|
- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aș legăna,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Si frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreții mi-i alunga;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce sa nu mă plec,
Daca păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si mă lasă pustiit,
Vestejit si amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
|
