 Science Fiction texte Quasar |
Scurtă istorie a Cenaclului Quasar Iaşi, Club UNESCO La 25 februarie 1979 lua fiinţă în cadrul Casei de Cultură Studenţeşti din Iaşi "Cenaclul de Anticipaţie" (ulterior "Quasar"). El a fost precedat de câteva grupuri mai vechi, orientate spre ştiinţele de frontieră şi C.N.I.-uri (Cazuri Neelucidate Încă): "Urania" şi "Cosmos 2000". Iată deci că astăzi quasariştii nu îşi mai solfegiază textele într-o gamă minoră, ci în una majoră. Aria tematică pe care membrii şi-o propuneau era aceea a unui club orientat spre diverse forme de exprimare artistică şi ştiinţifică. Sâmburele activităţii îl forma literatura SF (beletristică, critică şi eseistică de specialitate), cu deschiderile necesare spre genul conex, reprezentat în special de literatura fantastică (de la fantasticul clasic până la fantasy) şi de avangardă. Diversele forme de exprimare artistică în perimetrul specificat nu au fost evitate; muzică electronică, grafică, pictură, colajul, fotografia, teatru, modern-dance etc. Erau, de asemenea, bine primite la şedinţele clubului teoriile "ştiinţifice-dar-fantastice-deocamdată" intersectând ştiinţele de frontieră şi C.N.I.-urile. Înfiinţarea cenaclului a coincis - poate nu întâmplător - cu primele luări de cuvânt, manifeste artistice şi apariţii ştiinţifice ale autorilor tineri reunişi, din 1980, sub genericul "noului val" din science fiction-ul românesc (sau, natural, al generaţiei '80). Era vorba de o viziune nouă asupra literaturii SF româneşti, impusă de studenţi sau absolvenţi de institute de învăţământ superior (marea majoritate, cu profil politehnic) care defineau "noul val" printr-un mod inedit de înţelegere a literaturii SF, depăşindu-se modalitatea artistică prin asimilarea ei într-un mod de a fi. Aflându-se (doar cu mici perioade de eclipsă) în primele rânduri ale science fictionului tânăr, cenaclul "Quasar" a reprezentat constant o marcă de prestigiu, o garanţie a calităţii. Grupul ieşean a cultivat în mod constant criteriile quasi...profesioniste, respingând compromisurile, lansând sau atrăgând în orbita sa autori ale căror nume sunt astăzi foarte cunoscute: eseiştii Sorin Antohi, Dan Petrescu şi Liviu Antonesei, prozatorii Dan şi Lucian Merişca, George Ceauşu, Sorin Simion, Mihai Hăulică, Dorin Spineanu, Răzvan Haritonovici, Victor Nănescu, Cristina Ostafi, Adrian Necula, graficienii Radu Gavrilescu, Grig Bejenaru, George Aaron, Tiberiu Gavrilă, pictorii Dan Perjovschi, Carmen Chiobeja, criticul literar Doru Pruteanu, designerii Dorel Gşină, Catălin Urcan, traducătorii Ion Doru Brana, Mioara Dristaru, Dan Alexe, Mihai-Dan Pavelescu, Bogdan Savu, Dan Popescu, Şerban-Adrian Dobrin, coregraful Oleg Danovschi jr., caricaturistul Ghighi Bejan, jurnaliştii Vlad Frângiu, Iulia Obreja, Stelian Munteanu, Gina Sava, Laurenţiu Bejan, poetul Dragoş Jaluba, cercetătorii Virgil Scurtu şi Eugen Buzea, regizorul Octavian Brînzei, umoriştii Cristian Greţcu şi Tony Grecu, creatorii de benzi desenate Dragoş Cojocaru, Mihai Ţîbîrnă, Mugurel Dionisie, compozitorii Romeo Cozma şi Dan Vană, alături de mulţi alţii. Şedinţele clubului aveau loc săptămânal, iniţial duminica, de la orele 10.30 (până în 1990), apoi marţea, de la orele 19.00 (până în toamna lui 1991), apoi din nou duminica, începând cu orele 12.30, cum se ţin şi astăzi. Sala preferată de desfăşurare a fost "Clubul Artelor", dar nu au fost evitate nici "Tricolor" sau camera 73 a clubului (ultima, la un aflux mai mic de public). La 21 noiembrie 1991, o dată cu urcarea la Domnul a lui Dan Merişca, "Quasar"-ul pierde un factotum organizatoric. Şocaţi de ideea destinului, quasariştii din "corul mut" au început să se ia în serios. Între timp s-au succedat la Casa de Cultură Studenţească ieşeană patru ediţii ale Zilelor "Quasar" (20-22 noiembrie 1992, 25-27 martie 1994, 12-14 mai 1995 şi 26-28 aprilie 1996) şi trei ale Zilelor "In memoriam: Dan Merişca" în perioadele 20 şi 21 noiembrie 1993; 19 şi 20 noiembrie 1994; 17-19 noiembrie 1995. Ultima ediţie a Zilelor "In memoriam: Dan Merişca" (22-24 noiembrie 1996) a găzduit şi o apreciată Convenţie Naţională de SF. Încă de la apariţia sa începând cu octombrie 1993 suplimentul nostru a rezervat spaţii speciale actualităţii ieşene în care cenaclul şi-a făcut simţită prezenţa. Energiile "Quasar"-uluiEsenţial, însă, în impunerea "Quasarului", acest copil de suflet al lui Dan Merişca, a fost suplimentul "SuperNova", care în ultimul an şi jumătate a permis cenaclului să devină şi o sursă de colaboratori externi o adevărată redacţie. Mai mult, el s-a transformat într-o şcoală de critică literară (George Ceauşu, Dan Doboş, Walter Bild, Iustin Huţanu, Daniel Fondanache), publicând constant condeie tinere care, între timp, s-au maturizat (Andrei Cojocaru, Radu Haraga, Andrei Valachi, Marian Coman, Cristian Hriscu, Giani Cojan, Paul Tatomir, Ciprian Cîmpeanu, Ştefan Isarie, Oana Manasii, majoritatea ne-depăşind 25 de ani). Şi au mai apărut Carmen Maftei, Beatrice Badea, Petronela Bălţatu, Rareş Szeitz, Adrian Avel, Daniel Oliver Măgurianu, Marius Constantin, Ciprian Voloc. Fără a încuraja veleitarismul, mergând mai degrabă pe aplicarea invenţiei literare pe un spaţiu de discurs limitat decât pe imaginarul gratuit, quasariştii şi-au sporit zestrea de texte, maturizându-se pentru un spaţiu editorial comun, strângând în jurul suplimentului şi cenaclului grupările de science fiction şi ştiinţe de frontieră din Brăila, Constanţa, Galaţi, Botoşani, Bucureşti şi conturând o "axă SF" tot mai puternică între Craiova şi Iaşi. "Quasar"-ul n-a trădat spiritul lui Dan Merişca; după o perioadă de eclipsă, el a reuşit să se ridice la înălţimea precursorilor. A crescut constant, întărindu-se organizatoric şi fiind prezent în dialogul cultural din cetatea ieşeană şi din fandomul românesc. George Ceauşu |