu sperante, dar si cu probleme: de serviciu, de familie,

de societate. Unul dintre ei sunt si eu, Nicu Posta –

fiu al comunei si fost elev al scolii Pietrosita - unul dintre " motoarele " Fundatiei. Peste tot pe unde am fost m-am mandrit cu faptul ca sunt fiu al comunei. Am "luptat ", pe taram sportiv, cultural, turistic, sa ridic prestigiul comunei in care m-am nascut si in

care sunt inmormantati stramosii si parintii mei.

Nu uitati ca Fundatia este un organism viu, care are nevoie de experienta noastra, a celor mai in varsta, dar si, din ce in ce mai mult, de energia voastra.

Scoala Sf Nicolae va da esafodajul pe care va construiti viitorul. Nu uitati ca aveti cadre didactice excelente, ca aveti conditii mult mai bune decat generatiile trecute si ca asteptarile sunt pe masura.

Atat din partea familiei, cat si a comunitatii.

Va invitam sa preluati de la noi stafeta renasterii comunei noastre iar de la Dani Comanita, acum doctorand in Spania dar permanent alaturi de Fundatie si de Pietrosita, exemplul unei devotiunii comunitare fara cusur.

Va doresc sa duceti mai departe renumele comunei si sa contribuiti, fiecare din voi, la Renasterea Pietrositei.

Pe 19 -20 iulie vom serba impreuna a X-a editie, cea jubiliara, a «  Zilelor Pietrositei « .Va asteptam cu proiecte si programe specifice varstei voastre! Sa auzim de bine!

In cele din urma 2 zile ale acestei frumoase toamne a fost Toamna literara pietrositeana, o manifestare care s-a bucurat de prezenta

unor prestigioase personalitati ale culturii si literaturii romanesti, o manifestare care

certifica inca o data valentele acestei stravechi vetre de tara si si faptul ca oamenii sfintesc locul unde stau sau unde se simt acasa. [...].

Mai ales Nicole Iorga se arata deosebit de dornic sa vina la prietenul sau pietrositean, preotul Gheorghe Simionescu, impreuna cu

care colinda satul, atunci cand nu studia

pictura si inscriptiile din biserica. Biserica ridicata la 1765 de Radu vataf de plai si Negoita Serban Fusea - splendida si reprezentativa pentru monumentele postbrancovenesti zidite de mosneni sau vatafii de plai - este descrisa in 1937 de N. Iorga drept "cea mai frumoasa biserica de tara"; se gaseste restaurata azi

prin sustinerea Fundatiei Culturale Renasterea Pietrositei Ruralia si ravna preotului paroh Eugen Popescu. [...].

Iar dinamismul unei intense activitati culturale - care indeosebi in perioada interbelica transformase localitatea intr-un inedit punct de atractie - si grija pentru pastrarea traditiei se reflecta la inceput de secol XXI nu doar prin manifestari de factura contemporana ci si prin cele traditionale, valabile inca, sintetizand foarte bine mentalitatea celor de aici.

Vineri 18 iulie : 19.00 Muzeul Etnografic: Conventia anuala a FRP - Ruralia

Sambata 19 iulie: - 8.30 Dispensarul medical: Masurari biomedicale si consiliere preventiva

- 9.30 Muzeu (plecare/sosire) si Traseul Brata: Crosul Pietrositei

- 11.00 Primaria Pietrosita: Deschiderea oficiala

- 11.30 Monumentul Eroilor: Te Deum si depunere de coroane - 12.00 Scoala Sf Nicolae Pietrosita: eveniment artistic - 12.30 Muzeul Etnografic Pietrosita: eveniment socio-cultural: "Pietrosita dupa 10 ani de Zile Comunitare: spiritualitate, educatie, coeziune, progres socio-economic"

- 14.30 Spatiul discoteca: Dejun oferit oaspetilor Pietrositei - 17.00 Muzeu: Serata muzical-literara

- 18.00 Centru: Spectacol folcloric si bal popular - 22.00 Foc de artificii Duminica 20 iulie – Sf Mare Prooroc Ilie Tesviteanu - 10.00 Biserica Joseni: Sf Liturghie;

in memoriam Pr Gheorghe Simionescu - 12.00 Spatiul social al Bisericii Joseni: agapa oferita comunitatilor religioase - 12.00 Stadionul Pietrosita: futbol amical

- 14.00 Terasa Muzeu: Inchiderea Zilelor Pietrositei - ospitalitatea Fam Iliescu..

* Dani Comanita a confirmat pe 18 aug.2007 noua traditie a comunei: „ Serile Don Quijote ot Pietrosita", eveniment ajuns din convivial si privat, cultural si comunitar.

* Toamna Literara Pietrositeana editia IV a fost organizata la Muzeu de FRP in parteneriat cu Primaria. Un florilegiu de scriitori, stiintifici si cantareti din Targoviste, introdusi de Ion Iancu Vale si de C. Voicu , au citit, recitat sau interpretat. In final, s-au oferit de D-l Mimi Dumitrescu, cetatean de onoare, Premiile Pietrosita 2007 - pentru vocatie, creatie si expresie literara.

* FRP a participat la sarbatorirea lui 1 Decembrie 2007 la Monument - ora 9 prin membri ai Consiliului Director si prin alocutiunea rostita cu har si emotie de Iuli Marculescu - simpatizant FRP. Sarbatorirea de obste, la Monument a Unirii in Cuget si Simtire a fost initiata in 2003 de Fundatie.

* Pe 2 decembrie FRP a organizat la Biblioteca Memoriala din Joseni un eveniment cultural. Desteapta-te Romane a inainte-mers contributiile oaspetilor targovisteni Stefan Doru Dancus, prof. C-tin Vicu Voicu, dr. Gabriela Nitulescu si ale prof. Diana Chitescu, prof. dr. R.Negoescu.

* Craciunul pietrositean 2007 a consemnat in privinta FRP corul de colinde al copiilor din

Joseni in noaptea Nasterii Domnului si evenimentul cultural de tineret din 5 ianuarie 2008 - recitare/lectura din creatia scriitorilor din Pietrosita - ingrijit de IuliMarculescu.

* 8 martie 2008 a fost sarbatorit de FRP duminica 9 - Lasata Secului - in Casa si Biblioteca Memoriala Pr. Gh. Simionescu printr-un pranz in onoarea doamnelor cu activitati socio-comunitare.

* Activitatea grupului FRP de alergare pentru sanatate copii si tineri (intinsa intre Sf Pasti si Craciun) - s-a reluat Sambata Mare orele 11 la Muzeu, prin Crosul Inimii 2008. Dimineata pentru tineret a continuat la Biblioteca Memoriala Popa Gica cu un concurs de recitare de poezie pascala.

* De Sfintele Pasti 2008 Fundatia a daruit, dupa traditie, 20 pachete cu alimente familiilor cele mai sarace din Pietrosita si Dealu’ Frumos, provenind din donatii dinspre membri ai conducerii FRP.

* De Inaltarea Domnului - 5 iunie 2008 FRP a participat la depunrea de coroane la Monument si la festivitatea de Ziua Eroilor ; veteranii Pietrositei au fost omagiati de FRP prin felicitari, invitatii de onoare la ZP 2008 si pachete cu cadouri.

* De Sf Apostoli Petru si Pavel 2008 FRP a sponsorizat deplasarea la Schitul Pestera a 4 copii - cei mai constiinciosi din grupul de alergare pentru sanatate.

* Presedintele FRP s-a intalnit pe 28 iunie cu Consilul Local nou ales: s-au stabilit masuri de mai buna colaborare incepand cu ZP2008.

De putin timp epidemiologii - stiintifici care studiaza statisticile sanatatii si ale bolii - nu mai apasa pe indicatorul clasic al sperantei de viata la nastere (Life Expectancy at Birth - LEB) pentru a distinge intru sanatatea diverselor tari, ci folosesc mai cu seama indicele HALE (Health Adjusted Life Expectancy - speranta de viata sanatoasa). HALE se exprima adesea in procente din LEB, sugerand ca nu lungimea in sine a vietii ci fractiunea din viata petrecuta in conditii de calitate si demnitate minimale este ceea ce conteaza. Oricum, HALE se ridica in 2000 la circa 63 ani in tarile central-est europene fata de circa 70 ani in tarile UE 15.

Asadar viata foarte lunga nu este in sine un lucru dezirabil cu orice pret. Scaderea calitatii vietii sub un anume nivel - cel care confera existentei demnitatea ce poate evoca din partea celorlalti un respect minimal - ajunge sa induca dorinta de a muri.

Robert Browning arata in Prospice ca, odata individul ajuns la acest prag, moartea subita, „din picioare", fara chinul agoniei indelungate, la capatul unei misiunii implinite, este eliberare si binecuvantare:

Iar in ectenia ortodoxa ne rugam pentru:

„Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace si cu raspuns bun la infricosata judecata a lui Hristos"...

Eliberati de angoasa sfarsitului inevitabil prin privirea in fata a manierei celei mai demne, in ordinea omenescului, de a trece „dincolo", sa mentionam ca o asemenea iesire onorabila mai trebuie si meritata printr-un stil de viata cumpatat, orientat spre mai degraba spre preventia decat spre tratarea bolii, insotit, daca se poate, de evolutia spirituala care, ea, poate transcede spre mantuire vestejirea puterilor noastre fizice.

Pana la marea trecere, insa, rasplata stradaniilor noastre este longevitatea verde - ani multi de varsta a III-a sanatoasa si activa, insotita de intelepciune, de bucuria creatiei neintrerupte, inflorita de generozitate fata de aproapele si chiar de mici placeri gustate de acum cu moderatia celui prea-avizat.

A gandi pozitiv inseamna a privi si la partea luminoasa a existentei individuale si colective, a te concentra si pe ce ai realizat iar nu vesnic pe ce ti se pare a-ti lipsi din prea-plinul altora. Stiintificii de la Mayo Clinic, Rochester/Minnesota au aratat in 2002 ca ca persoanele optimiste au cu 50 la suta mai multe sanse de a atinge longevitatea verde decat cele inclinate spre pesimism si resemnare. Mai buna intampinare a stresului macro-social si buna gestionare a celui micro-social atrag, de exemplu, valori tensionale mai scazute si HALE mai inalt.

A fi stapanul nu sclavul somnului inseamna a te multumi, la varsta intelepciunii cand efortul fizic sau mental este moderat de libertatea si independenta materiala dobandite prin munca de o viata, cu 6 sau 7 ore de somn. Pentru doamne, somnul „de frumusete" este benefic cat timp este pastrata masura. Potrivit unui studiu american din 2002 somnul excesiv reduce speranta de viata. Cercetatorii au calculat ca indivizii care dorm mai mult de 8 ore pe noapte sunt mai expusi decat subiectii normali la risc de moarte prematura. Exagerarea in celalalt sens - mai putin de 4 ore de somn/noapte - este la fel de riscanta.
A te inconjura permanent cu afectiune este un secret al longevivilor verzi. Daca nu poate fi obtinuta pe calea normala, de la partenerul de viata, insingurarea - deosebit de nociva pentru sanatate - poate fi combatuta prin adoptarea unui animal de companie. Studiile arata ca persoanele singure care isi asigura tovarasia unui catel au nivelul de stres semnificativ redus, vizitele la medic in numar mai mic, iar sansa supravietuirii post-infarct cu 12 % mai mare decat cele ce infrunta in izolare absoluta negurile varstei.

A gandi proactiv = a te comporta preventiv este alt secret al longevitatii verzi. Putem lasa gandul a zboare inainte si odata dezarmata (prin ratiune si credinta - pentru cei daruiti cu aceasta din urma) angoasa sfarsitului inevitabil al vietii noastre, putem sa dam curs relaxat sfaturilor stiintificilor preventionisti.

De pilda, studiul INTERHEART din 2004 acoperind 30.000 indivizi de pe toate continentele si rasele, jumatate sanatosi si jumatate supravietuitori recenti ai unui prim infarct miocadrdic acut (altfel jumatatile fiind echivalente ca varsta si sex) a dovedit ca 90 % dintre infarcturi pot fi evitate renuntand la fumat, controland lipidele din sange, prevenind diabetul tip II si hipertensiunea, daruind si primind o buna integrare psiho-sociala, combatand obezitatea abdominala si prin suficienta activitate fizica pentru sanatate sau prin regim alimentar bogat in legume si fructe, insfarsit prin consum de alcool care nu depaseste nivelul moderat (in aceasta ordine a importantei).

A te ingriji de "sanatatea" financiara este o preocupare elementara pentru sanatatea propriu-zisa, personala si a familiei. Un studiu arata ca 24 % dintre americanii cu venituri medii sufera de boli cronice, in timp ce incepand cu clasa medie superioara (upper middle class) prevalenta bolile cronice scade la 6 %. Nu mai trebuie argumentat de ce sanatatea si preventia presupun venituri decente, asa cum este de observatie comuna faptul ca tinerea postului crestin costa ceva mai mult decat dieta obisnuita „de dulce". A urmari cu atentia potrivita asigurarea bazei materiala a sanatatii longevive, uneori prin angajarea post-pensionare in munci ce presupun efort moderat este de bun simt.

I Iarasi nu mai trebuie insistat pe faptul ca exagerarea fara rost a preocuparilor materiale - goana dupa banii de prea-plin - introduce un stres pe care varsta a III-a il gestioneaza dificil, in detrimentul sanatatii si chiar al vietii. Longevitatea verde, dincolo de nivelul material nepretentios al vietuirii decente, este un exercitiu intelectual si spiritual.

A te fi casatorit din dragoste este citata ca reteta de viata lunga. Daca da, sansa trebuie finalizata nelasand necazurile varstei sa strice un parteneriat inceput frumos si intarit de juraminte "pana moartea ne va desparti". Daca nu, cum se mai intampla, intotdeauna se mai poate face ceva descoperind in celalalt ratiunile pentru care casnicia a durat totusi vreme indelungata: intotdeauna este loc de mai multa iubire, iar iubirea - ca si miscarea pentru sanatate -este elixirul vietii si al inimii.